658 matches
-
Ba da. Iartă-mă. Sperasem, oare, să spună nu? Să nu mă mai simt vinovată? Degeaba, fizic, Îi eram alături. Mintea mea Însă se agăța disperată de băiatul cu ochii verzi. Nu era ca și când laș fi Înșelat? M-am cutremurat, scârbită de acest gând. Nu eram eu fata care Înșeală. Nu puteam fi! ― Alisia, nu ești În apele tale, fu singurul lui comentariu. Era o afirmație cât se poate de adevărată și nu m am chinuit să neg. ― Știu că sunt
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
E drăguț? ― Oarecum, am mormăit eu. Ea ridică din sprâncene. ― Bine, da, am recunoscut. E chiar foarte...Înțelegi tu. Bianca chicoti. ― O, cu siguranță că Înțeleg! ― Nu-mi vine să cred că asta chiar costă bani, zise Maria uitându-se scârbită la fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat eu râzând. Am putea să ne luăm la fel și să ne spunem gemenele Barbie. Maria strâmbă din nas și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând trezi în el absolut nimic sfânt și nobil. „La problemele pe care le am eu, oare de biserică îmi arde mie acum?!”, exclamă cu amar în sinea sa. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lopeți de limacși-vineții-cu guriță-cu-dinți în lacul kanas, și, de parcă nu ar fi fost suficientă această crimă, același singuratic șașiu aruncă lopeți de limacși vineții-cu-guriță-cu-dinți lângă trunchiul enorm al baobabului-tău-bătrân-capricios, denumit stâlpul căminului tău, superbii pești guppy, multicolori, ai lacului se scârbesc și fug, veverițele-călugăr din trunchiul dragostei tale se oripilează și se retrag în cuiburi. nouă în al treilea loc: prinzi de veste, zeița chuang-mu îți trimite un vis cu vrăjitoarea fuamnach, în care prințișorul tău e amenințat, merge acum pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lase pe loc o forță militară considerabilă pentru a profita de o situație care ar exista dacă noi ne-am părăsi propriile noastre fortificații. Și ar fi ridicol ca o armată slabă ca a noastră să iasă acum la atac. Scârbit de toată zăpăceala, Honda Heihachiro se ridică, indignat, în picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
O să mă ducă la un fel de întrunire. Dan lenevise în casă toată ziua, rezemându-și capul de tocurile ușilor și de cuverturile cu model. Dumnezeule, cât putea să o enerveze pe Carol privirea lui mahmură! Niciodată nu o mai scârbise în halul ăsta. Era atât de demoralizant. Și acum ceda în fața mamei sale, accepta să fie evaluat de ea și îi cerea ajutorul. Slăbiciunea i se accentua. În după-amiaza aceea, Carol se dusese la un magazin de animale din Quadrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spectacolul respectiv, probabil considera că are și el dreptul să tragă niște foloase. Se depărtă de locul său obișnuit, insinuându-se în spatele lui Carol. Spectacolul de afară nu părea să se apropie de vreun deznodământ previzibil. În loc să fie intimidată sau scârbită de deversare, Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal, dar nu înainte ca un jet de urină toxică să boteze vitrinele magazinului și pantalonii proprii. Stând în spatele lui Carol, Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tonul unei profunde exasperări, de parcă ar fi încercat să mă trezească de câteva ore. Mi-am lăsat limba uscată să cerceteze umflătura din partea de vest, sus. Cam aceeași, dar parcă mai cedase puțin. Gâtul m-a informat că i se scârbise de atâta tutun. Prima țigară va aprinde dâra prafului de pușcă până la arsenalul ascuns în pieptul meu. Mi-am pipăit buzunarele și până la urmă tot am aprins una. Zece minute mai târziu mă târam afară din capcana în care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sufragerie la fel de întunecată ca o sală de cinema, cu o siluetă strălucitoare ce ședea în capul mesei lungi. Doamna Davis trecu iar în lumină. Era ora cinci. — Acum doi ani, a continuat actorul. Am dat o probă pentru tine. Râse scârbit Pentru o reclamă. — Dea? am făcut. Zău dacă-mi amintesc. Vocea lui - avea o valvă sau un mușchi care o acționa. Am recunoscut acel efort. Când eram de vârsta lui vorbeam și eu la fel, luptându-mă cu ticăloasele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pufos, după care era cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun pentru orice în afară de respirat. Mi-am terminat treaba și m-am întors în zonele mai temperate. Butch era cocoțată în pat și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frații voștri cotropiți; reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre!”... Sunt cuvintele generalului Antonescu, care la 9 Iunie 1940 fusese arestat, fixându-i-se locul la Mănăstirea Bistrița-Vâlcea, și care, scârbit până în adâncurile simțirii, de dictatura regelui asasin, își dăduse demisia, la 12 Iulie 1940. Regele i-o aprobase, dar în Septembrie același an, l-a chemat să salveze Țara. În înțelepciunea sa și dragostea lui de patrie a acceptat chemarea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
