961 matches
-
amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 2,9‑10). El nu îi va duce pe toți la pieire, ci doar pe aceia a căror fire nehotărâtă este ușor de înșelat. Apostolul arată de asemenea că acela va primi puterea lui Satan. Căci, așa cum Fiul lui Dumnezeu, unul‑născut, a împărțit sfinților profeți, sfinților apostoli si altor sfinți harismele Preasfântului Duh, și cum, prin întruparea Sa, a conferit naturii noi pe care a îmbrăcat‑o nu un har parțial, ci, cum spune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dublu și soră a lui Enoh”. Ceilalți opozanți vor fi Ilie și Enoh, care vor coborî din cer pentru a‑l da în vileag, la rândul lor, pe cel nelegiuit. În discursul lor, aceștia îl asimilează pe Fiul Nelegiuirii lui Satan: „Străin ești tu în toată vremea. Căzut‑ai din cer ca luceafărul dimineții (cf. Is. 14,12‑15). Nu te rușinezi să te asemeni lui Dumnezeu, tu care ești diavol?” (3, 28‑30). Vrăjmașul îi va prigoni și îi va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inserat sau care îl adoptă. Dar, chiar și atunci când acesta își schimbă contextul și rolul, el păstrează totuși un nucleu, o anumită structură care îi este proprie și care nu îi permite să fie confundat cu alte mituri (mitul lui Satan sau al lui Nero, de pildă). Nenumăratele „metamorfoze” ale Anticristului de‑a lungul istoriei vin să confirme această concluzie care ni se pare esențială. Grandoarea unui mit stă în fecunditatea sa, în capacitatea de a se perpetua la infinit, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ford, J., „The Physical Features of the Antichrist”, în Journal for the Studies of the Pseudepigrapha, 14, 1996, pp. 23-41. Forget, J., „Saint Jérôme”, în Dictionnaire de théologie catholique, Paris, 1924, vol. 8, col. 894-983. Forsyth, N., The Old Enemy. Satan and the Combat Myth, Princeton, 1987. Frankfurter, D., Elijah in Upper Egypt, Minneapolis, 1993. Fredouille, J.-C., Tertullien et la conversion de la culture antique, Paris, 1972. Frend, W.H.C., „Donatisme”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme, Paris, 1990, t. I, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Osborn, E. F., „The Logic of Recapitulation”, in Romero-Pose (éd.), în Pléroma, Saint-Jacques de Compostelle, 1990, pp. 321-335. Osborn, E. F., Justin Martyr, Tübingen, 1972. Otranto, G.,Esegesi biblica e Storia in Giustino, Bari, 1979. Pagels, E., he Origin of Satan, New York, 1995 (trad. italienne, Satana e i suoi angeli. La demonizzazione di ebrei, pagani ed eretici nei primi secoli del cristianesimo, Milan, 1996). Pager, J. C., The Epistle of Barnabas : outlook and background, Tübingen, 1994. Paléologue, Th., Sous l’œil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diavolul, ca imitator al lui Dumnezeu, reușește să copieze în toate Creatorul, în afară de Întrupare. Această idee decurge din chiar principiul monoteismului creștin. Numai Dumnezeu, în calitatea sa de Creator unic, poate depăși limitele ontologice și se poate înomeni (Isus Cristos). Satan nu este decât un înger, deci o creatură a lui Dumnezeu. A admite întruparea sa reală într‑un personaj istoric (Anticristul), ar însemna a admite caracterul relativ al Întrupării lui Dumnezeu, eveniment considerat de creștini unic și de neînlocuit. Diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Martyr, Iena, 1923, retipărită în 1968. . În legătură cu demonologia Sfinților Părinți, facem trimitere în principal la două lucrări: antologia realizată de A. Monaci‑Castagno, Il diavolo, Florența, 1998, cu o introducere și o foarte vastă bibliografie; E. Pagels, The Origin of Satan, New York, 1995. În afară de acestea două, cf. S. Lyonnet et al., „Démon”, în Dictionnaire de Spiritualité 3, coll. 141‑238; J. Daniélou, Message évangélique et culture hellénistique aux IIe et IIIe siècles, Tournai, 1961, îndeosebi pp. 391‑409; B. Teyssedre, Le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
118; Dan. 3,32. Iustin este aici sursa de inspirație a lui Irineu. Într‑adevăr, acesta din urmă citează Is. 30,1 cu referire la diavol în Dial., 79, 3. Tot în Dialogul cu Trifon (103, 5), el afirmă că „Satan” se traduce în greacă prin Β≅Φϑςϑ0Η. Cf. Dial., 125, 4. Înaintea lui Iustin, nu există mărturii despre atribuirea acestui cuvânt diavolului. Irineu este cel dintâi care îl aplică Anticristului. Mai târziu, termenul va desemna și ereticii (ex. Atanasie, Orat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ea despre soarta celor drepți și a celor răi (apud Orbe, Teología..., p. 102). . Potrivit lui Ioan al Antiohiei (Otto, Corpus Apolog. II2 248 apud Orbe, Teología... p. 99), Iustin vedea în Is. 14,12 sq. o alegorie a destinului lui Satan (Satan este prefigurat de regele Babilonului): „Cum ai