1,025 matches
-
evidență printr-o denivelare bruscă de 200-400 m, întreruptă adeseori de unele văi largi care pătrund adânc în munte. Poala nordică a muntelui este înconjurată de orașul Brașov și de zona sa industrială. În est, valea pitorească a Timișului, cu salba ei de stațiuni climaterice, îi separă de Piatra Mare, cu care se aseamănă totuși atât de mult în unele particularități ale peisajului. Spre sud sînt despărțiți de Masivul Bucegi prin cursul superior al Pârâului Mare (Valea Ghimbavului), iar în sud-est
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
în jurul anilor 1761 și 1772. Interiorul a fost pictat în 1783. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Racâș se întinde de-a lungul văii Almașului, iar biserica de lemn face parte dintr-o salbă de asemenea lăcașuri, cum ar fi Baica, Sânpetru Almașului, Sânmihaiu Almașului, Bălan, Borza, Var. Data edificării sale este incertă, dar in orice caz exista la mijlocul secolului al XVIII-lea. O cercetare bazată pe aplicarea metodei dendrocronologice, aduce informația că o
Biserica de lemn din Racâș () [Corola-website/Science/309838_a_311167]
-
robur"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), păr pădureț ("Pyrus pyraster"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare") și salba râioasă ("Euonymus verrucosus"). La nivelul ierburilor este semnalată prezența unei plante rare (protejată la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992), cunoscută sub denumirea populară de moșișoare ("Liparis loeselii"); care vegetează alături de roua cerului ("Drosera
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
orașului. Arhitectul acestei schimbări a fost Nicolae Caranfil, cel care a electrificat Bucureștiul și i-a dezvoltat rețeaua de apă și canalizare, și care a proiectat sistematizarea bălților din jurul Capitalei - Băneasa, Herăstrău, Tei și Floreasca, transformându-le într-o minunată salbă de lacuri. Lacul are o suprafață de 74 hectare. Lacul este alimentat și face parte din râul Colentina. Este folosit pentru sport și pentru agrement. Malurile lacului sunt îndiguite pentru prevenirea inundațiilor. Înălțimea redusă a acestor diguri este contrabalansată de
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
construiască un atelier mai mare și să vândă astfel mai multă marfă. Simțindu-se înlăturat din propriile afaceri, Dionisie refuză cu încăpățânare să o ajute și începe să bea. Pentru a mări atelierul de tăbăcărie, Păuna își vinde casa și salba de mireasă și cumpără materiale de construcție și utilaje de la fabricantul neamț Oskar Gutenbrunner, cu ajutorul avocatului Martalogu, pe care-l angajează ca procurist și-l plătește cu 10% din încasări. Văzând că soția sa intenționează să-l înlăture din afaceri
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
Memoriul justificativ menționa că „"probabilitatea de înfăptuire este destul de îndepărtată"”, dar că sistemul de străzi principale permitea realizarea ulterioară a metroului prin tranșee descoperite. La începutul anilor 1940, când în București au fost întreprinse ample lucrări de modernizare, precum și amenajarea salbei de lacuri pe râul Colentina și acoperirea râului Dâmbovița cu un planșeu de beton în zona Palatului de Justiție (planșeu înlăturat cu ocazia lucrării „Amenajarea Râului Dâmbovița în Municipiul București”, aprobată prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
jumătate de mileniu (cf. "Țepeș" - "ibid"., p. 81), Ștefan cel Mare, Ioan Vodă, de icoanele sfinților-cărturari: Popa Ion Românu de Sâmpetru, Șincai, Mureșan (cf. "ibid", pp. 79 - 110). În ciclul al patrulea, cinci balade sunt dedicate mânăstirilor fundamentale dacoromânești din salba carpatin-cogaionică: Tismana, Cozia, Frăsinei, Arnota și Mânăstirea-dintr-un-Lemn. Autohtonismul gândirist a culminat în anul 1943, în cel de-al cincilea ciclu, "Fântâna cu Pandur", unde, mai întâi, protagonistul baladesc-liric ia întruchiparea puterii unui Salmoș-Zalmas-Zalmoxis, alăptat de ursoaică, așa cum este surprins și
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie căprească ("Salix capreea"), salcie de turbă ("Salix myrtilloides"), salcie pitică ("Salix retusa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur ("Rubus fruticosus"), salbă moale ("Euonymus europaeus"); Flori și ierburi cu specii rare, unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă: floarea de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), iederă albă ("Daphne blagayana"), argințica ("Dryas octopetala
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
izvoarele cu apă minerală, sau zona Fântână Stanchii situată chiar pe granița statului cu Ucraina. Obiectivele turistice din Borșa sunt: -Lacul Iezer (lac glaciar având formă României) -Vârful Pietrosul Rodnei (cel mai înalt vârf din Carpații Orientali) -Lacurile Buhăiescu ( o salba de 3 lacuri glaciare, cel mai adânc având 8 metri) -zăpeziile permanente (sunt pete de zăpadă care nu se topesc niciodată indiferent de cât de caldă este vară) -Mănăstirea Pietroasa Gârle ( este un ansamblu monahal construit în mare parte din
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
