1,165 matches
-
Chiar aș vrea. Dar... cum rămîne cu... Nici măcar nu sînt În stare să-i pronunț numele lui Kerry. Urmează un scurt moment de tăcere, În timpul căruia mama și tata se privesc, apoi Își feresc iar privirea. Evident, Kerry Îți transmite salutări ! spune mama veselă, de parcă vrea să schimbe brusc subiectul. Își drege glasul. Știi, s-a gîndit că poate la anu’ se duce la Hong Kong. În vizită la tatăl ei. Nu l-a mai văzut de cinci ani și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Dar de perindat se perindă mereu pe la dânsul, având grijă să golească numeroase sticle. Așa de pildă în seara asta, ușa pitită în zidul cărămiziu se deschide fără zgomot și prin ea își fac apariția Pascal Ciortea și Aurora Martinescu. ─ Salutare, spune volubilă Martineasca. Pascal murmură și el ceva potrivit cu ocazia. Pictorul își invită oaspeții să șadă pe ce se poate. Nici una din piesele de mobilier din atelierul pictorului nu este întru totul susceptibilă de a fi numită. Sigur, seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
după război o mare proprietate în Irlanda. Institutul mă informează că Heinz este expert în problema morții lui Hitler, fiindcă tocmai nimerise în bunkerul lui Hitler când trupul acestuia îmbibat de benzină ardea, dar nu devenise încă de nerecunoscut. Hei, salutări, Heinz, în caz că citești aceste rânduri. Am ținut într-adevăr foarte mult la tine, atât cât pot eu să țin la cineva. Să fie cu noroc! Dă-i un pupic Irlandei din partea mea. Ce făceai în bunkerul lui Hitler - îți căutai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă. Toate bune, Matthew? Îi făcu cu mâna. Ah, mă scuzați! adăugă ea dându-și seama că MM și Hazel discutau în colț. Mă încălzesc un pic, OK? Țopăind până la pervazul uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare la toată lumea, salut! zise ea, cu atâta efervescență încât aproape că vedeam bule ridicându-i-se de pe buze. Nu-i așa că e o petrecere super? N-avem de unde să știm, zise Hugo, pentru că n-am intrat încă. Dar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
printre informările oficiale erau amestecate obișnuitele caricaturi, ilustrate și bilete scrise de mână. Caricaturile păreau să conțină toate soldați sau doctori și multe dintre ilustrate prezentau fie minarete, fie situri arheologice. O desprinse pe prima și află că Bob trimitea salutări de la Moscheea Albastră. A doua Îi spuse că lui Bob Îi plăcea Coloseumul. Dar a treia, care Înfățișa o cămilă În fața piramidelor, dădea În vileag mult mai interesantul fapt că M și T terminaseră inspecția bucătăriilor și aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el și că trebuia să fie complet rezolvată până la sfârșitul săptămânii. Deși Brunetti era convins că era o problemă ce nu avea niciodată să fie complet rezolvată, Îi mulțumi Paolei pentru informație și-i spuse să le Întoarcă părinților săi salutările lui data viitoare când aveau să sune. Cina fu o masă ciudat de liniștită, În principal datorită comportamentului lui Raffaele. Părea, deși Brunetti fu uluit când se trezi că rostește cuvântul În gând, părea mai curat, chiar dacă nu-i trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
timpul la Elsinor, ghizi, paznici, Întreg personalul? Trecuseră ceva ani, Jesper era În Legiunea Străină, mai trimitea cîte o ilustrată ori o carte poștală, nimic În plic, poate nu avea voie sau era mai simplu așa, cîteva rînduri și... gata. Salutări din Congo sau de nu știu unde, iar Jesper, Între timp, poate era mort. Nu era, scria că se va Întoarce curînd. În biblioteca universității, Thomas afla liniște, poate prea multă: rafturi Întregi cu Shakespeare, cu sute de filozofi, cu nenumărați moraliști
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prieteni, când înțeleg că inima ta simte iubire, simte nevoia de iubire și... o vei avea! - Așa să fie. Recunosc, o plac pe Iuliana... Dar să mergem la treburile de serviciu, te rog! Sunt multe de făcut... - Știu... Am fugit. Salutare! ... Nu a fost chiar fugă din partea lui Emilian, dar nici nu avea de gând. Urgența sa era să o întâlnească pe Ofelia cât mai repede, cât „este fierul cald”, cum îi dicta în acel moment creierul sau inima. O prețuia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pierdută, nu aveam nicio șansă să ajung vreodată la înălțimea ilustratelor lui Victor... Și chiar dacă într-o zi aș fi început și eu să trimit ilustrate acasă, ele n-ar mai fi avut același impact emoțional. Cu impresioniștii în Montmartre. Salutări de la Sediul Comisiei Europene de la Bruxelles. Vă trimit și vouă un platou cu savorile Provenței. nu, era limpede că șansa mea de a fi la înălțimea lui Victor diminua zilnic, cu fiecare ilustrată trimisă de el și mai ales cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
