1,321 matches
-
altfel, predomină; autorul reușește să refacă lumea haiducilor, utilizând un idiolect arhaic, regional, cu un accentuat specific oltenesc, și aceasta într-un mod natural, ce „prinde” un spirit al locului și al vremurilor. Interesant prin construcție - una artistică, elaborată - și savuros prin limbaj, Pădurea nu doarme continuă acțiunea din Vâlva codrului cu aceleași personaje (Liucimir, Taure, Popa Șapcă ș.a.), din întretăierea unor destine individuale conturându-se destinul unei categorii sociale. Există mai multe fire narative, îmbinând realismul romanului de aventuri (istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
permită să povestesc întocmai (sau să inventez, mai bine spus) o întâmplare, cu toată savoarea și pe de-a-ntregul, așa cum numai Taubelman știe să o facă. Povestirea aceea a durat aproape o oră, cu fraze, propoziții incidente, reluări, un vocabular savuros. Spre deosebire de celelalte, care nu se supun unor reguli și care păcătuiesc prin exces, am considerat că e adevărată, în fine posibilă" (1973: 286). În volumul de nuvele intitulat Ni les ailes ni le bec, François Conod se înscrie în aceeași
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a părăsit-o, și prezentul, în așteptarea intervenției chirurgicale, dominat de neliniște. Cele două orașe, București, de unde pleacă Delia, și Roma, unde are loc operația, par străbătute de o tristețe și o descurajare asemănătoare. Un document remarcabil, de-a dreptul savuros este volumul Eu sînt ținta (1996), ce include interviul luat de T. lui Geo Bogza în intervalul „18 iulie 1992 (Snagov) - 14 septembrie 1993 (Spitalul Elias)”. Discuția este însoțită, de obicei, de câte un moto din opera scriitorului. Întrebările urmăresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
sunt textele din Cuțitul ca o mască (2002) și Groapa cu (a)muze (2002), aceasta din urmă fiind cea mai reușită carte a lui P., care alătură atât textul original, cât și versiunea lui parodică. Se află aici un dialog savuros, în care parodia constituie un fel de lectură critică, iar mijloacele sunt extrem de diverse: de la mimarea amuzată a unor structuri formale ori metaforice la întoarcerea pe dos a semnificației originale sau la traducerea intenționat greșită a conținuturilor originalului, uneori cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
prezentată la Radio România Tineret abia peste patru decenii (Zâmbete în floare, 1992). Tot târziu îi apar câteva lucrări literare despre și pentru copii, cu ilustrații realizate de ea însăși, pe muzică de Harry Brauner, soțul ei. Sunt de menționat savuroasele proze din O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe (1995), amintind, ca pregnanță și expresivitate a universului celor mici, de Cartea cu jucării a lui Tudor Arghezi. C. devine scriitoare de notorietate la vârsta senectuții, cu două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
p. 43), crestări ale topicii (p. 123), experimentarea unei frazări implantate în viziune douămiistă (p. 8), plăcerea de-a vorbi în pilde (p. 129) sau de a recurge la citate și la maxime etc. La acestea, ar merita să amintim: savuroasele miniscenete despre pierderea mobilului (care ne-amintește de ochelarii bunicii) sau a capacului de la stilou (p. 42, și respectiv, 45), tonul amar-ironic - cu referire la valoarea notei de la Bacalaureat (p. 60) sau la acei care-și uită limba maternă prin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sunt realizate, în speță, cronologic, dar într-un mod sensibil, personalizat, în așa fel încât să încânte și să captiveze pe orice lector, oricât de pretențios ar fi acesta. Unele răspunsuri impun, așadar, devierea de la traiectul cronologic, pentr-un detaliu savuros sau util, niciodată indiscret: „6ă rămânem un pic la...”, „Revenind la acea zi...”, „Pe... l ați cunoscut?”, „Cât de greu a fost momentul...?”, „și cum reacționați?” etc. Conversația începe și se sfârșește, gândind la Solovăstrul natal: „0ă copleșește o nostalgie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu gândul că multe dintre ele nu mai rezistă...”, dar și notații subtile privind evoluția poeziei românești: epoca „eminescianizării”, esența lirismului nichitian etc. Pe aceeași linie melodică se-ntrețes notațiile memorialistice în volumul %ărbat adormit în fotoliu, printre care, reținem: savuroase instantanee cu Nichita Stănescu sau la un meci de fotbal arbitrat de Ana Blandiana; câteva exerciții de seducție, în în audiență la Geo Dumitrescu sau Cum se cucerește o femeie...; detașare în fața suferinței (Veselia bătrânei chinezoaice); fine autoironii (Comedia numelor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
specific oltenesc a lui A. este cuprinsă în volumele Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi (1929), în parte memorialistic, și Povestiri oltenești. Locuri și oameni din alte vremi (1946). Bogăția datelor etnofolclorice, istorice și toponimice, conținute de povestirile scrise în savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre Jiu și Cerna. Onomastica bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la Ion Creangă, adepta tradițiilor, a „rânduielilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
