888 matches
-
o calificam singur drept maladivă) suficiente discursuri pentru a-mi consolida convingerea că monstrul ideologic din Scornicești era cât se poate de bine informat despre tot ce mișca în țară. Iar măsurile sale erau reacția unui individ înrăit, a unui sadic care acumula energie din plăcerea de a mai pune la cale un dezastru. Celor care doresc o documentare rapidă asupra acestei chestiuni, le recomand lectura stenogramei Ședinței Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 13 aprilie 1976, publicată în
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
ucrainenii! Criminalitatea scăpată de sub orice control, dezvoltarea inimaginabilă a lumii interlope, transformarea a zone întregi ale marilor orașe în spații de înflorire luxuriantă a infracțiunii sunt un excelent humus din care forțele politice își pot recruta, după plac, schingiuitori, bătăuși sadici ori asasini cu sânge rece. Recentul caz Ino Ardelean conține toate elementele unei clasice reglări de conturi: un ziarist incomod, cunoscut pentru perseverența aducerii la lumină a unor afaceri necurate, este călcat în picioare de-o echipă a morții, despre
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
îmbrăcați sumar, fac tot ce le ordonă alt om, îmbrăcat în uniformă. Acesta vrea să-i distrugă, amînînd cît mai mult satisfacția finală. Fantezia în prelungirea procesului e nelimitată și a spune despre el că e crud sau că e sadic ar fi echivalent cu acuzația adusă unui copil că provoacă suferință cuburilor cu care se joacă. El nu știe, nu vrea să știe, a fost educat să nu știe că, în fața lui, se află ființe asemănătoare lui. Victimele, în virtutea unui
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Bratu Iulian Într-o celulă din închisoare vorbesc: un sadic, un necrofil, un zoofil și un masochist. Zoofilul: Ce mi-aș dori o pisică... Aș lua-o și as f***** pe toate părțile, până n-aș mai putea. După care aș arunca-o. Sadicul: Ești nebun? Mi-ai da-o
Bancul Zilei: La închisoare - Un sadic, un necrofil, un zoofil și un masochist by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64246_a_65571]
-
o celulă din închisoare vorbesc: un sadic, un necrofil, un zoofil și un masochist. Zoofilul: Ce mi-aș dori o pisică... Aș lua-o și as f***** pe toate părțile, până n-aș mai putea. După care aș arunca-o. Sadicul: Ești nebun? Mi-ai da-o mie și aș tortura-o, aș da-o cu capul de pereți, i-aș smulge blana și i-aș scoate ochii. Tot așa până ar muri. De abia după aia o voi arunca... Necrofilul
Bancul Zilei: La închisoare - Un sadic, un necrofil, un zoofil și un masochist by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64246_a_65571]
-
rame groase, pe numele ei de scriitor, E.L.James, iar în cartea de identitate, Erika Leonard. Romanul devorat de milioane de cititori se intitulează Cincizeci de nuanțe de gri. Este povestea unei studente virgine încăpută pe mâinile unui tânăr miliardar sadic și pervers. O poveste care nu poate fi reprodusă în detaliile ei cât se poate de scabroase. Un hebdomadar extrage câteva fragmente din roman care sunt, ce mai vorbă, dezgustătoare. Așa că vă cruț de literatura doamnei între două vârste. Alt
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
conotație depreciativă, în contexte la fel de sumbre: "Gherghina a fost omorîtă de ibovnicul ei" (EZ 3.02.2000); "Dan Trancă și-a tocat ibovnica cu toporul" (EZ 17.07.1998) etc. Ușor depreciativ e și cuplul amant-amantă, mai prezent în știrile sadice decît în cronica mondenă: "a fost omorîtă joi seara de amantul ei, Vasile Vlaicu (48 de ani), care a înjunghiat-o în gît cu un cuțit" (EZ 8.11.2003); "și-a ucis amanta cu o singură lovitură" (curierulnational.ro
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
versurile ei stă tot o candoare strivită, dar una care nu vrea să se lamenteze, ci să riposteze. Iar o sensibilitate excesivă nu poate răspunde decît tot prin excese - aici, premeditat contrare; Livia desenează, prin urmare, cu voluptate masochistă și sadică deopotrivă, coșmaruri existențiale și suplicii de senzație (toate senzațiile dor cumplit), dar în linii atît de îngroșate încît sare peste marginea de autenticitate și dă în paradă de lugubre și grotești: „ghemuiți sub plăpumi strînși umăr lîngă umăr/ în acest
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
