928 matches
-
contopește cu miturile Siciliei: suflet străvechi, scoici antice, grote antice, antică mare, străvechi locuitor al insulei, epitet ce se referă la Polifem, alter-ego al poetului.512 Același adjectiv contribuie la conturarea insulei mitice, unde fiecare apariție capătă o aură de sacralitate și unde omul poate trăi împăcat. Quasimodo încearcă să regăsească dimensiunea fericirii proiectând în mit geografia Siciliei și plasând eul poetic în acest peisaj. El coboară în trecut, depășește copilăria, trece de pragului antichității și pătrunde în cele din urmă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ratifica Protocolul de la Kyoto privind protecția mediului, refuz justificat astfel de purtătorul de cuvînt al guvernului american: "Un consum puternic de energie face parte din modul nostru de viață, iar modul de viață american este sacru". Dixit. În respectul acestei sacralități, S.U.A. au încălcat tratatul de limitare a armelor antibalistice, au respins convenția asupra armelor biologice și refuză să ratifice tratatul de interzicere a experiențelor nucleare, amenințînd recent chiar cu utilizarea acestor arme. La toate acestea trebuie să adăugăm supremația sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
al doilea. Convertirea unei forme de infinit în alta echivalează cu asumarea sacrului. După cum calea sfârșitului de zi spre noapte (inclusiv noaptea somnului) conturează aceeași experiență a sacrului, numai că pe coordonata ei temporală: Noaptea a fost întotdeauna încărcată de sacralitate. Marile culte ale zeilor greci sunt asociate nocturnului, iar romantismul a știut să exploreze potențialitățile de mister ale acestuia. Căci noaptea exprimă tocmai ambivalența sacrului: obscuritatea maschează particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lumii; însă în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-un mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior înghițită, după o confruntare directă, de balena albă! și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său aidoma un rege în vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1903-1966) reprezentant al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
oricărei stări sacre, și, un element ultim, definitoriu al oricărei religiozități. Așa ceva ar putea accepta până și un om care se definește pe sine ca areligios.” Desigur, această Împăcare cu lumea, ce conține În ea Însăși o nevoie profundă de sacralitate, este posibilă dacă individul este o ființă morală. Oricine este interesat de temeiurile prime ale condiției de om, va constata că ființa umană poate fi definită cel mai bine ca „O conștiință!”, Înțelegând prin aceasta o ființă morală, adică nu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
corectă din punct de vedere teoretic. Despre Dumnezeu, este de preferat să tăcem. Dar cu smerenie și fără orgolii.* De dorit este să explicăm că transcendența este o dimensiune În care omul Își găsește propria sa umanitate, că nevoia de sacralitate ne distinge fundamental de restul viețuitoarelor, ne Împlinește Întru umanitate. Autori de deosebită autoritate, precum Mircea Eliade sau G. Simmel - ne atrage atenția Nicolae Iuga În a sa Etică creștină - au subliniat cu claritate că experiența sacrului nu este ceva
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nu unidimensionaliza actul formativ. Profesorul de matematică trebuie să fie conștient că face nu numai educație științifică, ci și estetică, etică sau, de ce nu, religioasă; după cum și profesorul de religie nu se poate limita numai la cultivarea nevoii de sacralitate, implicându-se și În formarea morală, estetică și - din nou, de ce nu - științifică. În egală măsură, orice educator - pentru că „profesor de etică” nu există - trebuie să fie preocupat de regăsirea valorilor morale În orice activitate instructiv- formativă desfășurată. Responsabilitatea principală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
izvorâtă din conștiința că omul este pentru totdeauna "închis în timp", "aruncat în lume" spre un prezent nesigur și spre un viitor neprecizat, prețul acestei rătăciri "damnate" fiind acela al îndepărtării sale de un timp originar, plenitudinar și suprasaturat de sacralitate. Dusă pe pământ de îngeri răuvoitori, Sophia gnosticilor se chircește dureros într-un strigăt de spaimă, menit să consemneze îndepărtarea ei de Creator, adică fixarea ei în intervalul de anxietate insurmontabilă pe care îl reprezintă creaturalul. Aici, răul și spaima