bălți Aroneanu (spre care "urcam", știam acest lucru pentru că vedeam apa coborând spre Ciric prin locurile amenajate pentru scurgerea în firul de apă numit "râu", abia reperabil în verile secetoase) sau, luând-o pe altă direcție, la balta purtând numele savuroasei Bârzoience, despre care învățam la școală că reprezenta ridicolul clasei exploatatoare și disprețuitoare de popor, maimuțărind maniere franțuzești. Ca orice pescar serios, bunicul evita malul dinspre oraș (unde se afla debarcaderul și de unde plecau spre traversarea lacului sau făceau "trempette
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pasajul cu profesorul de fonetică engleză. Fragmentul este pe deasupra deschiderea considerațiilor despre comoditate (Matei Călinescu, op. cit., 83 și urm.) .Cum nu-mi închipui că vei căuta cartea, brav căutător de link-uri interconectate, îmi permit să reproduc pasajul cel mai savuros și după ce-l vei fi parcurs, s-ar putea să afli că nu s-au schimbat multe lucruri după cinci decenii. Încă din adolescență, Leonescu și-a găsit mica sa vocație, punând în slujba împlinirii ei o ascetică tenacitate: fonetica
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pe cititori după ce vor citi Predania. Prin scrisul grav, dar și amuzant al lui Gh. Racoveanu, Predania lansează un atac necruțător, însă terapeutic la adresa mediocrității intelectuale și ignominiei morale care tiranizau „academiile” de studiu teologic din perioada interbelică. Cele mai savuroase comentarii ale lui Gh. Racoveanu însoțesc vânătoarea de „perle” produse de I. Popescu-Mălăești, neavenitul decan al Facultății de Teologie din București. Cine ar putea îndrăzni astăzi să fie emulul Predaniei fără a primi o condamnare fără remușcări din partea aliaților sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
regăsi astfel grădina bunicilor, care era, fără îndoială, ecologică... fără ca ei să știe asta. Dacă sunteți tentați de aventura legumiculturii ecologice la scară domestică, dacă vreți să redescoperiți gustul adevăratelor legume, atunci nu mai ezitați! Puteți cultiva singuri legume mai savuroase cu cheltuieli reduse. Pentru asta, nu e nevoie de nimic altceva decât de răbdare. Nu aveți nevoie de materiale costisitoare; trucurile și sfaturile pe care vi le dăm și un minimum de efort vor fi de-ajuns pentru a vă
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
ieșite din legumele hibride sunt fie sterile, fie nu rețin decât caracteristicile plantei-mamă. Un motiv în plus, așadar, de a investi în speciile tradiționale, care se reproduc natural și ale căror legume sunt, într-adevăr, mai puțin arătoase, dar mai savuroase. Plante „precoce”, „timpurii” sau „târzii” Dacă cumpărați plicuri cu semințe, veți observa indicațiile „precoce”, „semi-timpuriu” sau „târziu”... Asta înseamnă că aceeași legumă poate apărea în diferite versiuni: unele, cele precoce, vor crește înaintea celorlalte (cele târzii, de exemplu). De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
se nasc din alăturări de propoziții scurte, sincopate și gâfâite, cu o topică și o ritmică puțin obișnuite. Abundența și raritatea informației convocate se sustrag prolixității tocmai prin această originală orchestrare. Spectacolul lexical este și aici grandios. Romanul realizează o savuroasă promiscuitate: între neologismul (nobil și îndrăzneț), luxul de citate în mari limbi europene și vorbirea familiară, populară sau argotică, prin care uneori se traduc concepte și noțiuni în limbajul și mentalitatea românească a epocii corespondente revoluției. Aceeași policromie suculentă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
În 1878 i s-a jucat piesa-proverb Lupul și barza, urmată, după puțină vreme, de comedia Pe malul gârlei și de Pribeagul. Toate trei conțin aluzii la evenimente politice ale epocii, ceea ce și explică succesul lor. Se disting prin stilul savuros, împânzit de expresii populare, dar păcătuiesc printr-o excesivă tendință moralizatoare. Alte trei piese, După război, Fanny, Primul bal, sunt comedii de situație, compuse cu grijă, dar lipsite de nerv dramatic. În 1878 și 1879 O.-A. a susținut, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
realizată de un cunoscut institut de sondare a opiniei publice, în 1999, s-a constatat că într-o anume zonă folclorică a țării, oamenii utilizau "foarte des" e-mailul cu toate că nu aveau calculator nici acasă, nici la locul de muncă. Explicația, savuroasă de altfel, era că pentru ei e-mailul era "email" adică de fapt un vas din respectivul material. Operatorii fiind obligați să consemneze răspunsurile subiecților fără a da informații suplimentare pentru a nu influența, au fost de fapt cei care inițial
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
