582 matches
-
pe lucrătorii mai experimentați cum confecționau proteze cu dinți, combinând plastic și o pastă specială, pentru a le permite colților să muște veșnic. A furat un set de dinți de linx și s-a jucat cu ei în timp ce exersa cu saxofonul pe dealuri. Pretindea că e un linx și că lui Delores, surorilor și fraților lui vitregi le era teamă de el. Cei de la Joredco l-au pus pe liber atunci când șeful lui a găsit o familie de imigranți fără acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lanternă, le-a vizitat pe wolverine și s-a îndrăgostit de ele. Erau rele. Erau vicioase. Nu înghițeau nimic de la nimeni. Încercau să roadă sârma împletită din gard, ca s-ajungă la el. Mârâiturile lor semănau cu notele înalte ale saxofonului. Coleman a plecat. N-a furat nimic din casă, pentru că voia să o viziteze de mai multe ori. Citi literatură de specialitate despre wolverine și se minună de bestialitatea lor. Instală capcane de șobolani în Griffith Park și aduse mortăciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Coleman a trimis mai multe scrisori anonime la LAPD. A descris monstrul, pe care ajunsese să-l numească „bărbatul cu voce de scoțian”, și a relatat detaliat ce se întâmplase cu adevărat. Au trecut luni de zile. Coleman cânta la saxofon, fiindcă se temea să mai comită spargeri sau să-și viziteze wolverinele lui iubite. Lucra ca zilier și îi dădea lui Dolores aproape toți banii, numai să-l lase în pace. Apoi, într-o bună zi, pe treptele casei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pielea goală și câini dezlănțuiți, care îi aminteau de wolverinele lui - filme ce au ajuns să-l obsedeze. Reynolds era generos cu banii și nu-i păsa că fiul lui își petrecea zilele în curtea din spatele casei, unde exersa la saxofon. Coleman a început să frecventeze cluburile de jazz din Valley, unde a întâlnit un cântăreț la trombon pe nume Mad Marty Goines. Mad Marty era consumator avid de heroină, dealer de iarbă, spărgător de case și instrumentist de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mâna a doua. Constituia întruparea vieții josnice trăite de oameni josnici și avea un har autentic: preda hoția și muzica. Marty l-a învățat pe Coleman cum să pornească fără cheie mașini furate și cum să sufle ca lumea în saxofon, cum să moduleze note, cum să citească partituri și cum să se folosească de repertoriul lui de zgomote și de plămânii săi puternici pentru a produce sunete care să însemne ceva. Era deja iarna lui 1943. Coleman scăpase de rotunjimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca tatăl lui. Când a rugat-o pe Claire să se culce cu el, femeia a fugit îngrozită. 1945. Coleman s-a mutat din Los Angeles. Repulsia lui Claire l-a stimulat s-o facă. A cutreierat țara, cântând la saxofon alto cu tot felul de grupuri și adoptând numele lui Hudson Healy. Reynolds Loftis a apărut în fața celor de la CCAA, a refuzat să toarne și a fost pus pe lista neagră. Coleman a citit vestea și a fost încântat. Coleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să facă și cu colecționarul acela de monede la Sleepy Lagoon. I-a violat orbitele goale, și-a pus dinții de wolverină și apoi s-a înfruptat din trupul mort, stropind peretele cu sânge în ritmul unor game bestiale de saxofon alto din mintea lui. Când a terminat, a pus ochii în frigider, l-a îmbrăcat pe Goines cu halatul flaușat, l-a cărat jos și l-a proțăpit pe bancheta din spate a Buickului. A potrivit oglinda retrovizoare în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a făcut duș lui Duane și lui George, ca să-i curețe de sânge, i-a învelit în niște pături, i-a cărat jos și i-a transportat cu mașina în Griffith Park, vechiul lui teritoriu, pe unde bântuia odinioară cu saxofonul. I-a dezvelit, i-a dus în sus pe cărare și i-a aranjat în poziția 69, ca să-i poată vedea toată lumea. Iar dacă era văzut și el, era văzut ca tatăl lui. Două evenimente au coincis. Doctor Saul Lesnick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oameni pe care îi