el este însă un veritabil as al teaser-ului : întîiul capitol POPAS PE AEROPORTUL DIN CAVALCAS Plecarea de la 20 martie — Sosirea la Cavalcas — Un omagiu floral și crinul alb — întîlnire cu doctorul Venceslao Compagnero și cu alte personaje — Regizorul și actrița — Salutări reciproce — La ce poate servi un tablou din școala flamandă — Aperitivul lapas (local) și felul cum se bea — Plecarea la aeroport. mă opresc puțin la acest autor pentru că la ora la care i-am citit acest roman am fost bulversat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zile, Felix primi o carte poștală ilustrată care-i făcu să-i tresară inima la-nceput, și-apoi îl cufundă în tristețe și mai mare. Pe o vedere de la Paris (eternul Turn Eiffel), recunoscu scrisul Otiliei. Fata îi trimitea scurte salutări din Franța, unde nu spunea cu cine se află, întreba de moș Costache și de el și-l ruga să-i scrie, dîndu-i un număr oarecare pe rue de la Michodiÿre. Lucrul acesta nu l-ar fi bănuit niciodată. Ce căuta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcu semn fluturător cu mâna și-l întrebă foarte familiar: - Ce faci, mă Toadere? Interpelatul nu se supără și răspunse simplu: - Bine, Stănică, dar tu? Stănică făcu semn cu mâna că e dezastru și privi către ceilalți din odaie, făcîndu-le salutări cu mâna, fără să-i mai onoreze cu vorba. - Ascultă, mătușă Agripina, zise Stănică, privind prinodaie, tot nu te mai descotorosești de vechiturile astea?! și începu să examineze odaia. Zugrăvită cu mari flori de un verde-întunecos, învechit, odaia, prea mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Coșbuc era gospodină. Doamna Alecsandri, pisăloagă. Doamna Minulescu, de viață. Doamna Topîrceanu, sprintenă. 354 DANIEL BĂNULESCU - Nu mai e femeie. E cadavru. - "Uitasem cât de drăgălașă izbuteai să fii. Asta-i cutremurătoarea urgență pentru care am fost invocat? Să transmit salutările tale Cristinei?" - Auziți, cică vrea să-i transmită salutări!... Știi ceva?! Nu-i transmite nici o salutare. Pedepsește-o, las-o nesalutată. Și, observând că Invitatul de Ceață intenționează să se debaraseze de difuzoarele sprijinite pe genunchi și să dispară... - Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viață. Doamna Topîrceanu, sprintenă. 354 DANIEL BĂNULESCU - Nu mai e femeie. E cadavru. - "Uitasem cât de drăgălașă izbuteai să fii. Asta-i cutremurătoarea urgență pentru care am fost invocat? Să transmit salutările tale Cristinei?" - Auziți, cică vrea să-i transmită salutări!... Știi ceva?! Nu-i transmite nici o salutare. Pedepsește-o, las-o nesalutată. Și, observând că Invitatul de Ceață intenționează să se debaraseze de difuzoarele sprijinite pe genunchi și să dispară... - Nu mă părăsi atât de iute, Adriane!... Iartă-mi limbarița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu mai e femeie. E cadavru. - "Uitasem cât de drăgălașă izbuteai să fii. Asta-i cutremurătoarea urgență pentru care am fost invocat? Să transmit salutările tale Cristinei?" - Auziți, cică vrea să-i transmită salutări!... Știi ceva?! Nu-i transmite nici o salutare. Pedepsește-o, las-o nesalutată. Și, observând că Invitatul de Ceață intenționează să se debaraseze de difuzoarele sprijinite pe genunchi și să dispară... - Nu mă părăsi atât de iute, Adriane!... Iartă-mi limbarița, Domnul și Stăpânul meu! Știu că sânt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aranjat să le vizităm uzina și să le facem o prezentare a companiei. Intrând pe ușa din față, am observat cu surprindere un panou care ne ura fiecăruia bun-venit, după nume. Majoritatea companiilor nu se deranjează să transmită astfel de salutări comis-voiajorilor. În timp ce semnam În registrul de la recepție, am fost Întâmpinați de un agent de vânzări. În multe companii, el ar fi luat drept un recepționer. Tăblița de pe birou preciza totuși „Departamentul de vânzări”. Femeia din spatele biroului ne-a Întrebat politicos
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