tematică, agreabilul tablou al unui tărâm cvasiexotic, investigat într-o dispoziție de vacanță - răstimp lipsit de griji și constrângeri, mobilat cu mici aventuri mereu neprevăzute, niciodată prea grave - și privit prin ochii copilului preadolescent, e completat cu descripția competentă și savuroasă a unor rafinamente gastronomice pescărești și vânătorești. Voievozi fără morminte (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București) e un roman istoric, prezentat la apariție ca inaugurând un virtual ciclu consacrat evocării epocii lui Mihai Viteazul (chipul acestuia nu apare încă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
astăzi ne va înduioșa mîine sau poimîine", scria el (1987, p. 148). Uneori, important este doar simplul nume al autorului în mulțimea de epigrafe. Exemplele nu lipsesc, de aceea am reținut aici doar două dintre cele pe care le considerăm savuroase. Să luăm, de pildă, cazul epigrafului semnat de San-Antonio de la începutul cărții lui Pierre Dac, Les Pensées: Să spui că unii îl preferă pe François Mauriac lui Pierre Dac. Cum se poate asta? Dacă într-o zi aș scrie o
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ironic, spumos, pe alocuri un adevărat „festin stilistic”, preluând cu voluptate modelul „carnavalului textual” caragialian. „Utopia critică” propusă, o mostră de demers critic postmodern, analizează în principal publicistica lui Caragiale, cu referiri la momente relevante ale biografiei scriitorului, cu detalii savuroase despre lumea și obiceiurile contemporanilor săi, elementele de istorie și critică literară, de istorie culturală și a mentalităților, subordonându-se conceptului central al cărții - „moftul”, echivalentul modernului kitsch. C. abordează creația, lumea și omul Caragiale din perspectiva kitsch-ului ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
duală a actului discursului, fără de care nu avem de-a face cu Ironia, înseamnă, în două straturi, supunere șireată la o semnificație inofensivă, familiară, dar concomitent sabotare nemiloasă a sensului avansat, prin înțelesul care se tace, dar este "elocvent" și savuros pentru un receptor complice. Există însă cazuri, ca mai sus, cînd, arătîndu-se cu degetul, limbajul pe dedesubt , direcția "oblică" a citirii devin pe dată "transparente". Ele se prezintă sub chiar eticheta ironiei, pe care o celebrează o dată în plus, autoreferențial
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în fața plutonului de execuție, ca dezertor, e datorat totuși imposibilității de a justifica refuzul soldaților săi de a continua lupta, refuz omenește motivat, având astfel ceva eroic. Valoarea acestor două romane, câtă este, rezultă și din utilizarea unor elemente autobiografice. Savuroase, amintirile publicate în „Adevărul literar și artistic” (1925) și în „Jurnalul literar” (1939) îl arată ca un memorialist înzestrat. SCRIERI: Spre moarte, București, 1897; Akmiutis, București, 1898; Străbunii, București, 1900; Eglè, București, 1901; Blestemul, București, 1904; Dușmani ai neamului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
salon. Pornită ca o parodie la adresa oricărei instituții serioase, cu o componență exclusiv masculină în etapa sa „ieșeană”, societatea Junimea se prezenta pe atunci ca o similiierarhie, în care erau adorate sfidarea uzanțelor, încălcarea regulilor și ieșirea în afara simțului comun. Savuroase pagini memorialistice consemnează comportamentul juvenil și umorul care caracterizau reuniunile junimiste, unde aneecdota prima și erau activate rituri, protocoale și „roluri” ironic conferite și asumate, porecle și tradiții ad-hoc instaurate. În faza aceasta, Junimea pare să corespundă unui moment de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
același amar adevăr moral. Cea mai generoasă sursă a comicului se află în limbajul personajelor, în acea locvacitate neistovită, înscenată spre a indica rupturi de nivel între gândire și expresie. B. face din cuvinte personaje pentru o comedie a limbajului, savuroasă chiar atunci când e îngroșată. Nu atât fonetismele - acest „material de limbă” era apreciat de Sextil Pușcariu, bunăoară - ori topica enunțurilor, cât fixații snoabe, cu precădere latinomania, formele corupte, citatele maltratate, sintagmele aberante, poncifele contribuie la portretizarea satirică. În numele personajelor (Romulus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
de factură modernă este prezent în Îngeri și banjouri (1998), unde scriitorul închină Brăilei (Brăilă, lacrimă deasă) și mahalalelor ei, imortalizate și de Panait Istrati, versuri de insolită transpunere lirică (Comorofcă, dor bălai, Suntem fanți de Băligași). Se întâlnesc și savuroase expresii de argou, cu reminiscențe și cu rezonanțe împrospătate din Ion Barbu. M. cultivă, mai ales în volumul Sufletul cântă despre sine (2002), și poezia meditativă, de concentrare a ideii și imaginii. SCRIERI: Insula, București, 1973; Corabia de fosfor, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]