KorAP: Find »[drukola/base=samă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...88 >

2,190 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

dar, cu toată apărarea, nu putu să oprească irumperea trupelor inamice prin trecătorile Balcanilor și trecerea lor în șesul sârbesc. Aci se împreunară cu Mohamed nu numai craiul Serbiei, Ștefan, ci și alți pași și bei turcești, iar mai cu samă Nestorul lor, Ewrenos beg de la Ienigewardar a fost adevăratul suflet al conspirațiunii contra tiranului Musa; și c-o putere de oști întărită astfel și care inspira respect Mohamed se îndreptă spre sud, unde, în șesul dela Tschamurli între orașele Ichtiman

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
va restabili orânduiala, și anume până la întoarcerea mitropolitului {EminescuOpXIV 186} legiuit care plecase între acestea la Tîrnova; deci pentru atâta vreme patriarhul l-a însărcinat pe acest protopop Petru cu gestiunea mitropoliei din Valachia și i-au poruncit mai cu samă ca să caute a destitui pe episcopii mincinoși cari petreceau acolo, pentru a se putea ridica deasupra poporului și principelui țării escomunicarea ce se rostise asupra lor. Între acestea opoziția contra patriarhatului ajunsese în Moldova la culmea ei și țara amuțată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de la Curtea domnească. Au așezat ca nimeni să nu se potrivească a clăti sau schimba aceasta nici în zilele lui, nici în ale fiului său Mihail, drept care pe hrisovul domnesc sânt iscăliți ca martori miniștrii săi ca cei mai de samă boieri de sfat; anume banul Radu, vistieriul Manciul, logofătul Baldovin. Mănăstirii Vodița, întemeiate de unchiu-său după tată, Vlad I Voievod, Mircea îi întări și-i spori posesiunile și privilegiile ce le avuse pîn-acuma, îi concese dreptul de-a-și alege singură

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pământ însemnată mai târziu cu numele Moldova rămase într-una o țară de pășuni, nelucrată. Numai cauza asta ar fi fost deajuns pentru ca populația să fie, în termin de mijloc, mică; dar ea scăzu, de nu se mai băgă de samă, în urma pustiitoarelor năvăliri ale mongolilor și tătarilor. Acești din urmă - e drept - că nu putură pătrunde cu foc și sabie până în Tracia, dar din Moldova, unde se așezase sub Tzakas, fiul lui Nogaî, au fost scoși și alungați de hanul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ori, parte bătuți și îngrămădiți de regii Poloniei și ai Ungariei, cari prinsese la putere și curaj, tatarii se retraseră la urma urmelor la matca așezării lor, lângă Don și în Crîm. În Moldova suferiră o învingere totală mai cu samă despre voievodul Ardealului, Ștefan Laszkovici, pierdură pe câmpul de bătălie pe conducătorul lor, Athlamos, și în mare parte se mutară cu așezarea ca și conaționalii lor lângă Don și în Crîm, de unde prinsese a roi, iar parte se mutară în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sa credință, și fiindcă nici episcopul Andrei din Siretiu, cam slab ajutat de acuma înainte, nu prea avu de înregistrat progrese esențiale întru răspândirea bisericei sale, de aceea întoarcerea în favorul catolicismului dorită de papi abia o puteai băga de samă în Moldova. Mai veni și împrejurarea că, în urma războaielor și a altor valuri dinlăuntru și din afară, episcopia Milcovului, fondată cu mult înainte, adecă în a[nul] 1347, își pierduse averea, apoi lipsind episcopul nu se mai numi altul în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ale minoritului Antonie de Spoleto și daca este om vrednic de încredere, căci, după câte se pretind, el ar fi știind bine limba românească și, având darul elocuenței, se zice c-ar fi contribuit mult pîn-acuma la convertirea a multă samă de români, încît pare a fi foarte potrivit să poarte cârja păstorească. În orice caz intenția Scaunului roman era de-a crea episcopiei de Milcov o poziție mai liberă și mai neatârnată de înrurirea ungurească. Între acestea Moldova rămase încă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în mănăstirea de la Vaslui. De altmintrelea, de teama tătarilor cutreierători, locuitorii Moldovei nu se prea așezau la șes, ci mai mult în orașe întărite și la margini de codru, se detrăgeau prin aceasta privirilor vecinilor lor și, afară de-o samă de fapte războinice, nu se prea vestea alta de dânșii. Lipsa desăvârșită de orice cultură literară, prin urmare lipsa de pământeni știutori de carte și de analiști, arbitrariul și lipsa de formă a unui trup de stat care se lupta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mâni inamice și s-ar pierde. Petru Vodă se sili și izbuti să câștige pe Mircea, viteazul voievod al Valachiei, pentru Polonia și în contra Ungariei. Astfel se încheie între cei doi voievozi și regele Vladislav o alianță defensivă mai cu samă contra Ungariei, iar după chibzuință și în contra altor inamici, pentru a căreia încheiare definitivă și documentală Mircea trimise la Curtea polonă din Radom pe doi împuterniciți, iar Petru pe mareșalul Curții sale Dugoi, unde, la 10 decemvrie 1389, se iscăli

