2,948 matches
-
îl dau pe gât. încă voiam să îmi răspundă la întrebare, dar nu eram în stare să fac presiuni asupra lui. Somnul sau cel puțin inconștiența se apropia cu repeziciune. Am să dorm aici, Tom, am spus cu grijă, mângâind salteaua. Ăsta e patul meu. Tu unde o să dormi? Tom a fost pe fază. — Vrei să spui că nu pot să dorm aici? —Mmmm... —Dar, Sam, nu pot să mă duc acasă. Nu pot să mă întorc în noaptea asta. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
te întinzi în așa fel încât să nu-ți intre arcurile în coaste. Trebuie doar să te răsucești puțin. Am început să îi explic asta lui Tom, însă am renunțat pe la jumătate. Chiar eram obosită. —OK. M-am târât pe saltea înspre capătul în care dorm. Părea o cale lungă. —Dar fără glumițe. Sau ieși afară. Vorbesc serios. Afară, afară, afară... Am tras pătura în jurul meu. Câteva lacrimi din milă pentru mine au început să mi se scurgă pe obraji. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nevoie de toate pe timp de iarnă. Și mai mult, i-am răspuns, vrând să spun doar că oricâte aș avea nu par destule; dar exact când am pronunțat cuvintele parcă m-am trezit. Se uita la mine de pe marginea saltelei și îmi zâmbea, lung și încet. Când zâmbea, toată fața i se schimonosea într-un rictus. S-a aplecat aproape de mine. Ritmul inimii mi-a luat-o razna și m-am concentrat la pahar, să îl țin drept. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pline de dorință, încât atunci când m-am desprins gâfâiam amândoi. —Dumnezeule! a spus, turnând pentru fiecare încă un pahar de votcă. Rămăsesem fără cuvinte. Rânjea din nou. Era un rânjet lipsit de umor, plin de îngâmfare. S-a întins pe saltea ca o pisică mare și periculoasă. Să vedem ce avem aici, a spus, fără să-și desprindă privirea de pe mine. Mă simțeam de parcă cineva trasase o hartă a punctelor mele erogene, ba mai mult, erau indicate cu săgeți pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
părea fals și ridicol. Nu acceptam mila nimănui. Ziua următoare a venit Reli și m-a ajutat să scap de patul și lucrurile pline de sânge. Era ca după o crimă și ea era complicele meu. Mi-a cumpărat o saltea nouă, am păstrat numai masa, ca să-mi amintească de coșmar. Toamna am fost primită la Facultatea de Arte Plastice, dar după o lună m-am transferat la Universitate, unde puteam să studiez literatura universală. A citi și a scrie semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
La capătul patului, spre sud, unde dormea tata, ziua se punea oghialul (plapuma), strâns, păturit; patul rămânea acoperit cu un lăicer de lână care era pusă peste un țol de cânepă ce acoperea otava de pe pat, care ținea loc de saltea. În fundul casei din jos, lângă perete și lângă geam, între patul unde dormea tata și patul unde dormea mama, o masă mare, cu patru picioare, obișnuită de 80-90 cm lățime, pe care se puneau la sărbătorile mari bucatele pregătite. La
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o groază de bancnote și săculeți cu aur. Intrase într-o altă lume. Avea șase sute de angajați, deținea cinci ferme date în arendă, opt sute de hectare de pădure de stejar, nenumărate pășuni, zece imobile de locuințe la V. și o saltea plină ochi de acțiuni - și nu din cele neprofitabile! - pe care ar fi putut dormi zece oameni fără să-și dea coate. Primea oaspeți și era primit. Peste tot. Atât la episcop, cât și la prefect. Ajunsese cineva. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se opreau aici, la fel și scrisul, care trebuie să fi fost al lui Împotrivă, scrisul acela care era aici și care ne reamintea de ochii lui și de mișcările de gimnastică, în vreme ce el zăcea probabil - dar unde? -pe o saltea păduchioasă sau tremura de frig sub dușurile înghețate și sub șocurile electrice violacee. Primarul vorbise după ce deschisese ușa și arătase spre drapel, apoi își vârâse degetele lui ca niște cârnați în buzunarele pentru ceas ale vestei de mătase și făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am pregătit pături și o saltea. O convinsesem pe Josăphine să meargă cu mine la V. pentru a-i povesti totul lui Mierck. Urma să plecăm la răsăritul soarelui. Adormise ca un sac și a rostit prin somn câteva cuvinte pe care nu le-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Vorbea despre toate - despre război, bineînțeles, dar spunea și povești cu moșteniri, pajiști care trebuiau tunse, acoperișuri de refăcut, noaptea nunții, pisici înecate, copaci acoperiți de omizi, broderii de zestre, vorbea de plug, de copii de cor, inundații și o saltea împrumutată, care nu fusese înapoiată, despre lemne care trebuiau tăiate. Era o morișcă de cuvinte care nu înceta să răscolească episoadele vieții lui pentru a le așeza într-o ordine aleatorie, lipite unul de altul, întregul alcătuind o mare poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