odinioară printr-o ancorare detașată în câmpul curiozităților literare lipsite de finalitate. Modernitatea există oriunde omul trăiește, în cuvintele lui T.S. Eliot (1888-1965), o „dezmembrare a sensibilității”1. După un asemenea diagnostic, răspunsul teologiei nu se poate obține efecte terapeutice salutare printr-o adâncire a invectivei resentimentare. Mult mai benefică este recuperarea criticii la care modernitatea a fost supusă chiar din interiorul ei. Profesorul Louth crede că, pentru a fi completă și definitivă, înfrângerea Iluminismului trebuie susținută în ambele direcții culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
familii, avea aproape zilnic pe agendă cîte-o vizită de făcut. Acum venise de la un fel de mătușă nonagenară moartă, în casa căreia exclamase de circumstanță un țț-țț-țț de dezolare, după care, vindecat repede de melancolie, după sărutări de mâini și salutări, se retrase în pripă, tăind din notes punctul efectuat. Bineînțeles, Gaittany nu era omul necivilizat care să spună lui Conțescu de unde venea, vorbind de funie în casa spânzuratului; adevărul este că cele două vizite, la o moartă și la un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mână, care nu izbutise a descoperi nici un doctor în acea casă. Din salonul lui Hergot emanau valuri de muzică. Cea mai mare plăcere la narațiune o manifestă (digital) Gaittany, care, consultând puțin ceasul, profită de ocazie spre a face salutări dulci și bezele la fiecare, după natura raporturilor, și ieși repede pe ușă spre a se urca în trăsura ce-l aștepta încă afară. Numai Gonzalv ascultă totul posac, atent, preocupat parcă să prindă știri mai serioase. Un singur element
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i "mizeria" principală), n-ar fi mers însă pe jos pentru nimic în lume. De fapt, consimțea a face câțiva pași pe jos, într-o scurtă promenadă intimă, apoi deodată, zărind o G. Călinescu trăsură, aproape impacient, făcând bezele și salutări îmbietoare cu mâna, o oprea și se urca în ea. Acolo sus, răsturnat pe perne, Gaittany lua o poziție sigură de sine, ironic distantă față de pietoni, chiar disprețuitoare. Îndeosebi sosirea și plecarea, Gaittany le făcea prin îmbarcație, și pentru nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o datorește țariului. [3 septembrie 1876] AUSTRO-UNGARIA ["LUNI ÎN 30 AUGUST /11 SEPTEM.... "] Luni în 30 august/11 septem. la 8 oare dimineața a sosit în Sibiu cu tren espres deputațiunea trimisă de M. S. Domnul României, pentru întîmpinarea și salutarea M. S. împăratului Austro-Ungariei. Această deputațiune consistă (după "N. fr. Presse") din d-nii Ioan Brătianu, ministrul de finanțe; Nic. Ionescu, ministru de externe; colonelul Condraț (? ), adiutantul domnesc; și d. Comeliu, secretar al M. Sale. La 5 oare după amiazăzi d-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o numeroasă suită, fu întîmpinat de mareșalul Moruz cu pîne și cu sare și de mai multe dame cu buchete de flori. Țarul intră în sala gărei, unde văzând pe Pr. S. mitropolitul își descoperi capul și, după o mică salutare, d. Iacobson, consulul rus din Iași, prezentă M. Sale pe Pr. Sa mitropolitul Iosif și pe fiecare membru din delegațiunea română. Prea Sf. Sa Mitropolitul îndreptîndu-se către M. S. Împăratul rosti în limba română următoarea întîmpinare: Maiestate! Fericita sosire a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
părerea voastră, ori vro modificare ce ați dori să se efectueze în el, căci, cum am {EminescuOpIX 444} zis, nu e decât un proiect la legiuirea căruia vom lua în considerațiune votul junimei române academice de pretutindenea. Primiți, iubiți confrați, salutarea din inimă din partea noastră și espresiunea credinței firme cumcă apelul nostru va afla un răsunet viu în inimele voastre. Președintele Comitetului central conte E. Logothetty Secretar M. Eminescu D[umnea ]lor domnilor auditori la Facultatea teologică din Blaș Proiect de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sa privește. Râul înapoi se trage, munții vârful își clătesc. Ascultați!... marea fantomă face semn... dă o poruncă... Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez; Glasul ei se 'ntinde, crește, repețit din stîncă'n stâncă, Transilvania 'l aude: Ungurii se înarmez. Salutare, umbră veche! primește închinăciune De la fiii României, pe care tu o ai mărit: Noi venim mirarea noastră la mormîntu 'ți a depune, Veacurile ce 'nghit neamuri al tău nume l-au răpit. Este imposibil de esprimat bine prin cuvinte acea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]