revistă, altminteri serioasă, Viața românească (nr. 1-2 din 2001), a căzut însă peste un articol despre Eminescu (sînt și altele, la încheierea Anului Eminescu, cu adevărat interesante, în același număr) și n-a mai rezistat ispitei (mai degrabă malițioasă decît sadică) de a cita din savantele considerații lingvistice ale d-lui Gheorghiță Geană. Articolul are un titlu pompos-academic: Funcția cognitivă a clișeelor de limbaj: o problemă de eminescologie. Logica titlului ne scapă: funcția cu pricina să fie o problemă de eminescologie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
ar fi alimentat furia ce a dus la căderea Bastiliei... E, fără îndoială, un text periculos. Și în același timp, unul dificil, chiar dacă Filozofia în budoar e opera cea mai puțin crudă a lui Sade - am spune, cea mai puțin sadică. Discursul acesta, logic și sofistic, poate fi privit nu numai ca o descriere exactă a Republicii (franceze) perfecte, ci și ca o încercare a lui Sade de a legitima lumea celorlalte opere ale sale. Adică, de a crea, sub forma
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
care ai nevoie (sau oricum lipsesc niște pagini). Ca și inscripțiile de pe pereți (nu se potrivește nicăieri mai bine acel "Cai verzi pe pereți". Pînă acum chiar nu era de înțeles "ce vrea să spună poetul"), inventarul e un sistem sadic împotriva eventualilor cititori. Pînă găsești unde să cauți cartea autorului de care ești interesat, ori se închide biblioteca, ori, cel puțin, sala în care ai putea să citești. Cît aștepți (așteaapttă...) cartea, poți să te uiți și prin Regulamentul de
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
datoriile de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor ei, este dubla ei poziționare: ca obiect al dorinței și ca mamă. Pentru a-și păstra fiul în viață, ea trebuie să se culce cu Frank, să îndure capriciile lui sexuale sadice. Bizareria e că lui Dorothy îi plac aceste practici violente, în care ea e întotdeauna partea vătămată (la propriu!): când se culcă cu Jeffrey, îi cere s-o lovească. Dorothy nu e atât o femme fatale cât o femme auto-
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Iar scena de sex la care Jeffrey asistă, ascuns în dulap e departe de a fi una convențională, pentru că Frank suferă de un complex al castrării și se simte amenințat de sexualitatea lui Dorothy, acest fapt motivând și manifestările lui sadice față de ea. Vrea s-o posede, dar are și o teamă patologică. Complexul castrării - reactivat la Frank de trăirea acestei fantezii - apare atunci când individul e conștient de caracterul ilicit al îndrăgostirii sale de mamă și așteaptă o pedeapsă care ia
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În acest context erosul marchează distanța, nu apropierea. E un ritual al disocierii sadice, conținînd notificarea detaliilor stabilite de un subiect care își arogă o autoritate blasfemicsacrală: „am comportament de mascul și dumnezeu în corpul tău (...) ți-am desenat zilele/ urmărinduse prin carne ca niște marionete/ care și-au ucis nebunia într-un răspuns
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
vorbesc la fel despre naziști, dacă aș putea; nu cu tandrețe, nu cu iubire, nu cu adeziune, dar cu o anumită - hai să risc cuvîntul - empatie. Dar înțelegere fără empatie nu se poate. Deci eu nu mă refer la criminalul sadic. Eu mă refer la cel care credea" (pp. 212-213). Din această perspectivă lucrurile devin mult mai complicate. Chiar și printre profitorii regimului există unii care au această mică circumstanță atenuantă a credinței în ideal. Exemplul cel mai des invocat de
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
grupul condus de domnul Cambreleng (Faviola, Pantelis, Jaroslava, François, Lajournade, Georges și, desigur, naratorul) își împarte, nu egal, ci după posibilitățile fiecăruia, sarcina de a parcurge, din aceste volume muribunde, măcar câteva pagini. Alteori, ceremonialul lor e, pur și simplu, sadic, depășind livrescul pentru flatarea omenescului. La Salonul Internațional al Cărții, de exemplu, regia implică o naturalețe necruțătoare: Haideți să-l salvăm pe ăsta, ne spunea din când în când domnul Cambreleng, arătându-ne câte un chip tumefiat de așteptare, câte
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
protagonistul, Florin Angelescu Dragolea, asistent la catedra de literatură franceză, nu are rost să ne întrebăm. Nu e nimeni. Și, de la un punct încolo, și dac-ar fi, n-ar avea nici o importanță. Pentru că Nepotul lui Dracula nu o alegorie sadică. Nici, până la capăt, un roman parodic. Codurile de care acesta se folosește, răstălmăcindu-le, sunt atât de diverse încât exclud automat raportarea la un model unic. (Ceea ce ar fi, ca procedeu, perfect exsanguu și, în consecință, inadecvat unei cărți în
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