plante rare pentru floră Modovei. Etajul arbuștilor este redat de specii ce cresc solitar și doar unele fomează desișuri: scumpie ("Cotinus coggygria"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas") spinul cerbului ("Rhamnus cathartica"), măceș ("Roșa spinosissima", "Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), salba moale ("Euonymus europaea"), sânger ("Swida sanguinea"); clocotișul ("Staphylea pinnata") este specie de plante rare. Învelișul ierbos este alcătuit din circa 167 specii de plante vasculare, dintre care 15 specii de plante rare, inclisiv 3 specii de plante incluse în Cartea
Rezervația naturală Molești-Răzeni () [Corola-website/Science/329964_a_331293]
-
Pavel Petrut , timotei Miu , Sfercoci Valentin , în prezent pastor este Dobren Ion Pe Vale Rudarii s-au păstrat în mod miraculos 22 de mori cu ciutura (roată orizontală cu cupe radiale), din cele 40 câte au existat. Așezate asemenea unor salbe de mărgele de-a lungul cursului apei, pe o lungime de 3 km în sat și în afara satului, morile valorifica potențialul energetic scăzut al râului Rudarica. Exploatând la maximum avantajele terenului, corectându-l prin tunele și baraje, țăranii rudareni au
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
Tilia cordata"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestică"), alun ("Corylus avellana"), măceș ("Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), sânger ("Cornus sanguinea"), curpen de pădure ("Climatis vitalba"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), salba moale ("Euonymus europaeus"); Ierburi și flori: colțișor ("Dentaria bulbifera"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), leurda brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), ("Allium ursinum"), vinarița ("Asperula odorata"), garofița de munte ("Dianthus tenuifolius"), garofița albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), talpa-ursului ("Acanthus longifolius
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
cărui supranume era de „Șuștărelu' ”. "Funăritul" a fost strâns legat de industria textilă din gospodăria tradițională. „Funari” locali ca „Teiu' lu' Rîpă” și David Stoica („Floierașu' ”) au deprins meseria la Râmnicu Vâlcea și confecționau funii de diverse întrebuințări, „hurduzane”, căpestre, „salbe”, bice, etc. "Olăritul" atât ca meșteșug cât și ca fenomen de cultură strâns legat de cotidianul locuitorilor, nu a fost atestat ca atare în viața satului. Trebuie menționat faptul că în antroponimia locală, numele de Olaru există din anul 1698
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
au coarne, fie că în puține cazuri, au coarne mici. Urechile sunt mijlocii, purtate lateral și ușor oblic. Trunchiul este de dimensiuni mijlocii, trenul posterior are dezvoltare modestă; membrele relativ scurte, cu aplomburi corecte și osatură rezistentă. Majoritatea exemplarelor au salbă, 1-2 cravate și șorț, mai ales la berbeci. Unele animale, relativ puține au cute mari pe piele pe tot corpul. Lâna prezintă variabilitate inter și intraindividuală. Cojocul (3,5-7 kg la oi și 7-12 kg la berbeci) este compus din
Merinos de Transilvania () [Corola-website/Science/304456_a_305785]
-
pinnatifida"), carlina ("Carlina acanthifolia"), turtă ("Carlina acaulis"), clopoței (cu specii de "Centaurea coziensis", Campanula rapunculoides, Campanula patula ssp. abietina", Campanula persicifolia, Campanula grossekii"), ciucure ("Campanula glomerata"), garofițe (cu specii de "Dianthus henteri, Dianthus carthusianorum, Dianthus superbus, Dianthus giganteus, Dianthus spiculifolius"), salbă moale ("Euonymus latifolius"), milițea roșie ("Silene armeria"), brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), vulturică ("Hieracium villosum, Hieracium pavichii, Hieracium bifidum, Hieracium rauzense"), iarba vulturului ("Hieracium umbellatum"), drobiță ("Genista tinctoria"), crin de pădure ("Lilium carniolicum ssp. jankae"), ochiul găinii ("Primula minima"), frăgurel
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios (Tilia cordata), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), mesteacăn ("Betula nana"), cireș-păsăresc ("Prunus avium"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monoghyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), salba moale ("Euonymus europaeus"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), măceș ("Roșa canina"); Flori și ierburi: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), piciorul cocosului ("Ranunculus repens"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), piciorul caprei ("Aegopodium podagraria"), laptele câinelui ("Euphorbia cyparissias"), pâștița galbenă ("Anemone ranunculoides"), viorea ("Scilla bifolia"), piperul
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
de tablă sunt zugrăviți membrii familiilor N. Brebu și Nicolae N. Mandreș. N. Brebu poartă costum popular, haină de dimie de culoare închisă și cioareci albi, iar lângă el soția Minodora are ciupag și opreg roșu, purtând la gât o salba de bani. Pe deasupra ținutei are o haină lungă, lucrata din dimie neagră. N. Mandreș este singurul în ținută militară având în mână sabia. Sub acest tablou de familie scrie: "Acest tablou s-au ridicat prin stăruința și cheltuiala D-lui