felurile, asta pentru a prinde curaj. Camera lui Destinat nu avea nimic în comun toate cele pe care le văzusem. Patul era mic, strâmt, făcut pentru o singură persoană și de o simplitate de călugăr: un cadru din fier, o saltea, fără ornamente. Nimic. Pereții erau tapetați cu țesături cenușii, fără tablouri, fără decorațiuni de vreun fel. Aproape de pat, o masă mică pe care era așezat un crucifix. La piciorul patului, necesarul pentru toaletă, o cană și un vas. De partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele curseseră peste Romanița aceea unică, albă și curată, cu țâțele ca bostanii. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îi zice apăsat: te omor dacă pleci de aici!, vedem și cu teatrul, rămâi la mine, aici, apoi mai calm, venind spre pat: vino să te adorm, să fiu sigur că nu pleci. Și râde. Se așază pe margine de saltea, o întinde lângă el, ea geme de parcă ar fi venit dintr-o lume de dincolo și ceva nu e bine aici, de parcă lumea asta n-ar vrea-o, el nu știe de ce, începe să-i cânte cald, ușooor, înceeet: Liuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lângă cazinou și și-au făcut planuri pentru noapte. Kerry a smuls de la paznic permisiunea de a dormi chiar acolo, pe promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de rogojini și carpete de prin cabine, ca să le folosească drept saltele și pături, au pălăvrăgit până la miezul nopții, când s-au cufundat Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune luna enormă În ocean. Și așa au ținut-o două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
manierele mele. — Iertați-mă, Herr Gunther, dar după părerea mea, dreptul e o profesie mult supraevaluată. — Aici nu vă pot contrazice. N-am întâlnit niciodată un avocat care să se dea în lături de la a fura economiile maică-sii, cu tot cu salteaua sub care ea le ține. — În aproape toate problemele privind afacerile, am descoperit că propria-mi judecată este cu mult mai de încredere. — Cu ce afaceri vă ocupați, mai exact, Frau Lange? — Dețin și conduc o editură. — Editura Lange? — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îndoială, anticipase care va fi răspunsul meu și ordonase deja omorârea lui Hering până să plecăm în plimbarea aia a noastră. Cu aceste gânduri și cu încă altele în minte, am cercetat apartamentul. Am făcut-o repede, dar amănunțit, ridicând saltelele, examinând recipientele existente, dând covoarele la o parte și chiar frunzărind printr-un set de manuale medicale. Am reușit să descopăr o coală întreagă cu timbre vechi care celebrau a cincea aniversare de la venirea la putere a naziștilor, timbrele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu, admise ea. Cum te cheamă? — Plato. — Plato. Ți se potrivește. Ei, bine, Plato, poți să mă săruți dacă vrei. Nu te ascunzi după deget, nu-i așa? N-ai auzit de poreclele pe care le au pentru BdM? „Liga Saltelelor Germane“? „Bunuri de consum pentru bărbații germani“? Își puse brațele după gâtul meu și execută o varietate de expresii cochete, pe care probabil le exersase în fața oglinzii de la măsuța ei de toaletă. Respirația ei tânără, fierbinte, nu avea gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
accepte el fiul Conducătorului funcții mari în partid. În toată tinerețea lui se observă la Tismăneanu o gelozie feroce că Nicu Ceaușescu venea cu Mercedesul cu securist la practica agricolă, iar el trebuia să culeagă porumb și să doarmă pe saltele de paie. Se creează o „rezistență” internaționalistă la „naționalizarea” comunismului lui Ceaușescu în anii 70, reprezentată de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Octav Cozmâncă, Virgil Măgureanu, C. Pârvulescu, Ion Ioniță, Dan Marțian, A. Bârlădeanu, C. Boștină susținută de secta transnațională din
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
-ai noști faliți, încât urez printre îndemnuri: Voi iar țărani și-n bani să fiți! DESTUL ! Destul ne-am chinuit și-am plâns când cizmele la uși băteau, iar groaza nefiind de-ajuns, ai nopții oameni scotoceau pe sub podele și saltele, cu-n animalic zel nestins. Și-apoi în dube azvârleau de-a valma trupuri și boccele și prea puțin se sinchiseau c-acei baloți sunt ei sau ele, când îi băteau și-i suduiau, căci ei cei tari destinu-ntruchipau. Destul
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
spunând printre suspine: -Io nu, io nu, io nu!!!! De-abia atunci mama gândi că fata-i prea mică pentru a putea lua copilul în brațe. Băiatul nu avea unde fi, decât în cărucior. Ridică din nou plapuma, ridică și salteaua și .... înfășat în păturiță Dani dormea liniștit, sub saltea, fără să fi simțit zbuciumul din curte, fără să fi fost trezit de răsturnarea căruciorului. Nu știu sigur cum s-a încheiat povestea. Mama nu mai e ca să ne spună, copiii
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
De-abia atunci mama gândi că fata-i prea mică pentru a putea lua copilul în brațe. Băiatul nu avea unde fi, decât în cărucior. Ridică din nou plapuma, ridică și salteaua și .... înfășat în păturiță Dani dormea liniștit, sub saltea, fără să fi simțit zbuciumul din curte, fără să fi fost trezit de răsturnarea căruciorului. Nu știu sigur cum s-a încheiat povestea. Mama nu mai e ca să ne spună, copiii erau prea mici ca să-și mai amintească. Ce știu
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului CARTEA SECRETELOR autor, Bertoni D Albert Îți mai aduci aminte cartea Din care îți citeam eu uneori ? Am dat de ea întâmplător, pe-o saltea Rămasă sus, în pod, în partea În care ne iubeam adeseori Decadele-au trecut pe nesimțite Sunt numai două, dar cum au trecut!... Mi-e dor să-mi spui "iubite" Iar astăzi ți-aș promite Că vreau să fac tot
CARTEA SECRETELOR de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362881_a_364210]
-
în spate. Odaia de oaspeți spațioasa, avea două paturi uriașe și o sobă mare. Era curată și plăcută. După sobă era un loc râvnit de oricare dintre noi dar pe care nu l-am stăpânit niciodată. Acolo era pusă o saltea mică pe care putea dormi o singură persoană și mai multe pisici. Pe unul dintre paturi era zestre mătușii așezată frumos până în tavan alcătuită din covoare și coverturi țesute în război, presuri multicolore din coade și perne de puf noi
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]