648 matches
-
cu părul asudat și lipit pe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. "Uite groparul... Vidor..." se gândi dânsul cu bucurie și vru să-i facă un semn. Dar tocmai atunci pretorul sfârși citirea cu glas ascuțit și strident ca un scârțâit de ușă cu țâțâni ruginite, și Apostol își luă seama, întrebîndu-se speriat ce-o să fie acuma... Peste o clipă auzi, din spate, limpede, o voce șovăitoare: ― Trebuie... pe scaun... Bologa pricepu că trebuie să se suie pe scaunul care se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întins catre creasta dealului Șorogarilor. Ajunși în capul de sus al uliții Moara de Vânt și nu Mori, de vânt cum s-a chemat, după cum am spus, mai înainte, ne oprim... Imaginația pornește hai-hui... Sunt gata să jur că aud scârțâitul roților morilor purtate de vântul care aici nu are hodină... Și... adie și acel miros anume al făinii calde de porumb ce curge pe uluc... Da’ ce faci, vere? Te văd cu privirea în zare și călcând cam în dodii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dat seama de diferențe, de la bun început. Când a ieșit din casă, s-a trezit în miezul unui adevărat coșmar. Când a vrut să traverseze, un mecanism monstruos s-a năpustit asupra ei și, apoi, s-a oprit cu un scârțâit puternic. Un bărbat furios a scos capul pe fereastră și a luat-o la zor. Tremurând din tot corpul, a ajuns iar pe trotuar, mai mult moartă decât vie de spaimă. A început să devină mai precaută și a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârțâit misterios. Trebuia să pătrundem într-un dormitor mic fără nicio fereastră. O veioză pitică întreținea obscuritatea camerei. După ce am intrat pe rând, nu știu cum a reușit Giulia să închidă ușa. Edy sărise în pat, deja se dezbrăcase din mers cu nivelul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
niște valize în mână, în timp ce la ușă o duduie bătea și pe deasupra tulbura somnul turiștilor veniți la odihnă prin grija partidului. Sursa vă informează că bătăile în ușă au încetat pe la 6.22, dar au început niște zgomote suspecte de scârțâit de pat pe la 6.30, de data asta din camera cealaltă, dar nu au durat prea mult, că subiectul era obosit și pentru că mai scârțâise patul o dată în noaptea aia, ceva mai devreme, dar în camera de vizavi și parcă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aer în piept și intră. Alarma încă era dezactivată. Asta însemna probabil că Max era tot în casă. Se întreba dacă Maria plecase. Urcă scările în vârful picioarelor și intră în camera sa, cu o tresărire de teamă la auzul scârțâitului ușii. Apoi se așeză pe pat și răsuflă ușurată. Trecură zece minute până când se auzi bătaia în ușă. Când deschise, în fața ei se afla Max, îmbrăcat acum într-o pereche de pantaloni lejeri și un tricou de polo; era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
butonul interfonului și poarta se deschise. Mașina trecu încet pe cărarea pietruită și se opri lângă celelalte șase mașini parcate lângă ușa impresionantă a castelului. Cei doi ieșiră din BMW și rămaseră să contemple clădirea. Ușa se deschise cu un scârțâit și o femeie apăru zâmbind. Eu sunt Andrea Finan, spuse ea. Sunteți bineveniți. Vreți să aruncați o privire înainte să luați mașina? Aidan dădu din cap. El și Stephen trecură prin aceleași camere pe care Nieve și Lorelei le văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pregătită să mă primești în propria neliniște 12 iunie 2011 Stagiunea nu se va redeschide niciodată Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. Un tragic concert, scârțâitul funebru Rănește urechi, maculează idei, Vin patimi diverse din vârf de condei, Un tragic concert, scârțâitul funebru. Să știi că salvarea nu cade din cer, De-acolo sosesc informații urgente Și niște comete, zburând insistente, Să știi că salvarea nu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. Un tragic concert, scârțâitul funebru Rănește urechi, maculează idei, Vin patimi diverse din vârf de condei, Un tragic concert, scârțâitul funebru. Să știi că salvarea nu cade din cer, De-acolo sosesc informații urgente Și niște comete, zburând insistente, Să știi că salvarea nu vine din cer. Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu, Crezusem în bine, lăsat în genunchi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vopsiți în ulei vernil, lucioși în lumina îmbeznată a câtorva becuri chioare. Ca și cu câteva nopți în urmă, am urcat treptele scârțâitoare, de lemn stacojiu, ale scăriței sucite care ducea sub boltă. Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de jos sub pașii lui Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii de ani sub o ploaie țârâitoare. Am pășit din nou sub enorma cupolă, pe podeaua
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tuturor, 22 aprilie, n-ar mai trebui, dar încă ceva din mine tresare neliniștit ori de câte ori se întâmplă ca Aida să treacă pe aici, nimic nu mă poate opri să nu-mi arunc privirea spre fereastră atunci când recunosc în auz inconfundabilul scârțâit al porții, tocurile ei pe trotuarul pietruit din curte, silueta elegantă trecând pe lângă ferestrele mele, apoi îndepărtat urcând scările de piatră spre apartamentele de deasupra, o seară frumoasă, să ies sau nu în întâmpinarea ei?! Nu înțeleg de ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fapt, zâmbi Ashling. Doamna O’Sullivan din Waterford este probabil cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu? Clodagh aruncă o privire rugătoare către Dylan. Eu îi am toată săptămâna. Și spune-mi doar ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da, domnule“ și apucă hotărât clanța. Era o ușă care se urnea greu, având balamalele Încovoiate și ruginite. Agentul scrâșni din dinți și zgâlțâi ușa. Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte căzură de pe ușa care se deschisese direct În burnița cețoasă. Agentul Steve se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al vocii. Este principalul suspect În anchetarea unei crime. Trebuie considerat deosebit de periculos. Asistenta se retrase de lângă targă, ștergându-și mâna de partea din față a halatului ei albastru, iar latexul mănușilor ei chirurgicale scoase un sunet sec, ca un scârțâit, printre piuiturile și semnalele regulate. Logan Își frecă delicat gâtul. — Am să postez un agent lângă el, spuse, Înghițind dureros. Asistenta Îi zâmbi nesigur, dar doctorul deja Împungea și palpa trupul zdrobit al lui Dougie. Inspirând adânc, Își ridică umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Sertorius Macro continuă: — ...Planul de a pune mâna pe putere, de a îndrepta cohortele împotriva Curiei, de a-l ucide pe împărat... Frazele, scrise chiar de mâna lui Tiberius, cădeau încet în liniștea aceea, înăbușind orice reacție. Se auzeau doar scârțâitul scaunelor, respirația agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce îi străbătea pe senatori, mișcarea unei togi, frânturi de exclamații, până când Sertorius Macro, cu o senzație de putere absolută, puse jos foaia pe care o citise. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zece secunde mai târziu, se afla deja în Camaro cu motorul ambalat. Își puse echipamentul de protecție și prinse pe deasupra centura de siguranță. - Amelia, așteaptă! strigă deodată Bell. Intervenția este pe drum. Singurul răspuns pe care Bell îl primi fu scârțâitul de roți și norul de fum albăstrui pe care cauciucurile Goodyear le lăsară în urma automobilului. Îndreptându-se către Central Park West cu viteză, Sachs își concetra toată atenția pe evitarea pietonilor, a mașinilor lente din trafic, a bicicliștilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a Magicianului, care privi în oglinda retrovizoare și observă la rândul lui autobuzul. Își îndreptă apoi privirea înapoi către ea și Sachs avu impresia că îl vede zâmbind, înțelegând că nu mai era în pericol de a fi împușcat. Un scârțâit de roți umplu atunci aerul; Mazda se îndrepta cu viteză către Sachs. 