39,690 matches
-
văzut mai frumoasă decît la episcopul Gherasim Safirin, ale căruia degite lungi ivorii, cu unghii ca migdalele înguste, serveau binecuvîntarea suav iconografic, bucata de zahăr, ca o anaforă pură, Odobescu m-a prins de un dești, care voia să-i scape. - Cum îți zice? m-a întrebat Odobescu. - Teodorescu, i-am răspuns. - Cum așa, Teodorescu?... M-am gîndit. Cu sfială: - Teodorescu N. Ion. - Așa îți zice la școală. Dar cum îți zice mama, acasă? M-am codit. Dar așa îmi zicea
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
să-i spun?! Că mușuroiul, odată stârnit, nu-și mai găsea locul și odihnă? Că cincizeci de ani de tăcere și ascultare se răzbunau acum printr-o zurba fără sfârșit? Că prigoniții din închisorile comuniste - pufini dintre ei, care mai scăpaseră cu viața - aveau ceva de plătit și, în naivitatea lor, crezuseră că vremea revanșei sosise? Că milioanele de membri de partid - peste patru la număr -tremurau acum de teama pentru pielea lor, cu toate că, în primă fază, se bucuraseră de răsturnarea
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
spune "unde ești, vino repede". kirilă o întreabă ce s-a întâmplat, ea îi zice "l-au luat pe bunicu, nu mai poate să respire, nu știu dacă mai ajunge viu, au venit cu ambulanța, de data asta nu mai scapă, e foarte rău, kirilă, trebuie să te grăbești, trebuie să-l vezi, o să moară, trebuie să te vadă, să-l ții de mână. nu o să ne mai vorbească niciodată". și deodată, pentru kirilă lumea s-a făcut foarte departe. a
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
parcuri - spun unii -, Botul i s-a alungit ca al lupilor, Și-a inventat un pedigriu fabulos Cu care vrea să treacă toate vămile pustiei din jur, Dar, cititorule, ține-te deoparte, Poți să iei turbarea Iar de turbare nu scapi nici Cu toată poezia lumii injectată Sub piele De asta zic: în pămîntul de sub unghii îngroapă-l - cît mai adînc - și pune-i deasupra drept lespede un sughiț Da, fiecare cititor are poetul său.
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
prin lume... E poate-un înger uriaș, larg în aripe, Mai legănîndu-ne-amorțiți cîteva clipe, Nainte de-a ne tulbura și spune Vestea lui grea că va fi iarăși ziua lungă, Vom clipoci-n primejdii neștiute, Rugîndu-ne de dînsul să ne scape, Cu razele-i subțiri să ne împingă Pe unde doar izvoarele-s aproape... Cele-ncălzite-n nara unei ciute...
Nu-i nimeni treaz? Ce somn umblă prin lume... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8465_a_9790]
-
ar fi practicat-o. Mă întreb totuși ce impresie îi vor fi lăsat frazele finale din La chasse au lion (Paris, 1855): "Amintiți-vă, în fine, că rareori un leu cade lovit de un singur glonț. Nu încercați niciodată să scăpați cu fuga atunci cînd s-ar năpusti asupra voastră și, cu ajutorul acestor sfaturi, fie ca Dumnezeu și sfîntul Hubert să vă aibă în sfînta lor pază!" Avertismentele se vor dovedi inutile: spre dezamăgirea înfocatului vînător, în Algeria nu mai există
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
scurtă alee, în Parcul Ioanid. În vestitul parc Ioanid, un reper-emblemă al Bucureștiului. Cum de apăruse acel „Ion Voicu”? Acasă mă interesez, dau telefoane și ce aflu? Aflu ceva despre care s-a scris și în ziare dar mie îmi scăpase. Anume că deputatul Mădălin Voicu, nu cu mult timp în urmă, ar fi intervenit la municipalitate să fie rebotezat Parcul Ioanid cu numele tatălui său, Ion Voicu, violonistul de mare faimă care locuise într-un imobil din zonă. Și schimbarea
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