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la probleme de literatură a basmelor lui Ion Creangă, a romanului scris de Mateiu Caragiale, Craii de curte veche. S-au scris și lucrări despre originile etno- spirituale ale vechilor daci, de geografie sacră a munților Ceahlău și Călimani, despre sacralitatea voievodatului Bogdanei (adică Darul lui Dumnezeu), cum s-a numit Moldova inițial, și multe alte subiecte canalizate de același ideal: perenitatea cultural-spirituală a românilor în sensuri variate, din care unele tind să rămână necunoscute și neaplicate în viețile lor de către
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în sprijinul dependenței timpului și ritmului istoriei de "ariile culturale", de interpretarea "destinului" ca timp "local", confirmat și de fizica relativistă. Adăugând simbolizarea spațio-vizuală, omologia momentelor și a formelor, pluralismul istoriilor și eterna lor reîntoarcere comparativă, putem obține explicația "oricărei sacralități, al oricărei "sfințenii" a istoriei". (16, p. 78) Durand precizează că nu respinge științele istorice, ci vrea doar "reașezarea lor cu mai multă modestie decât o fac istoricismul și, în special, "filosofii istoriei", în contextul lor antropologic care, am încercat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vieții care abia devine sacră prin lupta pe care o duce cu starea sa de cădere istorică. Sacrificiul vieții în vederea viului presupune tocmai conștientizarea acestei asimetrii. Violența divină vine să restabilească viul nu prin impunerea unui „drept“, ci prin restaurarea sacralității în mijlocul ruinelor istoriei. Accesul la violența pură, divină, reconfigurează în finalul tex tului proiectul critic: „Die Kritik der Gewalt ist die Philosophie ihrer Geschichte. Die Philosophie dieser Geschichte deswegen, weil die Idee ihres Ausgangs allein eine kritische, scheidende und entscheidende
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de arbore ca substitut al fiului lor. În situația În care copilul se Îmbolnăvea, părinții mergeau la brad să-i ceară ajutor. Când tânărul vroia să se logodească, lua drept martor al intențiilor sale față de fată, bradul. În unele zone, sacralitatea bradului a căpătat În conștiința păstorilor români valențe magico religioase. O formă de prenuntă făceau tinerii păstori din Poiana Sibiului În pădure Înaintea unui brad, unde tânăra pereche Își jura reciproc credință și căsătorie. Un alt exemplu Îl constituie așa
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
fost invadat și devastat de profanare. Cu toate că era înscrisă încă de la origine în logica Renașterii, laicizarea a fost o consecință tardivă, rămasă de altfel incompletă în unele țări, și a fost nevoită să regreseze, în cursul acestui secol, în virtutea impunerii Sacralității unei noi ordini în jumătate de Europă. Însă în nici o altă cultură, inclusiv cea ateniană, nu a existat o laicizare atît de amplă. Și totuși, nu totul a fost profanizat și prozaizat în sînul sferei laice. Dimpotrivă, am văzut că
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
la Casa Pogor, mi s-a părut, să-mi spuneți dacă mă înșel, că sunteți adeptul unei perspective hegeliene asupra istoriei, anume ca întrupare progresivă a spiritului în lume. Pe de altă parte, nu agreați dihotomia eliadescă între istoricitate și sacralitate. Sacralitatea nu este absentă din istorie. N-a fost nici la Hegel, nici la Eliade, ultimul nefiind așa de categoric în această disociere. El a vorbit, dimpotrivă, de o permanentă prezență a sacrului în profan și de obligația de a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Casa Pogor, mi s-a părut, să-mi spuneți dacă mă înșel, că sunteți adeptul unei perspective hegeliene asupra istoriei, anume ca întrupare progresivă a spiritului în lume. Pe de altă parte, nu agreați dihotomia eliadescă între istoricitate și sacralitate. Sacralitatea nu este absentă din istorie. N-a fost nici la Hegel, nici la Eliade, ultimul nefiind așa de categoric în această disociere. El a vorbit, dimpotrivă, de o permanentă prezență a sacrului în profan și de obligația de a pune
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
doctrinele sacre care face inițial ca tradiția literară și religioasă să se confunde (în hinduism, iudaism, creștinism) este bine pusă în lumină. Sunt scoase în evidență două niveluri. Stratul cel mai profund este antropologic. Religia și literatura au aceeași rădăcină: sacralitatea definită ca o categorie originară a conștiinței. Ceea ce duce la concluzia că "imaginația literară este prelungirea creativității mitologice și a experienței onirice""6. În cele ce urmează, am schematizat discursul religios creștin ortodox, urmând a aborda diferitele aspecte ale acestuia
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
