1,144 matches
-
pare banală, ea exprimă dorințe refulate de apropiere intensă. Aceste semne sunt, pentru cel care le observă, coduri de seducție prețioase și privilegiate. Cel care le emite nu o face conștient și nu știe că vor fi descifrate. Dacă se „scarpină”, dacă simte „mâncărime”, este pentru că dorințele lui nu se exprimă liber. De multe ori dorința nu este trăită deplin și apare „scărpinatul”, pentru că se ridică bariere care împiedică eliberarea impulsurilor. Observatorul trebuie să știe să nu profite de observațiile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de culoare brun-roșcat, des, ondulat natural. Statură dreaptă, voce joasă, pătrunzătoare, bine îmbrăcată, dar fără exagerare. Machiaj discret. Nu are cicatrici vizibile. Caracteristici comportamentale: obiceiul de a-și mișca ochii fără să miște capul atunci când intră într-o încăpere. Își scarpină palma mâinii drepte atunci când e tensionată. Stângace, dar ascunde cu abilitate acest lucru. Joacă tenis în forță, înoată și sare minunat de la trambulină, nu bea. Nici o condamnare. Informațiile sunt și prea multe, și prea puține. Excesive într-o direcție, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ionescu (Caion), a avut proasta inspirație de a trimite la redacția Moftului român (publicație condusă de Caragiale) un poem În proză inspirat de... părul iubitei sale! Caragiale publică poemul sub titlul Un frizer-poet și o damă care trebuie să se scarpine-n cap, cu un comentariu ironic la adresa autorului „lirico-decadento-simbolisto-mistico-capilaro-secesionist, turbat de impresia stupefiantă ce i-a produs-o capelura d’auro-blondo-irizo-bronzată a celeia care etc...” (Cioculescu, 1977, p. 194). Rănit În amorul propriu, tânărul autor a pus la cale o
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
supăra, se scutura zdravăn, zgâlțâind pământul. După o legendă japoneză, cutremurele erau declanșate de balenele pe care se sprijină pământul, atunci când se mișcau. Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își întinde picioarele. Eschimoșii cred că seismele sunt cauzate de putrezirea stâlpilor ce susțin pământul, care putrezesc și trosnesc, datorită vechimii. Locuitorii din peninsula Kamciatca credeau că pământul se cutremură atunci când se scuturau câinii care trăgeau sania
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul începea să vorbească. Era un lican din Lingurari cu flaneluța sură, ruptă în coate și destrămată la poale. Ședea lângă fată pe vine, încovoind o codiriște de bici și scărpinându-și talpa cu degetul mare de la celălalt picior. - ...Tu, fa hăi, n-ai spus mâne-ta nimica ? - Cui ? Mamei ? Știe. Dar nici nu vra s-audă. - Dară ia-l și tu pă Pintilie, zise el cu accent lingurăresc. Are o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și spuse: ― Eu ies. Aproape că l-au omorât. Buzunarele lui Lefty erau doldora de câștiguri și bărbații insistară că nu putea să plece fără să le dea ocazia să-și recupereze o parte din bani. Se aplecă să se scarpine pe picior, insistând: ― Pot să ies când vreau eu. Unul dintre bărbați Îl apucă de gulerul soios și Lefty adăugă: ― Dar Încă nu vreau. Se așeză, scărpinându-se la celălalt picior, și apoi Începu să piardă, iar și iar. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dea ocazia să-și recupereze o parte din bani. Se aplecă să se scarpine pe picior, insistând: ― Pot să ies când vreau eu. Unul dintre bărbați Îl apucă de gulerul soios și Lefty adăugă: ― Dar Încă nu vreau. Se așeză, scărpinându-se la celălalt picior, și apoi Începu să piardă, iar și iar. Când rămase fără bani, Lefty se ridică În picioare și spuse cu furie și dezgust: ― Acum pot să plec? Bărbații Îi răspunseră că da, sigur, putea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Toole, ocolind activitățile recreative ale chiriașilor, cu preponderență bărbați - o pistă de popice pe iarbă, câteva ciocane uitate de crichet - și apoi cântecul se cațără pe iedera rară de pe fațada de cărămidă, trecând peste ferestre