718 matches
-
pe băieți se apropia. Craig simți zvâcnetul din tâmple, pe când, cu o încetineală forțată, băgă mâna în buzunar și scoase din el o prismă de cristal. Ținu micul obiect cu degetele, lăsând razele soarelui de dimineață să-i aprindă adâncimile. Scăpără pe când îl aruncă în aer. Când îl prinse, stingându-i lumina strălucitoare, simți cu o acuitate extraordinară ochii îndreptați asupra lui, garda care-l privea nu cu suspiciune, ci cu atenție. De trei ori zvârli cristalul la câțiva metri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi veni din nou în minte chipul nătângului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sculat uitându-se nedumeriți unul la altul iar copilul- colegul nostru mai mic - s-a îndreptat pusca spre ușă. Am știut ce urmează. Am sărit cât am putut mai repede din cireș și am luat-o la fugă de ne scăpărau calcâile. Dar n-am lăsat din mână având cu noi si sperietoarea de ciori, halatul cel roșu. De ce l-om fi luat și pe acela nu știu. Din teribilism cred, foarte probabil. După noi, fugea colegul-proprietar, care ne-a cam
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
revanșeze, a încercat să-l aducă înapoi acasă, dar Allah dictase un alt sfârșit: acesta. Totul conspirase pentru a se ajunge la această calipă, când Ahmad a băgat mâna în buzunar și-a scos chibriturile. Jos, în vale, John a scăpărat chibritul și-a aprins lampa cu propan din dormitor. A închis ochii și și-a închipuit că era venit în cabana aia numai cu Alice și copiii, că tot râul era numai al lor. Ar fi mers pe apă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că descoperiseră ușa deschisă, căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și întoarcă Grosvenor privirea spre el, pilotul-șef se și ridicase în picioare, ca și cum ar fi ghicit gândul lui Morton înainte ca acesta să fi deschis gura. Grosvenor îl privi fascinat pe omul acesta sfrijit, pe a cărui fața osoasă scăpărau doi ochi albaștri și vioi. Părea un bărbat capabil și, deși din dosar nu reieșea că are o cultură vastă, compensa acest neajuns printr-o fire echilibrată și prin aptitudinea de a depune eforturi susținute și precis orientate. - Dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să se asigure că vom fi salvați la timp pentru că medicii să ne poată îngriji rănile provocate de arsurile radioactive. Putem urmări atacul, chiar pe ecranul acesta. Atacul fu înregistrat mai întâi de detectoarele electronice. Pe un tablou de comandă scăpărară scântei. Se auzi și o sonerie. Pe ecran, apărură deodată siluetele atacatorilor. Vreo duzină de oameni îmbrăcați în costume spațiale înaintau pe coridor. Grosvenor îi recunoscu pe von Grossen și pe doi asistenți ai săi din secția de fizică; mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de nicăieri, și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire În aer, o formă care putea fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau un domeniu familiar pentru pictorul Alessandro Frassetti. Era, cu siguranță, o armă cu tăiș. Ceea ce Însemna că Umbra era un om. Un om zburător, fără chip. Un om care Îl apăra așa cum nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fum. Corpurile lor pudrate cu alb erau acoperite de o peliculă ca sudoarea, Însă parcă vâscoasă. Johan ar fi zis că e rece și rezistentă, iar scânteierile steluțelor argintii de pe sfârcurile sânilor l-au dus cu gândul la stelele cerului scăpărând printre nori. Asta i a adus În minte Crăciunul de la orfelinat. Fusese sărbătorit doar o dată, chiar În anul În care el avea să fie luat de-acolo. În oraș veniseră niște străini, cu daruri pentru toți copiii, mașinuțe vechi, haine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vor s-aprindă grămada, a strigat Prințesa. Au alergat Rusalda și copiii însoțiți de dulăi. — Pușcă-vă dracu’, derbedeilor! Dați foc la casa voastră, nu aici. Ho! ho! golanilor! îi fugărea Rusalda aruncând pietre după ei. Au fugit de le scăpărau picioarele, că era gatagata să-i înhațe câinii țiganilor. —Pințeso, Prințeso, tu ești salvarea noastră, s-au adresat toți fetei. Dacă nu-i observai tu bezmeticii ne- aprindeau crengile. În zilele de sărbătoare, toți se spălau pe cap, pe corp
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