evoluat în comunicarea religioasă de la discursul de tip catehetic, la cel de tip mediatic, redacția "Universul Credinței" fiind astăzi rezultatul unui demers comun al Bisericii și al Televiziunii Române. Temelia unei redacții care să producă emisiuni urmând să satisfacă aspirația spre sacralitate a românilor s-a pus în zilele imediat următoare evenimentelor din decembrie 1989, prin demersuri ce astăzi par ușor amuzante. În decembrie 1989, apropiata sărbătoare a Nașterii Domnului a adus primele cunoștințe liturgice în rândul angajaților TVR. Din discuțiile purtate
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de secol de experiență redacțională. Dar pe lângă demersul redacțional există și unul birocratic, prin corespondența purtată între Patriarhia Română sau Eparhiile sale și redactorii de la "Universul Credinței"45. Aceste demersuri vizează armonioasa colaborare și o mai bună cunoaștere a valorilor sacralității românești. Între documentele puse la dispoziție prin amabilitatea Elenei Dinu, redactor-șef al redacției "Istorie, Religie", se află și corespondența purtată în scris cu diferitele eparhii prin care fie redacția amintită, fie eparhiile propuneau diferite materiale documentare în vederea includerii lor
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
mijloacele de care se folosește o întreagă societate, fără ca aceste mijloace să corupă segmentul sacramental, ține de abilitatea unui Patriarh de a ști unde începe imaginea publică a instituție și unde sfârșește tehnica de creare a acestei imagini; unde începe sacralitatea și unde se oprește modernismul. Până în prezent, actualul Patriarh al BOR, Daniel Ciobotea, a dovedit că are înțelepciunea unui șarpe și blândețea unui porumbel, însă în interiorul instituției sunt încă multe metehne și tabuuri ce țin de imaginea negativă a clerului
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
pot fi nenumărate. Însăși Biserica Ortodoxă Română, în ansamblul ei, deși prin mecanisme umane de constrângere, a fost deposedată de multe dintre acțiunile publice cu rol sacramental, ea nu a fost nicidecum profanată, ea a existat și și-a păstrat sacralitatea ei, dincolo de aspectul văzut de publicul larg. A intrat într-o cvasităcere pentru ca ulterior să izbutească să renască mai întărită. Tot astfel și cripta martirică de la Niculițel sau cea de la Halmyris, care au adăpostit peste un mileniu și jumătate sfinte
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
aceștia sunt de neiertat, pentru că preferă pe cele pământești în locul celor cerești, pe cele trecătoare în locul celor veșnice, pe cele materiale în locul celor duhovnicești 57. Cât despre celelalte servicii religioase oferite on line, este lesne de înțeles că își pierd sacralitatea. Gestul de a aprinde o lumânare, spre exemplu, este un gest ritual, ce nu poate fi confundat în niciun caz cu aprinderea unei lumânări virtuale prin simpla apăsare a unei taste. O astfel de abordare a gestului ritual, deși pe
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ajutor modele de jurnalism religios, ca în cazul protosinghelului Savatie Baștovoi sau al emisiunii "Credo" a TVR1. Trăim un timp propice pentru o recuperare deplină, societatea secularizată resimțind tot mai acut nevoia unei abordări mai profunde și mai particularizate a sacralității. "Astăzi, Europa, conștientă de nefastele efecte ale secularizării, își întoarce cu speranță privirile spre rezervorul de spiritualitate al ortodoxiei răsăritene"2. Pentru a fi cât mai aproape de ceea ce Manuela Cernat definește drept "rezervorul de spiritualitate al ortodoxiei răsăritene", este necesară
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Puterea absolută (acordată de gnoza vizionara). Aceasta se referă la încrederea eului creator că toate afirmațiile pe care le face sunt adevărate în măsura în care ele se conformează unui cod simultan estetic și religios. De exemplu, Hölderlin, un alt poet obsedat de sacralitatea propriilor aserțiuni, recurge la solipsism atunci când se confesează în legătură cu revelația adevărului suprem în poemul Wie wenn am Feiertage...49, poem care, așa cum arată Angela Esterhammer, "poate fi citit că o serie de metafore ale creației poetice" (2000, p. 187): "[...] Jetzt
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
unei naturi care deplânge dispariția acesteia. Cele două epitete antepuse din textul poetic citat: „dulce mamă” și „sfântului mormânt” relevă, pe de o parte, afecțiunea eului liric pentru mamă, iar pe de altă parte o înscrie pe aceasta în sfera sacralității, ne întoarcem la mamă, pare a sugera poetul, ca la o divinitate, a cărei existență trebuie venerată, prețuită și, de ce nu, glorificată. Opere însemnate ale literaturii noastre, din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au în
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]