transferată într-o trăire psihică. Acest tip de falsitate comică nu poate fi suportată, ci numai ignorată. De aci frecventele avertismente ale autorului în această privință. Tirania formei asupra materiei violentate de Demiurg, care provoacă râsul prin aparența ei, este sadică și abuzivă, exprimând protestul pasiv, și cu atât mai dureros în neputința lui, împotriva grimaselor comice care le-au fost impuse prin simpla numire abuzivă ca atare. Din fermentația explozivă a materiei provine, la a doua mână parcă, și un
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
eufemistic poreclite Eumenidele în titlul romanului lui Jonathan Littell, decretat "cartea primăverii" de către cronicarii literari în paginile marilor ziare și reviste, la radio și la televiziune. Traducerea în germană a poveștii fictive a ofițerului SS Max Aue, personaj cultivat, cinic, sadic, incestuos, matricid, homosexual, pervers, a fost lansată în librării pe 23 februarie. Cinci zile mai tîrziu, evenimentul editorial a avut o variantă dialogică abil înscenată dar lipsită de efectul scontat: autorul a apărut la teatrul Berliner Ensemble, în compania lui
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
clădiri dezafectate. Filmul ar vrea să încheie dramatic cu o concluzie despre condiția umană sau viața la țară, nu poți ști precis, însă în mod cert lipitorile sug sîngele poporului pentru că în scena finală ele sunt desprinse cu o plăcere sadică de pe corpul gazdă atunci cînd nu sunt strivite neglijent. Aproape că nu există scenă care să nu frizeze grotescul sau vulgaritatea - nu invoc aceste noțiuni dintr-un scrupul pudibond, ci pentru exorbitanta și inutila lor utilizare. Cu precădere, scena de
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
necesar de spus, un text care avea în el nemulțumirea genetică a soacrelor" ș.a. Totul, chiar și gesturile sau mimica pot căpăta pondere într-un text în care grija pentru construcția frazei evită (încă) maniera supărătoare. Ironia debordantă, umorul inteligent, sadic chiar, situațiile absurde, grotești sunt substanța plăcerii lecturii acestor povestiri. Fără cusur pe spații mici, așadar, la Anatol Moraru totul e gândit și nimic nu apare în text la întâmplare, are un tâlc al lui: un tânăr universitar citește Matei
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
s-au găsit. Dar la fel de adevărat e că - așa cum scria Michael Ignatieff - Saddam însuși era o armă de distrugere în masă! N-au fost suficienți cei cinci milioane de kurzi exterminați fără milă? N-au ajuns triburile decimate de asasinul sadic? Sau aceștia nu contează pentru promotorii corectitudinii politice din New York, Los Angeles sau Paris? Nu e nici o fericire să-ți trimiți soldații să moară departe de țară. S-a reproșat clanului Bush că a câștigat bani buni din comerțul cu
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
despre groaznicul prinț Vlad te va face cu siguranță să te uiți în spatele tău când vizitezi castelul", sunt de părere autorii acestui top, de la site-ul Hotwire.com, care plasează castelul Bran pe locul 9. Ei vorbesc despre reputația de sadic a lui Vlad Țepeș, binecunoscută în toată lumea. Deși nu se credea despre el că este un vampir, inumana lui sete de sânge a fost elementul declanșator pentru romanul lui Bram Stoker "Dracula"", mai scriu autorii acestui top, care spun că
Castelul Bran, în topul celor mai înspăimântătoare zece destinaţii de Halloween () [Corola-journal/Journalistic/65603_a_66928]
-
ar fi înțeles că, pe lîngă sînge și apa se scurseseră din ei sufletul, și viața, si omenia (s.m.), si ca, pe lîngă mării crucificatori, erau multe, multe mii de mici crucificatori benevoli și "nonprofit", în afară poate de plăcerea sadica de a crucifica". Am recurs la acest citat din ultimul capitol pentru a sublinia "teza" românului scris de Maya Belciu. Viciul "demonstrației" stă însă în sistemul aluziv de care autoarea uzează, dar și în evitarea necesarelor totuși îngroșări ale unor
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
azi - un „optzecist întîrziat”, cum își spune - și îi dezvăluie limită, momentul cînd „se nimicește” că Autor, dispare în text, se pierde: „Odată va trebui să aștern pe hîrtie întreaga experiență legată de acest Canon. Am trăit o plăcere cinica sadica (și dumnezeiasca, desigur), pentru că numai acest text sfînt mi-a oferit ocazia de a nu există că Autor. Scriindu-l, m-am pierdut, m-am nimicit de bunăvoie în conținutul lui. Nu eu, ci Altcineva îmi purta mîna și mintea
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]