căzut din cer, o, luceafăr care răsai în zori de zi? Ai fost azvârlit pe pământ, tu, care porunceai tuturor națiilor? Căci ți‑ai spus în gândul tău: Până la cer mă voi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre soarta celor drepți și a celor răi (apud Orbe, Teología..., p. 102). . Potrivit lui Ioan al Antiohiei (Otto, Corpus Apolog. II2 248 apud Orbe, Teología... p. 99), Iustin vedea în Is. 14,12 sq. o alegorie a destinului lui Satan (Satan este prefigurat de regele Babilonului): „Cum ai căzut din cer, o, luceafăr care răsai în zori de zi? Ai fost azvârlit pe pământ, tu, care porunceai tuturor națiilor? Căci ți‑ai spus în gândul tău: Până la cer mă voi urca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
γ8≅4. Este evident că Hipolit vede în Babilon unul dintre simbolurile lumii, aceasta fiind înțeleasă ca entitate metafizică, opusă lui Dumnezeu, și nu ca entitate politică. În consecință, „satrapii” sunt „forțele” rele ale acestei lumi; Darius, „principele său”, adică Satan etc. Cuvântul ∀⊇ ƒ>≅ΛΦ∴∀4 constituie o trimitere directă la pasajul, foarte controversat printre cercetătorii moderni, de la Rom. 13,1‑7 (cf. de asemenea Ef. 2,2; 6, 12; Col. 1,13). Are acesta simpla semnificație de „autorități”, „magistraturi”, „funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ℜ ∉∗≅¬Φ4<. . Venirea lui Cristos marchează apogeul puterii romane; ulterior, „apostolii au chemat toate neamurile și toate limbile pentru a face un singur popor al credincioșilor creștini” (IV, 9). Imperiul Roman este acuzat de a‑și fi însușit, „asemenea lui Satan”, două mari proiecte creștine: dominația universală și unitatea. . 6∀ϑζƒ<ΞΔ(γ4∀< ϑ≅¬ Φ∀ϑ∀<. Hipolit citează explicit 2Tes. 2,9. . Cf. paginile consacrate lui Iustin de prezenta lucrare. . O foarte bună sinteză în legătură cu „teologiile politice” ale Sfinților Părinți, la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de o acțiune fățișă a diavolului în timpul perioadei eshatologice, dar se ferește să confunde într‑un singur personaj pe Anticristul și pe cel care îl inspiră. . De exemplu, V, 26, 2. . Insistăm asupra acestui aspect: Anticristul nu coincide integral cu Satan, ci el este numai un „organ”, cum sunt, de exemplu, mâna sau piciorul cuiva, fără să coincidă global cu organismul din care face parte, fiind totuși identic cu acesta într‑o oarecare măsură. . Practic, diavolul lucrează „prin sine însuși”, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un statut fenomenologic. Pentru a cita un exemplu contemporan, trebuie doar să examinăm relatările senzaționale ale fabulosului în ziarele de scandal. În primul său număr din 2000, unul dintre aceste ziare, Weekly World News, a avut următoarele articole: "Fața lui Satan văzută deasupra capitalei Statelor Unite" (Mann, 46-47). "Un pergament antic oferă o descriere a Paradisului" cu subtitlul "- și o formulă secretă pentru a reînvia morții!" (Foster, 6), "Unul din patru piloți de OZN este beat!" (Sanford, 13), " Cadavrul unui demon găsit
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Reading, New York: Viking, 1996. Man in the Moon, Discovering a World of Knavery under the Sunne, 4 Iulie 1649, Research Publications (s.l.): 596, Microfilm 1191, Charles Burney Collection of Early English Newspapers from the British Library. Mann, Nick, "Face to Satan Seen over U.S. Capitol", Weekly World News 4 Ianuarie 2000:1, 46-47. ―, "National Air Alert Issued by NTSB: Passenger Jet Reports Near Miss with Winged Entities at 40.000 Feet", Weekly World News 4 Ianuarie 2000: 40-41. Mansell, Darrel, "Unsettling
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fragmentaristă», un grotesc tragic și tandru, o ritmică punctată de tăcerile sau respirația fiecărui personaj” (Maria-Luiza Cristescu). Nu scapă prilejul de a trata o temă precum evenimentele din decembrie 1989. Într-o notă de pesimism profund, în romanul Evanghelia după Satan (1993), editat postum, evocă destinul tragic al unui tânăr revoluționar împins la disperare și sinucidere de profitorii și sicofanții care au deturnat idealurile revoluției. SCRIERI: A doua moarte a lui Anton Vrabie, București, 1957; Profiluri, București, 1959; Ora șase, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
1980; Suplinitorii, București, 1982; Lege și anexă, București, 1983; Sărindar, București, 1984; Intermediarii, București, 1985; Grindina, București, 1987; Până la ultima consecință, București, 1988; Jurnal de toamnă. Duioase, temperate, vesele, București, 1991; Bufnița albă, București, 1992; ed. Deva, 2003; Evanghelia după Satan, pref. Matei Albastru [Matei Gavril], București, 1993. Repere bibliografice: Georgescu, Încercări, II, 155-157; Petroveanu, Pagini, 205-210; Mihai Novicov, Chipul luptătorului comunist în proza contemporană, București, 1961, 102-111; I. Vitner, Prozatori contemporani, II, București, 1962, 105-141, 371-372; Eugen Simion, „Un vals