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Dar abia ridicaseră boierii din Moldova domn pe Ștefan I, fiul lui Lațco și fratele lui Roman, când și socotiră cum ar înlătura neîncrederea care exista împrotiva lui la Curtea polonă încă de pe vremea întîiei lui domnii, dar mai cu samă acuma când Moldova, dând ajutor lui Koriatowicz, putea s-aștepte să se descarce asupră-i mânia lui Witold. Deci trimiseră solie la regele polon, Vladislav Iagello, și-i făgăduiră că, în caz de-a se aproba ca Ștefan Vodă să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Vladislav Iagello, și-i făgăduiră că, în caz de-a se aproba ca Ștefan Vodă să ia asupră-și domnia, se va duce în persoană atât el cât și boierii lui de sfat la regele să jure credință; daca o samă dintre boieri n-ar putea să se ducă la Curtea polonă în persoană, atunci vor depune jurământul de fidelitate în mâna delegaților regești poloni trimiși pentru aceasta; orașele în litigiu și ținuturile Sniatyn, Kolomyia și Pocuția ei nu le mai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din Weimar. Lipsca, 1796, totuși opul întreg nu se bazează decât pe supozițiunea cea justă a conștiinței lui Iffland, celei foarte chiare și pătrunzătoare până-n minuțiozități, pe cari opul adică s-a-ncercat au o urmări cu esactitudine. Sânt o samă de zicale cari-au prins un fel de autoritate. Între acestea e și sentința cea adesea pronunțată cumcă Seydelmann ar fi un actor adânc cugetător, reflectător, nu însă și genial. Cei ce vorbesc astfel se fac totodată c-un chip

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se silesc să țină de rău defectele pronunției? Urechea rudă a mulțimei abia e atinsă de-o asemenea discordanță. De-acolo fenomenul cumcă vezi până și actori cu talente mari, cu amor nediscutabil pentru artea lor, că nu stârpesc o samă de lipse ale dialectului și ale pronunției, ci le târăsc de-a lungul vieței lor întregi. Ei văd cumcă neci critici, neci public nu pun vo greutate deosebită pe astfel de lucru și că nu fac din el o chestiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aicea decât de un organ a priori preaparat, cultivat de-un simț estetic fin. Chiar pe terenul acesta, în ambitele declamațiunei dăm deja de lucruri care zac afară de marginea celor ce se pot învăța, lucruri cari vor rămânea pentru o samă un secret etern. Așadar până aicea merge răsadul pentru artea noastră îndărăt. 2. FRUMUSEȚEA PRONUNȚIEI. ÎNSEMNĂTATEA VOCALELOR ȘI CONSONANTELOR, SILABA, VORBA (CUVÎNTUL) Însă ținta cea mai naltă a reprezintatorului, de la care suntem îndreptățiți de-a cere pronunția de model a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și a plinătății curate, e a deșertăciunei relative și a lipsei de fond, i trezește intuițiunea celor (împungătoare, tăietoare) ascuțite si vehemente. Noi abia am putea observa cumcă aceste vocale esprimă numai un analogon a acestor intuițiuni. Însă, dacă luăm sama la impresiunea lor, atuncea însemnătatea lor diferită nu va rămânea defel dubioasă pentru o ureche simțitoare. Pentru că vocalele sânt esențialminte muzicalul limbei, de-aceea ele și servesc naturalminte cu deosebire espresiunei simțământului. Cu. cât auzim mai clar și mai curat