la început de mileniu trei întruparea lui Ahasverus, jidovul rătăcitor ce nu-și poate găsi liniștea. Poate că tocmai acest lucru l-a determinat să se întoarcă spre începuturile vieții sale, la copilăria în ghetto-ul din care avusese norocul să scape, fără să fie deportat, spre deosebire de tatăl său - închis la Mathausen - și mama - moartă la Auschwitz. Ecranizarea cărții lui Szpilmann, „Pianistul” este povestea înfricoșător de adevărată, supraviețurii, în condiții extreme, a unui pianist evreu în Varșovia celui de-al doilea război
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
mașinii nu se mai află nimeni, căci, va auzi în curând, urcase în mașină stafia unei moarte. O familie din Polonia primește la cină un oaspete care are copite în loc de cizme. Un evreu din Basarabia emigrează în America pentru a scăpa de încorporarea în armata română. O casă din New Hampshire este bântuită de stafia jucăușă a unui băiețel. Suzanna Martin este acuzată de vrăjitorie și condamnată, apoi, la moarte de tribunalul din Salem, dar, câțiva ani mai târziu, judecătorul care
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și fuyant, (lunecos), a fost considerată o pioneră (expresivitatea)... și, îmbrâncit cu putere de mulțime, târât o dată cu ea, ratai, scăpai restul ideii. Dar pot să jur că era ce spusei și eu adineauri... Sandro di Mariano Filipepi Botticelli este - mutatis mutandis - un artist italian care putea să se nască foarte bine și în zilele noastre agitate dominate de Eros și
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
de el însuși: „De unde le-am scos? Din manuscripte scrise de români, peste care paianjenul uitării a țesut mreja sa seculară, adunate cu multă trudă și cu multe jertfe, alese dintre hârtii netrebnice și maculaturi. Multe din aceste manuscripte au scăpat astfel de o pierdere sigură. Adesea am ridicat câte o hârtie de pe drum, un fragment dintr-un manuscript, așteptând ca vântul norocului să-mi aducă încă o foaie. Și astfel, lipind foaie de foaie și carte de carte am ajuns
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
observase că ei nu aveau timp să citească scrisorile. Lucru firesc, viața din ziua de azi e numai alergătură, oamenii suferă mult, mai ales copiii, pleacă de acasă cu noaptea în cap și se întorc tot noaptea. Câtă vreme ea scăpase de alergătură, avea tot timpul la dispoziție. E adevărat că în unele zile vremea trecea mai greu, chiar dacă se uita la televizor până la sfârșit, fiindcă nu mai avea ochi buni ca să tricoteze. Sigur că pierduse multe lucruri o dată cu trecerea anilor
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
umflat; nu pot Însă află de la nimeni cine-a comis această cruzime contra lui; eu cred ca vr-un alt nenorocit nebun. Doctorul Sutu mi-a declarat că umflatura este de 99 de ori mortală și că numai al sutelea poate scăpa. Eu Însă rog pe D-zeu, daca este drept, să-i curme suferințele, căci nu mai sunt de suportat.” (articol scris la moartea poetului; este posibil ca Scipione Bădescu să fi fost să-l vadă pe Eminescu În spital, pentru că
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
dezorientată, relevînd mai curînd puritatea morții decît cea a vieții: „O bucurie vie fără casă/ tot dau să prind și ea se îneacă/ fără de drum în nici o parte/ o bucurie vie fără casă/ tot dau să cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr-o moarte/ alienată și pură” (ibidem). O negare ontologică separă ceea ce pare indisociabil: „o legătură numai o negare/ cînd s-ar desface ochiul să separe/ apa de rîu/ și aerul de frunză” (Ci). Din pricina unei defecțiuni
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
bani grei de pe urma vorbelor sale. Încît nu m-aș mira ca dorința lui de a deveni politician cu partid să i se tragă și de la încurcăturile sale din afaceri și din speranța că dacă va ajunge în Parlament ar putea scăpa și de procese și de problemele sale de investitor pe spinarea statului.
