648 matches
-
răspundea până ce nu-mi prefăceam vocea în privighetoare, astfel încât, plângând dureros prin frunze, o vedeam cum vine în estaz și cu ochii umezi, până ce o prindeam în brațe și o mângâiam pe pieptul meu pe nebunateca copilă 169. Mai târziu, scârbit peste măsură de iubiri comune, înotânde în mocirla vieții obișnuite și desfășurate mai toate în umbra interesului, Eminescu va izbucni în interogații de un dispreț suveran: Ca toți să fiu? ca dânșii să fiu viclean fățarnic?/ Să cumpăr cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pumni de apă pe față și pe păr. Își potrivește freza cu pieptănul, iar Andrei trântește țeava de ciment. — Aia-i apă pentru băut! Nu-i troacă de porci acolo! Laur se face că nu-l aude și Andrei scuipă scârbit Într-o parte, ai, zici că-i văr-tu? Și chiar n-aș avea la ce să mă dezic. Dacă-i văr-tu, trimite-l după o găleată de apă. Lasă-l, zic. Acuma lasă-l să se pieptene, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
apartamentele lu’ moșu' din Drumul Taberei. De zeci și sute de ori, părințele, i-am făcut găoaza harcea-parcea. Luă În mână umflătura șlițului și i-o arătă: pune mâna aici ca să vezi cu cine ai de-a face. Andrei scuipă scârbit În direcția șlițului. Nu scuipa că-i piere gustul, părințele. Da’ dacă tu mă iei așa ca la miliție, de câte ori, la ce să mă cac pe mine, că n-am nici un interes. Pot să-ți spun că doar de trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
alegi aceea ai. În Piață, uralele nu mai conteneau... mulțimea urla ca scoasă din minți. Ochii senatorului străluciră ciudat... murmurând în barbă.. „Când Jupiter vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi mințile..!”, așa zice o vorbă veche... și, scârbit de spectacolul stradal, se pierdu în mulțime. Ascultam vacarmul din Piață.. și,trăiam ciudata senzație, că se aducea ofrandă, prin cântare de biruință, „marei reforme”... a izgonirii noastre.. Elevii seminariști au privit în față realitatea brutală, rea și dușmănoasă. Reforma
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-i semnătura?" "Stai, domnule, dar dau pe tabel la un eveniment? Băi, băieți, voi cărțile ar trebui să le citiți, nu să le numărați! Să vedeți ce scrie-n ele". Dacă ați observat, m-am retras total pentru că m-am scârbit, sincer, de tot ceea ce se întâmplă. S. B.: Aici, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră. Pentru că pe scârba dumneavoastră și a altora care se retrag cresc ceilalți. M. M.: Nu-i adevărat. Sistemul a creat-o. Și-am să
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
păgâni, am cutezat a dialoga cu Dumnezeul meu. Priveam de la Înălțimea celei de-a noua terase, nu În jos, ci spre transcendent, mulțumind Forței Absolute pentru marea Îngăduință arătată În acea zi. Și când nimeni nu se aștepta, Cerul, parcă scârbit de hainele-i Întinate de zgura nesăbuitei deșertăciuni, Își deșărtă cofele dolofane ale abiselor fântâni. Am ieșit din reveria provocată de măreția clipei și am grăbit, cât am putut de mult coborârea, dar treptele Înalte devenise lunecoase și ne temeam
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
au urcat, am stat, am coborât, dar care mic dejun, că nu aveam ce. Ne-au dat o farfurie de mâncare stricată, că de la altă fabrică ne-au adus mâncarea, niște murdării care au rămas. Nici o dată nu m-am scârbit: am mâncat tot ce-a fost. Dar, ironia sorții, de Yom Kipur au adus ciorbă de fasole - cine a văzut acolo fasole? Nimeni nu s-a atins de mâncare. Și cum supravegheau tot timpul, au văzut că nu se mănâncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă, și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: Hai, unchiule, mănâncă. Zic: Măi, mie nu-mi trebuie. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă... că așa m-am scârbit atunci... Și-apoi și carne ne mai băga, da’ cum... Era’ luni de zile că ne da arpacaș la felu’ doi, dar fără grăsime... Și-apoi era câte-o săptămână două când băga grăsâme multă în mâncare... și mulți care
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mod public la calvinism și își reia titlul de "cetățean al Genevei". Reîntors în Franța, se instalează, în 1756, într-o căsuță de grădinar ("Ermitage") din parcul castelului Chevrette, care i-a fost pusă la dispoziție de doamna d'Epinay. Scîrbit de mediul elegant și viciat al cercului acesteia, Rousseau părăsește, în 1757, Ermitage-ul și se mută într-o casă aflată la Montmorency (la nord de Paris), pe domeniul ducelui și ducesei de Luxembourg. Aici a scris La Nouvelle Héloïse (probabil