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
asupra cărora se discută. în privința fidelității istorice a costumului ne întîlnim cu două estreme, cari, tocmai pentru că sânt estreme, nu ne pot da principiul adevărat pentru costumul din dramă. Direcțiunea primă consultă pur și simplu numai esactitatea istorică și ia sama c-un fel de grijă penibilă ca în costum să se prezinte cea mai esactă copie a lumei reală, dacă s-ar putea chiar a anului în care se petrece drama. În costum toate [sînt] importante, toate însemnate pentru direcțiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
egală necunoaștere a marginilor ei, ca și când o teorie a strategiei ar putea să epuizeze toate combinațiunile posibile și să coordineze în categorii copiozitatea întreagă a referințelor concrete. Tocmai precum aicea realitatea, prin mulțimea momentelor ce cer a fi băgate în samă în orce clipă își râd de legea abstractă, tocmai așa în arta {EminescuOpXIV 359} dramatică, care crează întotdeauna o viață individuală plină și firească, tactul sănătos reprimă regula abstractă pentru acea lume a sufletului, care trebuie să fie manifestată prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
extinse", atunci acesta e un județ analitic. Căci nu pot trece afară de noțiunea ce o unesc cu vorba "corp" spre a afla extensiunea ca fiind combinată cu acesta, ci îmi trebuie numai să analizez acea noțiune, adică să-mi dau sama despre lucrurile diverse ce le cuget întotdeauna reunite în noțiunea corp, pentru a-l nimeri acolo și pe acel predicat; este așadar un județ analitic. Dimprotivă, daca zic " Toate corpurile sânt grele", atuncea predicatul este cu totul altceva decât ceea ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
filozofiei transcendentale, deși nu este această știință însăși; pentru că-n analiză nu merge mai departe decât până unde se cere pentru a putea dejudeca pe deplin cunoștința sintetică a priori. La împărțirea unei asemenea științe trebuie să avem mai cu samă în vedere că nu pot proveni în ea noțiuni cari conțin în ele ceva empiric, ci ca cunoștința apriorică să fie cu desăvârșire curată. De aceea, deși principiele supreme ale moralității și noțiunile fundamentale ale acelorași cunoștințe sânt apriorice, totuși

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Toate principiile inteligenței pure sânt deci: 1. Axiome ale intuițiunii 2. Anticipări ale apercepției 3. Analogii ale experienței 4. Postulate ale cugetării empirice în genere. {EminescuOpXIV 427} Aceste numiri le-am ales cu precauțiune, pentru a nu lăsa nebăgate-n samă deosebirile în privirea evidenței și exercițiului acestor principii. Se va vedea în curând că, întru cât privește evidența și determinarea apriori a fenomenelor după categoriile mărimii și calității (dacă considerăm numai forma acestora), principiile lor se deosebesc mult de cele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să le poți ști numai așa, în genere, că sânt ci trebuie s-o asemuim cu o sferă al cărei diametru se poate afla din îndoirea arcului pe suprafață-i (natura tezelor sintetice apriori) și dintr-asta se poate da sama sigură asupra cuprinsului și hotărnicei sale. Afară de această sferă (tărîmul experienței) nimic nu poate fi pentru ea obiect, ba chiar întrebările asupra unor asemenea pretinse obiecte ating numai principie subiective despre (determinarea) regularea prese tot a raporturilor cari pot proveni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
soluționarea lor ar sta într-adevăr în natura lucrurilor, nici putem a ne dizbăra de-a cerceta mai departe, fiindcă în sânul ei rațiunea a produs aceste idei, despre a căror valabilitate sau părere dialectică e ținută să-și deie samă. Dacă-i la adică, atunci toată polemizarea sceptică e îndreptată numai împrotiva dogmaticului care, fără ne-ncredere în principiele sale primordiale obiective, își urmează mersul cu gravitate, și aceasta numai spre a-l scoate din concept și a-l aduce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai puțin și nu altul decât toată menirea (determinarea) omului, iară filozofia asupra acestei se numește morală. Din cauza acestei preferințe ce o are filozofia morală înaintea oricărei alte aspirări ale rațiunei, cei vechi pricepeau sub filozof totdeuna și mai cu samă pe moralist, și chiar părerea exterioară a stăpînirei de sine prin rațiune face că și-n ziua de azi numim pe cineva într-o analogie oarecare filozof, aibă chiar cunoștințe mărginite. Legislațiunea rațiunei omenești (filozofia) are două obiecte, natura și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ceea ce pari a fi, puțini oblicesc cum ești, și acești puțini nu cutează a se pune împotriva glasului mulțimei celei mari, pentru care strălucirea unei mari demnități va fi totdeuna o cauză de admirație. La acțiunile oamenilor - dar mai cu samă a principilor, cari nu mai au nici un tribunal asupra lor - lucrul de căpetenie e scopul final. De aceea principele să caute pururea a-și asigura viața sa și stăpânirea sa; mijloacele vor fi totdeuna considerate ca onorabile și vor fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu era aprețuită decât din punct de vedere al generalității. Unde de-sine-starea și valoarea omului singular ca atare nu-și găsește recunoaștere, acolo nu se poate afla nici [în] cultura individului pentru el însuși vreun scop demn de băgat în samă. Mai important în toate acestea e că cei vechi nu venise încă la cunoștința cum că scopul individual, cum l-am citat mai sus, este totodată și tot atât de mult {EminescuOpXIV 920} și cel mai general (o cunoștință de care nici

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]