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
formulă din Pentru o istorie a imaginarului, să încercăm să-l împăcăm pe Don Quijote cu Sancho Panza... - Ar fi ideal dacă am reuși. N-ar fi rău ca măcar să încercăm. - Istoria este de multe ori incomodă. Am vrea câteodată să scăpăm de ea. și actuala construcție europeană are anumite probleme cu istoria; e nevoie de un nou set de valori, de o nouă mitologie istorică, potrivită cu proiectul Europei unificate. - Nu știu ce se va întâmpla cu istoria. Noi, istoricii, abia dacă reușim
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
religioasă. Mai e și distincția peste care trecem acum mai repede, dar în care eu cred, cea dintre Europa Occidentală și cea Răsăriteană. Noi când vorbim de Europa, inclusiv în sensul actualei construcții politice, vorbim de Occident. De Occident nu scapă nimeni și foarte bine că nu scapă, chiar dacă există și în civilizația occidentală lucruri care nu sunt întotdeauna foarte agreabile. Civilizația aceasta are de toate; e de departe cea mai bogată, cea mai diversificată, cea mai liberă dar și cea
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
trecem acum mai repede, dar în care eu cred, cea dintre Europa Occidentală și cea Răsăriteană. Noi când vorbim de Europa, inclusiv în sensul actualei construcții politice, vorbim de Occident. De Occident nu scapă nimeni și foarte bine că nu scapă, chiar dacă există și în civilizația occidentală lucruri care nu sunt întotdeauna foarte agreabile. Civilizația aceasta are de toate; e de departe cea mai bogată, cea mai diversificată, cea mai liberă dar și cea mai conflictuală. Mă gândesc la întreaga istorie
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
atunci, zilele săptămînii îmi sînt dușmance. Sînt grele, încărcate, apăsătoare, nu mă lasă să dorm, să mănînc, nu pot să mă uit pe geam sau să privesc în jurul meu și, în general, habar n-am cine sînt. Simt cum mă scap printre degete, cum alunec într-un hău din care abia mai pot să ies. Îmi spun mereu, conștiincios, că viața asta e una singură, n-am primit șapte ca să-mi permit luxul să huzuresc, să irosesc, ci doar una, de
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
le cumpere e chiar Sir Oliver, unchiul lui Charles. Și chiar portretul lui Sil Oliver este acela de care Charles cu nici un chip nu se înduplecă să se despartă. Așa că scena se citește la două nivele. Portretele vîndute l-au scăpat pe Charles de creditori. Fiindcă în grup, portretele îl pot salva întotdeauna pe un descendent aflat în ceas de cumpănă. O fac însă doar cînd acesta le invocă reverențios. Iar reverența îmbracă multe forme. Poate fi ludică, precum în cazul
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
de porcăriile puterii, e posibil ca pături întregi de români să încerce și varianta jocului cu focul. Ipoteza nu e chiar atât de aberantă. Ea pornește de la o dublă realitate: de la inconsecvența aiuritoare a lui Vadim (na, că mi-a scăpat numele!) și de la repulsia provocată de șantajul cu venirea acestuia, practicat de pesedei. Unii își vor spune că dracul nu-i chiar atât de negru și că „nebunul”, odată ajuns la putere, va face cu totul altceva decât a promis
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
violent. Cu astfel de învățăcei, ar fi de mirare să se întâmple altceva: cei incapabili să dărâme astăzi statuia lui Vadim se vor vedea confruntați mâine cu niște trupe paramilitare de toată frumusețea. Iar de violența acelora nu-i va scăpa nici statuile, și nici meterezele de brânză râncedă ale unui stat ale cărui fundamente au fost ronțăite de șobolănimea care se visa etern stăpânitoare.
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
fost tot mai clar că ambii prezentatori, chinuindu-se să ne conecteze la veselia debordantă din studioul R.1 și de la ROMEXPO, au fost victimele unui scenariu gândit și scris de unul dintre marii lor dușmani, sau de cineva abia scăpat de la un naufragiu. Momente interesante mi s-au părut doar atunci când cei doi comunicau neauzindu-se, vorbeau deodată și, firesc, totul plutind într-un penibil aproape maiestuos. În concluzie, bine că n-am băut o ambrozie în plus în seara
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
va distruge o treime din omenire”. Un vaccin împotriva acestei gripe va fi disponibil în România de-abia în mai-iunie curent. Pînă atunci, dacă ne strănută găinile autohtone în față și avem și noi un pui de gripă, nu ne scapă decît cutremurul de moartea prin gripă. * Pînă la pandemie, de care România are destule șanse să scape fiindcă nu prea mai sînt găini la noi în țară, am mai nota că primarul Constanței, faimosul Mazăre e în Brazilia în timp ce concitadinii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
abia în mai-iunie curent. Pînă atunci, dacă ne strănută găinile autohtone în față și avem și noi un pui de gripă, nu ne scapă decît cutremurul de moartea prin gripă. * Pînă la pandemie, de care România are destule șanse să scape fiindcă nu prea mai sînt găini la noi în țară, am mai nota că primarul Constanței, faimosul Mazăre e în Brazilia în timp ce concitadinii lui s-au luptat cu nămeții (Adevărul) și că, potrivit Evenimentului zilei, privatizarea Societății Tutunului Românesc a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]