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Corpul tarantulelor este acoperit cu firișoare tactile, numite trihobotrii. Ei pot recepționa vibrațiile solului, oscilația temperaturii, obiectelor cu care vin în contact, direcția vântului, posibil chiar și sunetele. Ochii sunt în număr de 4, așezați în 2 rânduri. Vederea este salbă, monocromatică. Respirația are loc prin 2 perechi de plămâni (saci pulmonari). Prima pereche este amplasată pe partea ventral anterioară a opistosomei, iar cealaltă puțin mai posterior. Fiecare plămân constă din 15 sau mai multe lamele pulmonare așezate paraleli. Aceste lamele
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
păduri compacte de foioase formate, preponderent din fag montan, rar pot fi întâlnite exemplare de paltin de munte: jugastru, frasin, ulm, mesteacăn, tei, gorun. La bordura pădurilor de foioase pot fi întâlnite diferite specii de arbuști: alun, corn, măceș, păducel, salba moale, spin porumbar, sânger, șoc roșu. În zona alpina cresc pâlcuri de jnepeni și afini, iar în tăieturi, zmeur. Malurile văilor sunt tivite, fragmentar și discontinuu, de arbori specifici zonelor umede: arin, plopul tremurător și rachița. Intervenția factorului uman în
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
acoperișul) șindriluit, porțile din această zonă au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care țăranii treceau cu demnitate, mândri de originea lor nemeșească. Deși constructiv se aseamănă cu poarta secuiască, poarta maramureșeană nu trebuie confundată cu aceasta. Salba de porți monumentale e mărturia vie a unei realități istorice mai aparte: în perioada feudală, din rândul obștilor maramureșene s-a ridicat o clasă de cneji, care periodic își alegea voievodul; puterea și privilegiile nobililor au fost atent fragmentate și
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
cu specii de: stejar ("Quercus robur"), frasin ("Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior"), frasin pufos ("Fraxinus pallisiae"), velniș ("Ulmus laevis"), ulm de câmp ("Ulmus minor, Ulmus procera"), jugastru ("Acer campestre"), păducel ("Crataegus monogyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), măceș ("Roșa canina"), salba moale ("Euonymus europaeus") sau lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"). La nivelul ierburilor este semnalată prezența mai multor plante (unele foarte rare și protejate prin lege) cu specii de: lalea pestrița ("Fritillaria meleagris"), garofița ("Dianthus guttatus"), ghiocei ("Galanthus elwesii"), ghiocei de baltă
Pădurea Balta - Munteni () [Corola-website/Science/330511_a_331840]
-
așa cum se spunea la țară picturii. La maturitate, Corneliu Ionescu a menționat despre începuturile sale în ale picturii că: Deprinderile sale cu arta plastică, precum și celebritatea, s-au evidențiat în vremea liceului. Corneliu Ionescu participa la editarea revistei școlii intitulată "Salba argeșeană", făcând desene cu evenimentele liceului. El era semnatarul rubricii de grafică satirică a revistei. A urmat cursurile Academiei de Artă din București pe care le-a absolvit în anul 1980 la clasa profesorului Gheorghe Șaru. Încă din anii liceului
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), paltin ("Acer pseudoplatanus"), cireș ("Prunus avium"), Floră este reprezentată de mai multe specii de arbuști, printre care: alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monoghyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), salba moale ("Euonymus europaeus"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), măceș ("Roșa canina"), sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează un arbust mic, sub formă de tufa, cunoscut sub denumirea populară de iarbă neagră ("Calluna vulgaris")
Pădurea „La Castani” () [Corola-website/Science/323687_a_325016]
-
păduri compacte de foioase formate, preponderant, din fag montan. Rar pot fi întâlnite exemplare de paltin de munte: jugastru, frasin, ulm, mesteacăn, tei, gorun.La bordura pădurilor de foioase pot fi întâlnite diferite specii de arbuști: alun, corn, măceș, păducel, salbă moale, spin porumbar, sânger, soc roșu. În zona alpină cresc pâlcuri de jnepeni și afini, iar în tăieturi, zmeurul. Malurile văilor sunt tivite, fragmentar și discontinu, de arbori specifici din zonelor umede: arin, plopul tremurător și răchita. Intervenția factorului uman
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
administrativ se află pe teritoriul Raionului Tatarbunar. Lacul Șagani este înscris pe lista zonelor umede de importanță internațională a Convenției de la Ramsar (1971), făcând parte din complexul de limane Șagani-Alibei-Burnas, cu o suprafață protejată de 190 km², care cuprinde și salba de lacuri înconjurătoare mai mici, „lacurile satelite” Sărat, Hagider, Caraceauș, Buduri, Martaza, Mahala, Conducul Mic și Geantașa. Limanul Șagani face parte din Parcul Natural Național „Limanele Tuzlei”. Bazinul limanului are o formă rotundă. Malurile sale sunt abrupte, cu excepția celor din partea
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]