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
puternic resimțite de România. Lipsa de caracter nu poate fi suplinită cu nimic, iar libertatea fără răspundere a accentuat-o. De altfel, caracterele sunt înfrânte, "modelate", așa cum spuneam, încă din tinerețe. Ciocoismul este un mod de a fi care îl scârbește până și pe ciocoi. Pentru că el nu se vede niciodată în oglindă. Ciocoiul se privește în oglindă degeaba. Posesor de garsonieră și BMW X5, el este preocupat doar de fudulia sa. Pe de altă parte, întrebat dacă este bine în
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
derizorii, practicantele sexului contra cost își riscă viața, își ruinează sănătatea fizică și mentală și se expun disprețului, desconsiderării și excluderii sociale. Cele mai multe pătimesc din cauza disprețului, desconsiderării și excluderii sociale, unele se refugiază în consumul de alcool și stupefiante, sunt scârbite de viciile lor. Simt actele sexuale ca obligații și, nu de puține ori, ca violuri. Cu timpul, practicarea interesată a sexului s-a instituționalizat, au apărut stabilimente gen bordeluri, cu diferite denumiri, și au intrat sub control administrativ, medical și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ochii. Neîncrederea în cadrele medicale și suspiciunile că nu era cancer de plămân apăsau greu pe umerii mei. Gândurile mele zilnice îmi sabotau toate eforturile de a-mi scoate din minte ideea că ceva nu se leagă în toată povestea. Scârbită de toate, m am rătăcit într-o beznă adâncă. Îmi era scârbă de tot ce se întâmpla pe la doctori, de tot ce vedeam și auzeam. Foarte mirată la vederea operației, doctorița a afirmat că arată surprinzător de bine, mai ales
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că - zice el mai departe - „în fracurile voastre negre/ De ciocli, aveți ceva de gală,/ Și-n croncănitul vostru rîde
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care își pusese de câteva decenii limba sa naturală "la păstrare" (în stand by am spune astăzi) pentru a reinventa, strălucit, limba franceză. Nu era, de asemenea, doar un moft, o grimasă intelectuală a unui cinic sau a unui superficial scârbit de precaritatea, ipocrizia sau nemernicia unui timp post- modern. Scepticismul cioranian venea dintr-o nevoie lăuntrică de limpezire, de judecată lipsită de iluzii asupra lumii noastre, dintr-o experiență anterioară, marcată de eroare și eșec, a implicării excesive în Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mergea pe jos, prin frig, pe bulevard, în scandările laudative sau contondente ale poporului aflat pe trotuar. Cu o singură excepție. Un ciocoi de Ferentari, tolănit în Mercedesul lui de ministru, putea fi zărit prin geamurile fumurii citind sictirit ziarul, scârbit de gloata zgomotoasă a moldovenilor. Cu doar câteva săptămâni înainte, într-o vizită la Parlamentul de la Copenhaga, ne fusese arătat pe geam omologul danez al personajului nostru, venind la serviciu pe bicicletă. Acela era însă un ministru al finanțelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dracu' (Doamne iartă!) s-a întâmplat? Păi cum, nu știți? I-a pierit dintr-odată elanul și după ce a descoperit că "dani din bani se face Rai", și-a luat jucăriile împreună cu fiul și s-a cărat la Monte Carlo, scârbită de o țară care nu o merită, ca să facă acolo gale cu alte neveste disperate și să caute, poate, cu mai mult noroc, vreun prinț care să o salveze. Că, spre deosebire de noi care acceptăm din partea oricărui bastard să se creadă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
moldovenilor să nu fie prezentă. Fie că e vorba de oameni cât de cât decenți, de gazetuțe de perete cu aer umoristic sau de acea infernală corcitură de precupeață și "jmecher" care face media statistică a concetățenilor "dă capitală", veșnic scârbiți de nimicnicia "provinciei", loc al decăderii pe care se cuvine, natural, să-l mulgi dezinvolt de șpăgi doar grație elecțiunii tale superioare de metec bucureștean, referința la moldoveni ca la o subspecie a cetățeniei românești este un loc comun. Întâi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dreptății și toleranței". În loc de încheiere: Un cataclism mental În urmă cu 25 de ani, pe 23 decembrie, reveneam în Iași ca să fac parte din primul comitet revoluționar al tinerilor, din Casa Studenților. După asasinarea lui Ceaușescu, am plecat de acolo, scârbit de turnura pe care o luau evenimentele, trecând la Universitate, în redacția revistei de cultură Dialog, alături de Andrei Hoișie, Sorin Antohi, Radu Andriescu și studentul Mihai Răzvan Ungureanu. La final de an, dincolo de urările tradiționale, aș vrea să le împărtășesc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