iubea. Coleman se lupta cu pornirile lui în mod incipient, prin muzică. Lucra la o lungă piesă solo cu tăceri ciudate, pentru a sugera minciunile și duplicitatea. Acordurile aduceau în prim-plan sunetele unice, înalte, ale saxofonului, la început tare, apoi tot mai încet, cu lungi intervale de liniște. Dorea să-și numească compoziția Marele niciunde. Lesnick i-a spus că dacă accepta să se interneze într-un spital, ar fi apucat să-și cânte lucrarea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În cazul efectelor externe negative, acțiunea unui agent diminuează în mod direct bunăstarea altor membri ai colectivității. De exemplu: o uzină care deversează deșeurile într-un rîu, sau eliminarea masivă de gaze toxice în atmosferă, sau vecinul care exersează la saxofon la miezul nopții, sau individul care se urcă beat la volan, eventual și fără permis de conducere etc. În cazul efectelor pozitive, alegerile individuale contribuie la ameliorarea satisfacției restului colectivității. De exemplu, ameliorarea igienei, a stadiului de sănătate sau a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cântec și joc. Se angajează o formație de muzică și unu-doi cântăreți din cei mai vestiți în zonă (cu cât sunt ei mai vestiți și mai bine plătiți, cu atât mai mare e prestigiul satuluiă. Se cântă cu orgă, saxofon, baterie, mai rar vioară. Dar se cântă neapărat live. Muzica e populară, dar nu e cea de la „Tezaur folcloric“. Se cântă hiturile momentului - fiindcă există și așa ceva. La ora 12 noaptea se face o pauză de masă, timp în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
și miroase a șobolan înecat, biblioteca e ca zidul pink-floydian - se strânge în jur fără folos. Nimic nu te apără, nici amorul, nici șoapta complice, nici fumul trabucului cubanez, nici culorile fotografiilor obținute în condiții banale. Doar trompeta lui Miles, saxofonul lui Charlie Parker, chitara lui McLaughlin, vreo piesă cu Chet Baker... E o lume întreagă, complexă, dezaxată și decadentă (o amintesc prin sintagma „anii ’50“Ă la care-mi zboară gândul - și mă sufocă pâraiele de lacrimi ale nefericiților prinși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
trupului. I-a atins pulpa cu genunchiul și a repetat: Nu-mi da dru mul, te rog, nu mă lăsa singură! Nu-ți face griji, sunt lângă tine. Se auzea muzică, ceva vesel și metalic, Întâi o trompetă sau un saxofon, apoi tobe și castaniete. Iar e rahatul ăsta de mambo-rock, a exclamat Bob când și au făcut În cele din urmă loc Într-un separeu Întunecat, de unde nu puteau fi văzuți. Un șirag de lumini s-au aprins, una câte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scoaseră icoanele din toate cele cinci biserici și le transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales o sală de bal?“ De unde auzise bătrâna de cuvântul „saxofon“, Mașa nu prea Înțelegea. De când se tot preumbla pe la oraș, babulea Își Însușise multe cuvinte noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
una două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales o sală de bal?“ De unde auzise bătrâna de cuvântul „saxofon“, Mașa nu prea Înțelegea. De când se tot preumbla pe la oraș, babulea Își Însușise multe cuvinte noi. Din gura ei, sunau ca nuca În perete, dar bătrâna nu se lăsa. Una-două, Îți trântea câte un termen, de rămâneai trăsnit. „Se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și redundant, în timp ce unul cu o șapcă împodobită de un cozoroc mare, lăcuit (de furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți de culoare și fără vedere, ce se opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
