KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi din apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
l-am adus exact unde voiam... De la conacul guvernatorului, solii se întoarseră la mănăstire cu speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco la Mexico auzise de existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco la Mexico auzise de existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și într-un loc atât de neașteptat. Fără să se clintească, omul îl strângea zdravăn de mânecă de parcă ar fi adulmecat izul Japoniei în chipul și în hainele samuraiului. În cele din urmă, dintre buzele întredeschise îi scăpă un soi de geamăt, iar din ochii triști, lacrimi fierbinți i se prelinseră pe obraji. — Trăiesc în satul Tecali, zise omul la fel de repede ca mai înainte. Însă, vă rog, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
padres, căci am fost călugăr, dar m-am lepădat de credința creștină. Velasco se apropia pe jos. Cum îl zări, omul zise în grabă: Satul Tecali. Aproape de Puebla. Satul Tecali. Apoi se pierdu în mulțime. Când în cele din urmă samuraiul își reveni din uluială și îl căută cu privirea prin mulțime, din mijlocul oamenilor, chipul acela plâns îl privea țintă zâmbindu-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Satul Tecali. Apoi se pierdu în mulțime. Când în cele din urmă samuraiul își reveni din uluială și îl căută cu privirea prin mulțime, din mijlocul oamenilor, chipul acela plâns îl privea țintă zâmbindu-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem la Tecali! Ar putea să ne fie de folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem fără știrea lui Velasco? rânji disprețuitor Tanaka Tarozaemon, după cum îi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nici un folos, clătină din cap și Matsuki. N-a zis el cu gura lui să nu-l dăm în vileag față de vreun padre fiindcă s-a lepădat de credința creștină? Așa cum făcea de obicei când aveau loc astfel de discuții, samuraiul stătea într-un colț fără să zică nimic. Tăcea, pe de o parte pentru că nu se pricepea la vorbe, iar pe de alta, pentru că îl caracteriza acea sfială specifică oamenilor din valea lui. Avea tot timpul sentimentul că ai numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lui. Avea tot timpul sentimentul că ai numai de pierdut atunci când te contrazici cu cineva și după aceea îi porți pică. Trebuia să vorbești numai după ce-ți măsurai bine gândurile și sentimentele. Așa era firea țăranilor din vale, iar samuraiul era și el la fel ca ei. Și atunci, o să stăm cu mâinile în sân și o să jucăm doar după cum ne spune senior Velasco? La întrebarea lui Nishi, atât Matsuki, cât și Tanaka, rămaseră tăcuți. Nici unul nu se putea hotărî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
n-are deloc de gând să plece singur în Spania! clătină Matsuki din cap. În adâncul inimii speră să-l urmăm și noi. Matsuki era în centrul atenției. Felul său zeflemitor și batjocoritor de a vorbi nu-i plăcea deloc samuraiului, dar nu putea să nu recunoască faptul că Matsuki era ascuțit la minte. De unde știi? întrebă Tanaka. — Puneți-vă în locul lui Velasco! Fără îndoială, cel mai înțelept plan pentru el este să-i ducă pe solii japonezi în Spania, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din capitala țării sale natale, atunci va câștiga mult mai mult respect. Ăsta este țelul său. — Atunci, poate ar fi mai bine să nu mușcăm momeala și să nu ne ducem în Spania. Nishi îi cuprinse cu privirea pe ceilalți. Samuraiul, care de obicei în astfel de situații tăcea mâlc, zise mai mult ca pentru sine: — Dar dacă pentru începerea negoțului dintre Sfatul Bătrânilor și Nueva España ar fi nevoie să ne ducem în Spania... Cu brațele încrucișate, Tanaka încuviință și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fie trimiși oficiali de rang înalt ca soli. În locul lor, au fost aleși niște ostași de rang mic, ca noi. Matsuki vorbea despre desfășurarea evenimentelor atât de clar, de parcă ar fi fost el însuși martor la discuțiile dinăuntrul Sfatului. Nici samuraiul, nici Tanaka cel nepriceput la vorbe, nici tânărul Nishi nu puteau să-l contrazică pe Matsuki în judecata lui temeinică. Însă, deși uimiți, cei trei simțeau cum îi ustură pe gât ceva cu neputință de înghițit. Tanaka nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ajungă să țină frâiele în locul său, n-or să se mai poarte la fel nici cu noi. În timpul acestei călătorii trebuie să ne pregătim pentru orice schimbare de pe domeniul Stăpânului. Îl durea capul. Matsuki și Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în adâncul inimii o împotrivire față de atotștiutorul Matsuki. De asemenea, voia să se răzvrătească împotriva plăsmuirilor lui Matsuki despre planurile Sfatului. Auzi zgomot de pași în spatele lui. Era Nishi care scoase un oftat: Ce-am obosit! — Din pricina lui Matsuki, încuviință samuraiul din cap. Mereu gândește rău despre toate. Mie asta nu-mi place deloc. — Senior Matsuki spune că unul dintre noi ar trebui să se întoarcă acasă o dată cu negustorii și să dea de seamă în fața Sfatului despre cum stau lucrurile aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
grădina interioară. Arunca pietricele în iaz, pesemne furia încă nu i se domolise. — Și deșteptul ăla... îl sudui el pe Matsuki. Însă nici el nu părea hotărât. Se așeză fără vlagă pe un scaun din grădină și, zărindu-i pe samurai și pe Nishi, spuse: — Hasekura, orice-ar zice Matsuki, n-avem nici o altă speranță să răzbatem dacă nu ne îndeplinim îndatorirea, nu-i așa? Eu unul nu înțeleg o iotă din dedesubturile Sfatului, dar... ca să-mi primesc înapoi pământurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
primesc înapoi pământurile de odinioară, cu rangul meu de ostaș... n-am avut altă cale decât să pornesc în călătoria asta. Chipul plecat al lui Tanaka era înnegurat de tristețe, iar glasul îi tremura de parcă ar fi plâns. Pe înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de parcă ar fi plâns. Pe înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul anului și să se întoarcă la Tsukinoura. Apoi samuraiul spuse dintr-o suflare cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul anului și să se întoarcă la Tsukinoura. Apoi samuraiul spuse dintr-o suflare cuvintele cele mai dureroase pentru însoțitorii săi: — Însă noi și ceilalți doi soli... o să ne ducem în Spania. Yozō nu făcea decât să-l privească țintă pe samurai fără să spună o vorbă. Cu toate acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
anului și să se întoarcă la Tsukinoura. Apoi samuraiul spuse dintr-o suflare cuvintele cele mai dureroase pentru însoțitorii săi: — Însă noi și ceilalți doi soli... o să ne ducem în Spania. Yozō nu făcea decât să-l privească țintă pe samurai fără să spună o vorbă. Cu toate acestea, samuraiul știa că, orice ar fi făcut Ichisuke și Daisuke, Yozō n-avea să-l părăsească. Știa că Yozō, la fel ca și el, nu se împotrivise niciodată propriului său destin. CAPITOLUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
spuse dintr-o suflare cuvintele cele mai dureroase pentru însoțitorii săi: — Însă noi și ceilalți doi soli... o să ne ducem în Spania. Yozō nu făcea decât să-l privească țintă pe samurai fără să spună o vorbă. Cu toate acestea, samuraiul știa că, orice ar fi făcut Ichisuke și Daisuke, Yozō n-avea să-l părăsească. Știa că Yozō, la fel ca și el, nu se împotrivise niciodată propriului său destin. CAPITOLUL V Am făcut tot ce se cuvenea. Plec cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]