picioarele, În coaste, În cap, cu o turbare cum lui Vasile Îi fusese rar dat să vadă. De atâta efort, individul horcăia, iar Vasile a remarcat cât de familiar Îi era horcăitul acela, cât Îl Înfricoșase cândva și cât Îl scârbea În clipa de față. — Nu, nu e cu putință așa ceva , Își zise. Vru să facă o mișcare, nici el nu știa prea bine ce intenții avea, mai bine să aștepte, poate ăla Își va fi potolit setea de răzbunare și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar brutale, aspecte ce fac din grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în noi o reacție aproape organică. Din acest motiv, arta se slujește cu succes de hidos, care nu devine niciodată un scop în sine: “Hidosul este mai ales acea urâțenie de care arta nu se poate lipsi cu nici un
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul” prin contrabalansarea atracției legilor cerești. Autorul subliniază, de asemenea, „chintesențializarea” romanescă a „paginilor bizare”, caracterul lor „mitologic” și „tragic”, de fabule perverse, antievoluționismul (v. oamenii care „se urcă în maimuță, abrutizați și scîrbiți de evoluție”) și misoginismul, precizînd — nu fără subtilitate — că „toți eroii urmuzieni fac ceea ce gîndesc”. Există și unele elucubrații interpretative (cum ar fi interpretarea lupei dintre Algazy și Grümmer ca „război al Troii, pentru o femeie — femeia fiind cînd Algazy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu copiii. În schimb, la începutul anului următor, Jarpalea se pomeni ridicat pentru a doua oară de acasă și nu reveni în sat decât în primăvară. Întrebat de Virgil despre motivul arestării și despre șederea prin beciurile Securității, Jarpalea dădu scârbit din mână și ocoli un răspuns net și categoric, pretextând nu prea convingător că nu mai dorea să-și aducă aminte de cele întâmplate. Pe la sfârșitul primăverii, un tânăr mucalit din sat înfundă și el pușcăria pentru un cântecel satiric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
violent peretele. Loïc nu se mai putea stăpîni. Fără să fie conștient de forța lui, Își Înghesuise fiul, lipindu-l de zid și-l insulta fără nici o măsură. - Ești mai rău ca un cîine! Ce ai făcut e abject, mă scîrbești! - Dar ascultă-mă! Nu e ce crezi, Chantal și cu mine ne iubim... Furia lui Loïc spori și mai mult, lovitura țîșni, Nicolas izbuti să se ferească, dar tatăl lui, dezechilibrat, se izbi puternic de o mobilă. Atunci lovi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aveți doar o fărîmă de răbdare, așa sînt uzanțele oamenilor în uniformă, întîi superiorii, și abia apoi ordonanțele, le explică. Vreți să spuneți că voi ați fost mai cuminți, își lasă în sfîrșit Roja brațele moi pe lîngă corp, aruncînd scîrbit din mîini bastonul Curistului, vreți să spuneți că ce ați făcut voi în depozit a fost cu totul altceva, știu că asta vă este pe limbă, să știți că sînteți într-o eroare totală. Sîntem de acord și cu asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce-i nou e și incitant, îi spune, o să te convingi singur. — Verde și Albastru, Steaua și Dinamo, încearcă să-i deschidă ochii Regizorul, nu miroși conflictul? Mocnește de ani buni, și voi nimic, se indignează, în locul tău aș fi scîrbit de băieții ăștia finuți ai Securității care-și bagă nasul peste tot, gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar șade mai bine dînd din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în stradă, ce nenorocire, zice Părințelul, eram singur, nu știam ce se alesese cu Angelina, nu te mai plînge, nu are nici un rost și e prea tîrziu, se opune Roja, a fost spre binele tău, era și ea disponibilă, se scîrbise că tu ți-o trăgeai cu tot felul de băiețași în schimbul unor adeziuni verbale, de unde le știu pe toate? face Roja semn din cap, nici nu a fost nevoie să spionez, îi recunoșteam de la o poștă pe cei care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scârbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis câteva rânduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu mai era dispus să facă nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Mă anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știa ticălosul că o să am crampe îngrozitoare?” Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. „Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?” Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mării în urechi, nu mai aveam obișnuita teamă respectuoasă pe care o simțeam noaptea și mă gândeam cu înțelegere la motivele care-l putuseră împinge pe Bătrânul să se izoleze în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întâmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să vadă pe nimeni altcineva în afară de el. Preferase să stea cu piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea poate și el scena la care fusese martor. Era ceva absolut dezgustător în acel viol ratat (până și violurile trebuiau să fie ratate acolo!) și poate că Laura, scârbită de propriul ei trup după asta, într-o criză de disperare, se azvârlise în mare cu gândul să se spele și să nu se mai întoarcă. Cum nu țin să fac mea culpa pe pieptul altora, sunt gata să înfrunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]