euforie, înainte de a se lăsa doborâte și epuizate de euforia precedentă. Părea că toți mai sperau că petrecerea nu se sfârșise încă, iar instrumentiștii aveau să se oprească la un moment dat în mijlocul străzii, deschizându-și cutiile și scoțând iarăși saxofoanele și contrabasurile. În fața fostei bănci Levinson, supravegheată de patrulele gărzii populare, cu baionetele la armă și cocardă pe chipiu, grupul de petrecăreți, ca la un cuvânt de ordine, se dispersă și fiecare își urmă drumul, fără a saluta pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și asemănarea lor, de data asta. Și ieșise ce ieșise, pentru că tot din păcat fusese pornită - Thomas era un Îngeraș pe lîngă mulți dintre mai-marii lumii; Antonia aproape că-l iubise pe un președinte american: era frumos, zîmbitor, cînta la saxofon, ce mai bărbat! În sfîrșit, America avea În frunte un om potrivit! Numai că potriveala fusese doar În stricăciune, și-a zis Rusoaica pe urmă, aflînd de partidele de sex de toate felurile din Salonul Oval, de trabucurile vîrÎte de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doar cu trabucul mai liniștește și el câte-o damă, când iată, colac peste pupăză, mai apar publicate, precum mersul trenurilor și telegramele acestea, cică ultrasecrete, ale Ministerului de Externe. A pus pe bărbat-su, să-i cânte marșul la saxofon, ca să plece în lume și să dreagă ce a stricat (vorba vine...) cei care trebuiau să păzească, bine rahatul încuiat sub șapte lacăte, ca să nu iasă la iveală și să miroase. Și nici măcar nu este vorba de miros, fiindcă și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul ascuns în gânduri deșarte, Tăcerea curmată de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în dragostea vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu, lumină... Ochii focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Înapoi!“, „Poziție nefirească!“. Ex-președintele era cel mai relaxat, soția i se afla În campanie electorală și mai avea vreo două săptămâni Înainte de-a se Întoarce acasă, așa că-și omora timpul adulmecând din când În când un trabuc, cântând la saxofon (groaznic!) sau ținând discursuri la oglindă, În care Încerca să-i convingă pe locuitorii din galaxia Abell că al optsprezecelea val de extindere al NATO nu reprezenta un semn de ostilitate la adresa lor. Din becuri curgea lumină naturală de cea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bani). O opoziție s-a constituit ad-hoc, Însuflețită de turiștii japonezi și obligându-l pe fostul lider mondial să demisioneze, ceea n-a fost chiar bine, pentru că, În lipsa unei ocupații care să-i solicite organul politic, scârțâia toată ziua din saxofon (jalnic!). Cei mai tineri organizau campionate de ghicitori, Scrabble sau Monopoly, care le consumau Întreaga energie și spiritul competițional. Unii, mai puțini, citeau, alții demontau și montau cu rândul unica mașinărie aflată În camera noastră, un fier de călcat, publicul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rest nu stăpânește el mare lucru. S‑ar mulțumi însă doar cu Sophie. Un alt loc al desfășurării acțiunii este clubul de jazz. Rainer vrea ca alții să comită infracțiuni. Când muzicienii fac o pauză, el se îndreaptă agale spre saxofon și apasă de câteva ori pe clape, cu o digitație pe care o consideră corectă. Dar poate că nu s‑ar auzi nici un sunet dacă ar și sufla. E de‑ajuns însă că toți cei care‑l văd cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ori pe clape, cu o digitație pe care o consideră corectă. Dar poate că nu s‑ar auzi nici un sunet dacă ar și sufla. E de‑ajuns însă că toți cei care‑l văd cred că știe să cânte la saxofon. Când se întorc muzicienii, lasă repede saxofonul din mână, ca să nu ia una peste bot pe motiv că deteriorează instrumentele muzicale. Apoi își comandă un sifon cu sirop de zmeură, care‑i cel mai ieftin, (n‑a prădat încă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care o consideră corectă. Dar poate că nu s‑ar auzi nici un sunet dacă ar și sufla. E de‑ajuns însă că toți cei care‑l văd cred că știe să cânte la saxofon. Când se întorc muzicienii, lasă repede saxofonul din mână, ca să nu ia una peste bot pe motiv că deteriorează instrumentele muzicale. Apoi își comandă un sifon cu sirop de zmeură, care‑i cel mai ieftin, (n‑a prădat încă nici un portofel) și scrie începutul (mâine sfârșitul) unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]