expediția la Peștera Liliecilor. Fără prea multe mofturi, fandoseli și alte marafeturi cu care erau obișnuiți din alte ocazii. Drept e că erau oameni serioși cu toții, nu niște mucoși plîngăreți de care găsești cu duzina pe toate drumurile, cît ai scăpăra un chibrit. Ziceți poate că Bărzăunul era mai mic decît ceilalți și nu prea se putea pune mare bază-n el? Aș! Nici vorbă! Pot spune așa ceva doar miopii, ori cărpănoșii care nu-l cunosc bine pe Bărzăun, ori vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o întoarcere în Infern. Îi pune câte cinci ani pe umeri. Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se schimbă draperiile de pe Thule și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aținut calea. M-a prins de mână, oprindu-mă. Apoi cu o voce dură, amenințătoare, mi-a spus: - Să știi Dora, că vei fi soția mea! Dacă mă refuzi, te omor și mă omor și eu! Din ochii lui îi scăpărau niște priviri ca ale unui om nebun. M-am speriat, m-am smucit din mâinile lui și am alergat pe drum până în stație, unde mai erau și alți consăteni. El a rămas pe loc. Nu a îndrăznit să fugă după
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la fiert într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Elena Marin Alexe Se frâng crengile de dor în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
n-am știut ce să răspundem. Ne gândeam la ambele variante și nu eram în stare să alegem. Ne gândeam și la unchiul Traian și tot nu puteam alege. Apoi am văzut flacăra gălbuie din vârful chibritului pe care îl scăpărase Cristi. O mână cu degete scurte și groase scutură repede chibritul până se stinse și îl trase instinctiv pe Cristi de urechi până când acesta începu să se smiorcăie. Dar eu vreau la desene. — Ieși imediat afară. — Da... eu... Cristi fu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de soare pe creștet. Se uită la tine și zice: — Te cunosc? Ați fost la școală împreună. Când erați tinere... mai tinere. Portarul ține deschisă portiera taxiului. Și femeia spune că-și amintește, desigur. Își privește ceasul, ale cărui diamante scapără orbitor în soarele după-amiezii, și spune că în douăzeci de minute trebuie să ajungă în celălalt capăt al orașului. Te întreabă dacă nu vrei s-o însoțești. Intrați amândouă în taxi și femeia îi dă portarului o bancnotă de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
m-am ghemuit pe fundul ei, eram leoarcă de sudoare, burnița îmi udase hainele, mi se lipeau ochii de somn și oboseală. După un timp, cerul s-a limpezit; tresăream din când în când și mă uitam în sus, stelele scăpărau și săreau parcă de colo colo, întreaga boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se poate bizui pe Ramona, să nu renunțe la ea, iar dacă copilul știe că este al lui să-l ia, fapt de care Radu nu se prea îndoi. într-una din frumoasele zile al începutului de mai când soarele scăpăra spre asfințit, Ramona Plopeanu ieși din curtea școlii pentru a se duce la magazin săși cumpere o pereche de sandale. în magazin printre puținii clienți era și Eva, care o salută apropiindu-se de ea, lucru neobișnuit. Ele se cunoșteau
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu te rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un bivol din cei bătrâni, arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mărăcinescu, cel ce stârnise această periculoasă sfădălie și el știa că de la el li se trage astfel se alătură celor doi încăierați, din care țâșnea focul mâniei și al nepăsării de rușinea celor din jur Și pe dată, am văzut scăpărând, în mâna lui, tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vedea că mâhniciunea și tristețea se prinseseră de el, precum căpușa în pielea oii Iar el, înmuindu-și vocea, ca într-oleacă de miere și ca să aibă câștig la propunerea lui, s-a adresat către mine Zicând: Ștefane, chibrituri de scăpărat mai am și eu, dar de au să ni se termine lămpile de miner, rău o să o ducem cu toții și mai bine ar fi să o stingem, să nu se consume Ci eu, care socotisem că lămpile ne ajungeau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și rotunde, la muncitorul-bărbat, lat în spate, care se canonește să rețină în poziția cu spatele la saltea, pe una dintre bestii. Cinstitele femei, fără să se dispună la analize temeinice, la despicarea firului în patru sau la divagații de reflecție, își scapără imaginația, care li se aprinde pălălaie, închipuindu-și că tocmai muncitorul lat în spate ar fi cel cu păcătosul gând de a-i răpi fecioria tinerei rătăcite printre ruine. Ridicându-și cu hărnicie mâinile lor de mame, de soții, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cămeșoi ce lăsa pe neaua albă dâre de murdărie învechită. Jos, în curtea învăluită de întuneric, prinse a-l tăvăli, gol, scheletic, cu viața abia pâlpâind în el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană. Tologindu-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]