unde diverși burlaci strănută, se scarpină În barbă sau, În cazul domnului Danelikov, concep probleme de șah; Își ia avânt din ce În ce mai sus, cea mai bună și mai Îndrăgită Înregistrare a lui Artie Shaw, datând din 1939, pe care Încă o mai auzi la radiouri peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întinse o cutie aurie de Stroh’s. Am dus cutia Îmbrobonită la buze și am băut. Apoi iar am băut. Și eu, și Jerome simțeam povara obligației. Zâmbeam unul la altul Încordați. Am lăsat privirea În jos și m-am scărpinat la genunchi prin salopetă. Și, când m-am uitat din nou În sus, fața lui Jerome era aproape. Avea ochii Închiși, ca și cum ar fi sărit În picioare de pe trambulina cea mare. Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În minte. Îmi Înregistra vocea de tenor. Lua notă de faptul că stăteam pe scaun cu un picior sub mine. Se uita cum Îmi examinez unghiile, Îndoindu-mi degetele În palmă. Era atent la felul În care tușeam, râdeam, mă scărpinam În cap, vorbeam -toate la un loc, toate manifestările externe a ceea ce el numea identitatea mea de gen. Păstra o atitudine calmă, de parcă aș fi venit la clinică pentru nimic mai mult decât o gleznă scrântită. ― Primul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și-a revenit imediat, m-a privit descumpănit în ochi, de parcă ar fi văzut cadavre aduse la viață și a zis: Profesorii! Și Gardienii! Au dispărut! Capitolul 2 Dacă mă așez mai bine pe scaunul bibliotecarei și cuget mai mult scărpinându-mă în cap, ajung la concluzia că piesa tragică în care ne găsim nu a început cu vorbele încăpățânate ale directorului. Nu. Cortina teatrului a început să se ridice vineri, parcă, iar mecanismele și rotițele care o trag în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uitau pe geam și mai scoteau câteva exclamații din când în când, iar doi dintre ei se jucau cu Vagabonzii, care nu mai erau așa de înfricoșători după ce se cuibăreau la pieptul lor și îi lingeau pe față când erau scărpinați între urechi sau pe șira spinării. Trenul mergea cu o viteză constantă de o sută optzeci de kilometri pe oră și făceau progrese uimitoare. Până la căderea serii aveau să iasă dintre șirul de munți și să intre pe cândva mănoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
șirul de munți și să intre pe cândva mănoasa câmpie a Rusiei. Corvium stătea pe o canapea cu Zgran lungit lângă el. La picioarele sale mai stătea un Vagabond. Botul celui dintâi se odihnea pe mâna Împăratului, iar el îl scărpina absent pe tot spatele. Se uita pe fereastră la nesfârșitul platou alb și se gândea că așa trebuie să fie și moartea. Albă și nesfârșită... Noaptea veni și plecă pe nesimțite, căci între lumina zilei și întunericul serii nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din nas. — Este o părere unanim recunoscută, insistă Musa, pe care nu mai Themison se încăpățânează să o nege, că pâinea conține nenumărate calități vindecătoare. Apoi mierea, untdelemnul și chiar oțetul... Plictisit, cezarul flutură disprețuitor din mână. Antonius Musa se scarpină încurcat în creștetul capului. În drăz nește în cele din urmă: — Trebuie mâncat puțin, dar des. — Asta-i bună! se împotrivește împărăteasa.Ți-ai și găsit ce sfat să-i dai. Tu nu știi că el nu stă niciodată la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are destui, din Insula Samos până în Galia. Nici nu-și mai amintește pe câți a fost silit să-i scutească de impozite. Preferă să ofere înlesniri fiscale decât să bagatelizeze acordarea cetățeniei romane. Cine să fie? își mușcă intrigat buzele, scărpinându-și dubitativ bărbia. — Nu pretind să plecăm urechea la tot felul de minciuni și să luăm drept bune, cu o totală lipsă de răspundere, tot ce pretind delatorii... care se jură că au văzut cu ochii lor și au auzit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mentagra. Eczema aia scârboasă ce pornește de la bărbie și se întinde în sus pe chip, ba coboară și pe gât, pe piept, chiar și pe mâini, provocând o descuamare respingătoare a pielii. Fără să-și dea seama, începe să se scarpine pe brațe. Parcă l-au apucat mâncărimile pe tot corpul. Până și în creștetul capului. Se scutură brusc. — Roagă-i pe toți cei care au venit pentru salutare să mă ierte, dar, aflat sub povara vârstei, nu-i pot primi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adecvată. — Sextus Pacuvius a adus la Roma asemenea lingușeli pe vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi de trei ori nefastă pentru el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