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
nocturn, valorizarea umbrei. Combinazione italiană, jeitinho braziliană, "sistemul D" francez sunt prin urmare sporturi naționale, expresie a unui savoir-vivre în care clarul și obscurul se ajustează armonios într-o împreunare indefinită. Binele și Răul nu se exclud reciproc. Dumnezeu și Satan se acomodează, de bine, de rău, unul cu altul. Despre Diavol, Shakespeare a spus că este un gentleman. Poate pentru că se ocupă de om în totalitate, fără a neglija partea de umbră care îi aparține de asemenea. Gentleman pentru că, oricum
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Copilul Iisus este înconjurat acolo de ființe inofensive și drăgălașe: Fecioara, bătrâni, măgarul, boul, mieii. Dumnezeu se încarnează sub forma unui copil. Metaforă frumoasă ale cărei efecte continue le putem vedea. În aceeași ordine de idei, sfântul Bernard vedea în Satan spiritul rătăcitor care nu se întoarce niciodată la punctul de plecare 108. Imagine puternică, de asemenea, a necesității de a se reîntoarce, în mod regulat, la copilărie, la punctul de plecare. Necesitate individuală și necesitate colectivă. Momente în care recreerea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
La acest nivel, alteritatea completează creația și implicit identitatea, făcând posibilă existența eului prin contrast. Investigând imaginarul mitic românesc, Afloroaei susține că există trei înfățișări ale celuilalt, acesta putând fi întâlnit ca "Nefrate al lui Dumnezeu (al puterii originare), ca Satan testamentarul și drept cel care, aici, în lume, zădărnicește viața omului sau se opune elementelor firii. Sub această din urmă înfățișare, celălalt poate fi văzut în felul unui semen potrivnic, al unei comunități ce amenință dinafară sau al unei instituții
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pentru a o vedea drept o sumă a unor insuficiențe existențiale. Ceea ce se opune lui Dumnezeu în Dumnezeu însuși nu este prin această lipsă de ființă, absență, simulacru, și nici răul ca atare, ceva în felul figurii testamentare a lui Satan. Se cere acum gândit totul altfel decât în acea metafizică a identității simple și absolute, în care celălalt, străinul, era prin însăși diferența sa o apariție deficitară, abnormă. El era văzut atunci în felul unui defect ontologic și împins departe
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ca toți cititorii Cărții lui Iov vor subscrie la această judecată. Povestea este de o tragică simplitate 12: e vorba de lovirea unui om drept, de care Iahve era foarte mândru. "Uitatu-te-ai la robul meu, Iov? - Se adresează Dumnezeu lui Satan, "acuzatorul" ceresc - că nu este niciunul ca el pe pământ fără cusur și drept temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău" (1: 8). Dar Satan ripostează spunând că devoțiunea lui Iov se explică prin prosperitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
foarte mândru. "Uitatu-te-ai la robul meu, Iov? - Se adresează Dumnezeu lui Satan, "acuzatorul" ceresc - că nu este niciunul ca el pe pământ fără cusur și drept temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău" (1: 8). Dar Satan ripostează spunând că devoțiunea lui Iov se explică prin prosperitatea sa, adică prin binecuvântarea divină, și atunci Iahve îi dă voie "acuzatorului" să-1 pună la încercare pe servul său cel mai credincios. Iov își pierde copiii și averea, și, lovit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
i-a înapoiat îndoit toate averile și Iov a trăit până la vârsta de o sută patruzeci de ani (42: 7-17). După trei milenii, această carte febrilă, enigmatică și neliniștită continuă să pasioneze. Faptul că Dumnezeu s-a lăsat ispitit de Satan tulbură încă multe suflete naiv religioase. Totuși, Iov 1-a înțeles bine: dacă totul depinde de Dumnezeu, și dacă Dumnezeu este impenetrabil, este imposibil să-i judecăm actele: este imposibil, așadar, să-i judecăm atitudinea față de Satan. Lecția secretă a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lăsat ispitit de Satan tulbură încă multe suflete naiv religioase. Totuși, Iov 1-a înțeles bine: dacă totul depinde de Dumnezeu, și dacă Dumnezeu este impenetrabil, este imposibil să-i judecăm actele: este imposibil, așadar, să-i judecăm atitudinea față de Satan. Lecția secretă a lui Iahve depășește "cazul Iov". Ea se adresează tuturor acelora care nu ajung să înțeleagă prezența - și triumful - răului în lume. Pe scurt, pentru omul credincios, Cartea lui Iov este o "explicație" a răului și a injustiției
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]