40 km/h, apoi 80, apoi 100, direct spre ea și spre Camaro, a cărui culoare galbenă, deși mai vie, era asemănătoare cu cea a autobuzului care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de fum. - Pff, expiră ea, dispărând apoi pe scări. Mă duc la duș. După zece minute, Rhyme îi auzi pașii coborând pe aceleași trepte. Dar nu a intrat imediat în cameră. Din mai multe părți ale casei, auzi succesiv bubuituri, scârțâituri și șoapte schimbate cu Thom. Apăru, într-un final, în camera de oaspeți. Era îmbrăcată cu pijamalele ei favorite - tricou negru și boxeri de mătase - dar avea două accesorii atipice pentru dormit. Pistolul ei Glock și lanterna de forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
despre cărți de drept sau mersul trenurilor. Dar când mă duceam să mă spăl pe dinți, vederea unei astfel de bucățele de hârtie mă aprindea și ajungeam sus într-o clipită sau, măcar, cât de aproape de o clipită puteam, evitând scârțâitul scărilor pe drumul meu la etaj. Și nici nu era singura cale- de multe ori aveam grijă să ajung eu prima la baie și să-mi las propriile bilețele, anunțându-mi vizitele intempestive. Obiceiul a continuat ca o parte prostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pieptul Însîngerate. Doi soldați priveau de pe treptele casei, lovindu-l cu rîndul pe Basie, care Îngenunchease la picioarele lor, pe alee. Jim era bucuros că-i vede pe japonezi. Prin ușa deschisă, Între loviturile grele și țipetele lui Frank, auzea scîrțîitul ale unei orchestre japoneze de dans care cînta la gramofonul pentru picnic al mamei lui. 13 Cinematograful În aer liber Cu brațele Încălzite de soarele de primăvară, Jim se odihnea confortabil În primul rînd de locuri al cinematografului În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
reci și dacă războiul se prelungea și după iarna lui 1945, aveau să moară și mai mulți oameni În acele barăci Înghețate. Totuși, pentru doamna Vincent, poate s-ar Întoarce și la barăci... 22 Universitatea vieții În tot lagărul răsuna scîrțîitul roților de fier. În ferestrele barăcilor, pe treptele blocurilor-dormitoare, prizonierii se ridicau În capul oaselor, treziți pentru cîteva minute de amintirea hranei. Jim părăsi holul Blocului G și Îl găsi pe domnul Maxted ținînd Încă mînerele de lemn ale căruciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
camera din față este inundată În verde, mantaua este verde, și când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână, șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o bancă de piatră privim în fața noastră căluțul de lemn cu un arc gros în loc de picioare și o ușoară melancolie își face loc în clandestinitatea noastră. Jocurile acelea fără copii ne întristează. Leagănul care nu vrea să se oprească din scârțâit ne strică buna dispoziție. Italia se ridică, se duce să se așeze pe scăunelul de fier, împinge o dată, apoi încă o dată. Picioarele i se îndoaie în aer, spatele se apropie și se îndepartează. Pantofii albi de mireasă i-au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu aș fi avut niciodată tupeul să merg la petrecere dacă aș mai fi servit la mese și aș mai fi condus taxiul. În timp ce mă plimbam în acea seară pe Broadway, prin aureolele de ceață care coborau dinspre felinare, ascultând scârțâitul cauciucurilor pe carosabilul ud, încă mai aveam îndoieli. Nu știam pe nimeni altcineva în afară de bărbatul de la cursul despre proprietățile imobiliare, la care mergeam în sfârșit, și nici pe acela nu-l cunoșteam prea bine. Urma să fie plin de absolvenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după moarte. Era ciudat să mă gândesc că, dacă ea ar fi supraviețuit, jurnalul nu ar mai fi existat. Se făcea lumină. Șinele uleioase îmi făceau cu ochiul în lumina gri. M-am aplecat mai mult înainte și am auzit scârțâitul șinelor. Femeile plângeau. Bărbații strigau. Circulația o să fie închisă pe ambele sensuri timp de ore bune. Oamenii nu or să mai ajungă la muncă. Bărbații or să piardă întâlnirile. Femeile nu se vor mai bucura de ziua lor de cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]