simțul meu critic este mereu un bisturiu apt să sancționeze; dar nădejdea nu mi-am pierdut-o într-o ultimă Românie ceva mai pură decât înaintașele sale. Manifest iritare la misionarismele desuete, la patriotismele lăcrămoase, la patetismele lichefiate care mă scârbesc. România este pentru mine acel steag cu stema comunistă decupată, din decembrie 1989. România este gaura din steag, o rană curățată parțial, fragmentar, relativ. Mi se pare jenant să spun, să recunosc că îmi iubesc țara. Discursul patriotic este astăzi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
respectă. E important să ai un site, să apari cât de des se poate în ziare, la televizor etc. Însă este la fel de important - pentru noi, cel puțin - să nu alergi după publicitate, să nu o cauți cu tot dinadinsul. Ne scârbește disperarea cu care vedetele din România caută orice prilej de a apărea la tv, așa cum ne scârbește și ușurința cu care televiziunile își deschid ușile oricărui manelist care pretinde că e urmașul lui Mozart. Ați fi dispuși să faceți compromisuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
televizor etc. Însă este la fel de important - pentru noi, cel puțin - să nu alergi după publicitate, să nu o cauți cu tot dinadinsul. Ne scârbește disperarea cu care vedetele din România caută orice prilej de a apărea la tv, așa cum ne scârbește și ușurința cu care televiziunile își deschid ușile oricărui manelist care pretinde că e urmașul lui Mozart. Ați fi dispuși să faceți compromisuri pentru ca muzica voastră să ajungă la un public mai larg? Dacă n-am făcut compromisuri în opt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și uz de fals. Niciodată n a anchetat Parchetul o procedură parlamentară, dar președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase, are acum un pretext să tragă de timp până se pronunță procurorii și vine vacanța parlamentară. Dacă nu cumva s-o fi scârbit de poveștile colaboratorilor săi, despre cum se chinuia el să intervină la TVR și nu reușea. Doar niște ziariști incompetenți se autocenzurau și se ploconeau pe la colțuri, nebăgați în seamă. CAPRA VECINULUI ÎN PERICOL DE MOARTE Scriam săptămâna trecută despre
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
avem de-a face cu o hienă care lucrează exclusiv cu moaște... Aici nu intră amintiri (cu foarte mici excepții), totul este însăilat din munca altora sau, mai rău, din imaginație. Ca să nu vorbesc despre anumite alăturări care m-au scârbit: în volumul Creatorii, domnul Johnson și-l pune alături pe Durer... e vorba despre autoportretul christic, unde autorul... biografiei nu vede altceva decât rezultatul unor strădanii ce țineau probabil de la vârsta de 3 ani, și al unui talent asemănător, posibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
contemporan. Preferi să te alienezi cumpărând, chiar și în exces, lapte, brânză, ouă și carne decât să te întorci, Doamne ferește!, la vremurile când te călcai în picioare pentru 200 de grame de salam. N-ar fi rău ca toți cei scârbiți de pragul consumerist la care s-a ajuns să-și rememoreze pragul de mizerie ceaușistă de la care s-a plecat. În al doilea rând, conform cifrelor contorizate la vămile României, în luna decembrie au intrat în țară 3.000.000
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
nu are nume și nici vârstă, nu se piaptănă și nu respectă nici un program. Bărbatul-cutie nu este cetățean și nici nu „se înhăitează cu cerșetorii“, față de care are un statut inferior în ochii oamenilor. Bărbatul-cutie este invadat de greață, este scârbit de mizeria peisajului abia zărit prin viziera sa. Boala bărbatului-cutie se numește „paralizie a simțului direcției“. Cutia este o cale de acces spre o lume ascunsă, o lume specială, neaccesibilă oamenilor din „orașul anonimilor“. Bărbatului camuflat nu-i este rușine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]