1,527 matches
-
scris și cealaltă pentru corectat, care i-au redat atât de elocvent necazul, suspendat Între dovezile geneticii și soluțiile oferite de chirurgie. Cântă despre mirosul straniu pe care-l degaja mașina de scris, aducând a diluant de vopsea combinat cu salam, și despre soluția de curățat aplicată de ultima persoană care o folosise și despre tasta F, stricată, care se Înțepenea. Pe acea mașinărie ultramodernă, dar care avea să fie În curând uitată, am scris nu atât ca un copil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
NBC, care combină formatul de talk-show cu cel al unei emisiuni de divertisment și a cărei moderator, Între 1962 și 1992, a fost Johnny Carson. Highlights - revistă americană pentru copii. Sarmale - În limba greacă În original. Specialitate de cîrnați polonezi. Salam condimentat spaniolesc. În engleză, Wolverette de la wolver, „care se comportă ca un lup“, plus sufixul feminin -ette. Baker & Inglis. În limba engleză busing, transportarea elevilor din zona lor de reședință la o școală din altă zonă, de obicei cu autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne vedem la șapte, caro, spuse, bătându-l pe spate pe tânărul domn. La șapte fix. — S-ar putea să nu vin, spuse tânărul, băgându-și portofelul la loc În buzunar. — Ce? zise Peduzzi. Păi o să avem și fâțe, signor. Salam, de toate. Dumneavoastră, eu și signora. Toți trei. S-ar putea să nu vin, spuse tânărul domn, e foarte probabil să nu vin. O să-ți las vorbă la hotelier. Capitolul 12 Dacă erai așezat aproape, puteai să-l vezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unui matador, formată din toreadori (peoni) și picadori. . Lovitură de grație, aplicată cu spada În spatel coarnelor taurului. . Coniac italienesc. . Henry Maximilian Beerbohm (1872-1956) - pamfletar și caricaturist englez. . dragă (În it. În orig.) . Ascultă, dragule! (În it. În orig.) . PÎine, salam, brînză (În it. În orig.) . Împunsătură (În sp. În orig.) . Denumire populară pentru Alegria de San Fermin, o compoziție a lui Miguel Astrain . fără obstacole, planăit . tump-line În original, o curea legată de bagajul transportat, potrivită În dreptul capului. Potrivind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noi, care nu făceam parte dintre cei mai buni fii ai poporului. Confirmarea faptului că gândiserăm corect a venit în câteva minute, când nea Victor, mai binedispus ca înainte, a oprit în dreptul cooperativei din sat, întrebându-ne: - Voi ce mâncați? Salam, pastramă, pâine și o sticlă de vin, e bine? Hai c-am plecat și vin imediat! Fără să mai aștepte, a sărit din cabină mult mai sprinten decât înainte, traversând în pas vioi strada și întorcându-se cu cele promise
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să facem o comparație ca să vă convingeți. în primul rând, comuniștii încercau să ne convingă că suntem toți egali, ceea ce era o mare minciună, pentru că unii, ăia mai mari de la partid, erau mai egali: noi stăteam la rând să cumpărăm salam cu soia, ei aveau fără să stea la rând din ăla fără! Păi, eram egali? Nu! Ăștia de azi, nu ne mint, domnule! Ei ne spun clar că nu suntem egali și noi dăm din coadă pe chestia asta, mai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mintea cocoșului, cum ar zice românul, pe care le-am putea face cu cheltuieli minime și cu efect imediat. Dar nu te poți pune nicicum, cu cei care controlează tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, kilogramul, bairamul și salamul. Cred că ați ghicit că este vorba de PDL, partidul emanat direct din burta lui Băsescu, într-o zi de groaznic deranjament stomacal, și care a jurat să nu plece de la putere, până când și cea din urmă instituție a statului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în verdeață (încetează acum cu chestiile astea!) între un restaurant chinezesc și un magazin de delicatese cușer. Dacă uitasem cumva să ne mâncăm sandvișurile de prânz sau, mai curând, dacă le pierdusem pe undeva, ne cumpăram uneori de cincisprezece cenți salam tăiat felii și vreo doi castraveciori murați și mâncam în scaunele de frizerie, până când începeau să cadă firele de păr. Frizerii se numeau Mario și Victor. Poate că au răposat, în anii care au trecut, de o supradoză de usturoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-se În aer sutele de mii, milioanele, cu stema României pe o parte și chipurile regelui și ale voievozilor pe altă parte. Bani cu care, dacă ai fi adunat un coș, abia dacă reușeai să-ți cumperi o bucată de salam și o pîine. La un moment dat, femeile intrară În panică, temându-se fiecare pentru gospodăria sa. Și atunci, lăsând restul de bancnote risipite pe drum, s-au Întors acasă. Și au văzut, odată ajunse, că, În loc de bani, În poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bucățică de sălămior, Îl Îmbie Mașa, văzându-l Încruntat și ambalat În această discuție care nu prevestea nimic bun. Sau serviți măcar un ou... - Nu te deranja, Mașenca, spuse vizitatorul. Dacă o să mi se facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul meu, cum să-ți spun, sunt vegetarian. Dar venind aici, Îmi calc pe inimă și mănânc de toate. - E cumva păcat la voi să te Înfrupți cu carne? Întrebă Mașa cu jumătate de glas. - Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape vădită de-a fi luată de mijloc și trasă pe genunchi. De data asta, mâna verde a vizitatorului din alte lumi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întuneric și că lumina zilei nu vă prea priește... Oaspetele surâse cu tristețe. - Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar n-ați gustat nimic. Am la frigider niște caș și o bucățică de salam. Mai sunt și măslinuțe, spuse Mașa, bucurându-se În sine ei că oaspetele pleacă În sfârșit În lumea din care a coborât. Femeia voia Însă ca la despărțire musafirul să rămână cu o impresie cât mai agreabilă. De aceea insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o Înghițitură, fără să mestece, cu tot cu pieliță și ață, făcând un simplu „hmm“... Castraveciori se găseau la discreție, numai că nici unul nu era Întreg. Fiecare din ei purta urmele unor dinți mai mici sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șoarecii și șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar fi atins mai Întâi de pâine și salam. Or, salamul, În afară de faptul că fusese tăiat la un capăt, rămăsese În mare neatins. „Ei, și dacă ar fi mâncat?“, făcu el pe eroul. „Totuși, Își continuă el firul gândurilor, un lucru mi se pare destul de ciudat: deși depozitul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar fi atins mai Întâi de pâine și salam. Or, salamul, În afară de faptul că fusese tăiat la un capăt, rămăsese În mare neatins. „Ei, și dacă ar fi mâncat?“, făcu el pe eroul. „Totuși, Își continuă el firul gândurilor, un lucru mi se pare destul de ciudat: deși depozitul e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la un capăt, rămăsese În mare neatins. „Ei, și dacă ar fi mâncat?“, făcu el pe eroul. „Totuși, Își continuă el firul gândurilor, un lucru mi se pare destul de ciudat: deși depozitul e plin de șobolani, aceștia nu au mâncat salamul, dar au gustat din murături...“ Și atunci lui Ippolit Îi trecu prin cap că poate șobolanii erau la fel de mahmuri ca și el și că, În loc să se repeadă la resturile de mâncare ce zăceau pe masă, s-au apucat să roadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
său, animalul pe care-l vedea crescut să fie cuprins de aceeași stare și să-l perceapă la modul hiperbolic. „Dacă a consumat Royal, medită el, Înseamnă că mă vede ca pe un uriaș... Pentru el eu sunt balena...“ Mestecând salamul și tot mușcând din murături, Ippolit simțea cum aburii alcoolului se ridică de pe creierul lui cețos și cum mintea-i devine din clipă-n clipă mai lucidă. Între timp, creatura ce trona În mijlocul Încăperii scăzu de la dimensiunea unui cal la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din clipă-n clipă mai lucidă. Între timp, creatura ce trona În mijlocul Încăperii scăzu de la dimensiunea unui cal la dimensiunea unui cangur, apoi a unui cîine. Dorind să se convingă că supozițiile sale sunt juste, Subotin luă o bucățică de salam și o aruncă la picioarele ciudatei creaturi. Șobolanul (care se dovedi ulterior a fi femelă) Își mișcă botul În aer și apoi, apucând cu o lăbuță (ce semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aruncă la picioarele ciudatei creaturi. Șobolanul (care se dovedi ulterior a fi femelă) Își mișcă botul În aer și apoi, apucând cu o lăbuță (ce semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să aibă parte de tandrețuri. Nevastă-sa Îl ținea - și pe bună dreptate - la respect. Ca să nu se observe că s-a pierdut cu firea, Subotin Își mai tăie o felie de salam și o aruncă șmecherește direct În gură. „Doriți cumva și dumneavoastră o bucățică? Sau ați prefera o acritură?!“ Făptura cenușie aflată-n fața sa clătină iarăși din cap, privindu-l cu blândețe... „Vi se pare că vorbesc cam mult, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spună ce-l rodea pe suflet: „Am impresia că sunteți o halucinație de-a mea...“ Brigadierul privi din nou spre muta sa interlocutoare, care mișca ușor din cap... „Ca să-mi risipiți această incertitudine, va trebui să mâncați o bucățică de salam... Dacă veți mânca, voi trage concluzia că am de-a face cu o făptură vie. Halucinațiile nu pot să ingurgiteze nici un fel de hrană. Iar dacă, să presupunem prin absurd, ar mânca, atunci hrana s-ar putea vedea mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul „gheișei“ făcu o mișcare delicată În jos, În semn că da. „Îți dau, cu o condiție.“ Mintea lui mai găsise o chichiță de care să facă haz: „Ca să beneficiezi de această bucățică, spuse el, va trebui să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Gheișa“-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea să fie da. „Văd că Începem să ne Înțelegem“, Își Înmuie glasul Ippolit. „Deci, doamnă, așa-așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]