da osteneala să fie cuviincioasă, căci se va strădui să merite recompensa. Altceva o roade însă: — Nu-mi dau seama cum s-o fac să înțeleagă diferența dintre comportamentul intim și cel public, îi mărturisește tot în șoaptă. Rex se scarpină încurcat în creștet. Dintr odată îi vine o idee: — Arată-i o păpușă. — O păpușă? repetă Occia uimită. La ce i-ar folosi? — Anatomie... ăă... și altele..., murmură stânjenit bărbatul. Vestala Mamă prinde ideea și se luminează la chip. Cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crezi că este? — Plat, răspunde ea cu candoare. — Plat?! — Da, ca o tavă. — Aha! Ca o tavă, carevasăzică... Occia nu intervine. Îl lasă să se descurce singur. Există o oare care rivalitate între ei. Între metodele lor pedagogice. Îl aude scărpinându-se în barbă. E un pic derutat. Îl simte apoi cum se schimbă. Parcă s-ar bucura. A găsit soluția. Păcat! E un pic decepționată, dar și curioasă să-l vadă cum se descurcă. Și tu pe care parte a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin castron să adune ultimele resturi. Asinius Gallus îl scrutează inchizitor din priviri preț de câteva secunde bune. Mormăie într-un final: — Sper că l-ai eliberat în mod oficial. Libo pune tacâmul înapoi pe masă și dă să se scarpine încurcat în creștet. — Păi... tocmai asta-i... nu prea... Ridică cu stângăcie din umeri. — O eliberare oficială nu e nici ușoară și nici ieftină, iar eu... știi... Nu-și găsește cuvintele. Lasă asta! i-o taie scurt Gallus. Își controlează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nici eu, consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am dat foc nimănui, deși poate ar fi trebuit. Lasă astea, îl întrerupe nerăbdător celălalt. Se scarpină în creștet. — O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zis? se tulbură Rufus. — Moartea de care ne înspăimântăm atâta și de care fu gim... — Eu n-am dat niciodată bir cu fugiții înaintea morții, co mentează sarcastic gladiatorul. — Moartea nu pune punct vieții, ci doar o întrerupe. Instructorul se scarpină nedumerit în creștet. Păi tot morți suntem, se strâmbă Ganymedes. — Da, dar ne vom întoarce. — Unde? face Rufus din ce în ce mai uimit. Când? șoptește băiatul alb la față. — Ție ți-e teamă că învie mortul și vine să te ia la bătaie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
târât afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sus peste cea de jos: Și tu, calicule, n-ai dat bani decât pe unul? Plesnește din palme, fals îngrijorat: — Păi nu crezi că zgârcenia poate mai degrabă să-l mânie pe zeul ăla... Mi... Mitru... — Mithras. — Aha! Mithras. Se scarpină nedumerit în creștet: — Cum de știi că în luptă ai nevoie taman de un nume, și nu de un altul? Cel vizat lasă fruntea în jos, rușinat și impresionat în același timp. — Eu, în locul tău, continuă Rufus cu toată seriozitatea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și menirea de a întări familia ta împotriva dușmanilor“, continuă Seianus. „Voi trăi destul și prea destul dacă îmi voi petrece viața până la capăt în serviciul tău.“ Încruntat, Tiberius împinge repezit su lul într-o parte. Vorbe. Vorbe goale. Își scarpină gânditor vârful bărbiei. Prefectura pretoriului reprezintă încoronarea carierei ecvestre, dar un cavaler poate să se ridice încă și mai sus. Împăratul își rezervă dreptul de a deschide ușa carierei senatoriale oricui dorește. La asta să țintească Strabo, de nu pare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]