783 matches
-
energii! Apostol Bologa roși ca o fecioară și nu îndrăzni să se uite în ochii căpitanului. Se simțea jignit până în măduva oaselor și căuta în minte un răspuns aspru, care să pună capăt convorbirii. Atunci însă sosi gâfâind caporalul, cu scăunelul fără spetează. ― Un moment, domnule căpitan, rosti Bologa triumfător, întorcîndu-se spre caporalul asudat, parcă i-ar fi adus mântuirea. E prea înalt, nu vezi? strigă apoi mânios. Cum să se cațăre condamnatul pe asemenea... In sfârșit, ce-mi fac eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Uite și generalul! șopti Bologa, clipind repede către căpitanul care se dădea mai înapoi, ca dinaintea unei năluci neașteptate. Locotenentul alergă întru întîmpinarea generalului și, salutând, raportă cu importanță: ― Întâmplător am venit mai devreme, excelență, și am constatat că lipsea scăunelul... ― Lipsea? repetă generalul cu o privire nemulțumită spre pretorul care se uita disperat la Bologa. ― Am luat însă imediat măsuri de îndreptare, se grăbi să adauge locotenentul, ca să scape pe pretorul uluit din încurcătură. Totuși pretorul simți că generalul s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pălăria, își netezi părul pe frunte și sărută lacom crucea din mâna preotului, închinîndu-se repede... Se uită împrejur o clipă, puțin uluit, ca și când ar fi uitat ceva. Apoi, cu o licărire de bucurie, își aduse aminte și se sui pe scăunelul de lângă stâlpul de brad. Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbândă mare. ― Aide, băiete, nu-ți fie frică, murmură plutonierul înfricoșat către caporalul scund, luîndu-i de spate și împingîndu-l ușor spre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâinile spre funie, numai în cămașă și cu capul gol, ca un al doilea osândit. În răstimp însă Svoboda își potrivise singur lațul pe gât, parcă ar fi încercat un guler neobișnuit. ― Trage scaunul! șopti iarăși plutonierul. Caporalul smulse năuc scăunelul de sub picioarele condamnatului. Brațul spânzurătorii pârâi, și trupul începu a se zvârcoli în căutarea unui sprijin. În ochi lucirea stranie, arzătoare, pâlpâia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
așa, fetița nu mă slăbea... Într-o zi, hai, zic, să-ți fac casă de păpuși, că pe-aici lemne avem destule, și de pomană. Și uite-așa, am ridicat-o cu mâna mea... Avea înlăuntru pătucean și măsuță și scăunel... toate ca pentru păpuși... Dar și omul mare se putea adăposti binișor. Acuma e goală. Dumnealor o păstrează, cum s-ar zice, ca temniță pentru ofițeri, și de aceea stă mereu pustie. Numai vreo săptămână a stat, astă-toamnă, când erau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre, cu sclipiri potolite. Văzu o broboană de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se așeză pe scăunel lângă masă. Pierduse nădejdea în minunea de adineaori și, de frică să nu se ivească iarăși stafiile cu care s-a luptat atâtea ceasuri, se tîrî în genunchi la picioarele preotului. ― Am venit într-un suflet, vorbi Boteanu cu voce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ura din motive pe care de altfel nici nu le cunoșteam, poate pur și simplu fiindcă judecătorul Mierck nu putea decât să urască, fiindcă asta era natura lui profundă. — Bine, bine, bine..., reluă, brusc înveselit, lăsându-și trupul masiv pe scăunelul său exotic, pe care-l pusese chiar în fața portiței ce dădea spre parcul Castelului. Și rămase acolo o vreme, înghețând, în timp ce jandarmii își loveau călcâiele și suflau în mănuși, tânărul Brăchut nu-și mai simțea nasul, iar Ciupitu se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
treceau chinuitor de încet. Era mereu cu gândul la întâlnirea de a doua zi. Va veni sau nu Cosette? Se plimba frământat, cu pași mari, prin camera somptuoasă, sub privirile compătimitoare ale eunucului de serviciu, așezat lângă ușă, pe-un scăunel. Nu te mai chinui atâta, frate - spunea din când în când eunucul, încercând să-l liniștească. Toate sunt la fel, ascultă-mă pe mine. Dar Broanteș nu-l auzea. Noaptea dormi greu, zvârcolindu-se și visând că era când Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l liniștească. Toate sunt la fel, ascultă-mă pe mine. Dar Broanteș nu-l auzea. Noaptea dormi greu, zvârcolindu-se și visând că era când Dante, când mitropolitul Dosoftei. Bâiguia prin somn, cerând mereu apă și Cetatea Albă. De pe scăunelul lui, eunucul îl privea cu milă și nota tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice de pe scăunel unchiu ce era un om liniștit de felul lui. „Ce zi e astăzi?”. „Joi!” strig eu. „Atunci n-ajung ei departe. încotro au luat-o?”. „încolo!”, arăt eu. „Ciudat, zice unchiul. Au luat-o aiurea. Bei ceva?”. „Ce să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intrarea lor irezistibilă spre Nord. Natura urma să rezolve ceea ce stăpânirea romană n-apucase să împământenească. între timp, nevasta creștinului, Știucî, pusese un ceaun pe foc și-i invită pe înalții oaspeți moldoveni să ia loc acolo afară, pe niște scăunele nu tocmai frumos lucrate, dar de o mare stabilitate. Mai la o parte, Covaliov, cei câțiva Agarici și micuța Știucî prinseră a curăța peștele. — Mă uit, Măria-Ta, la creștinul acesta, zise spătarul Vulture așezându-se, și mă gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pe un sfert din sul era o coloană cu cifre deasupra căreia scria cu litere mari „Ieșiri”. încercă să urmărească sumele trecute, dar își aduse aminte că nu știa socoti. îi dădu sulul înapoi vistiernicului și se prăbuși pe un scăunel, prinzându-și capul în palme. Stătu așa o vreme, cu Ximachi alături, în picioare, care nu zicea nimic, respectându-i durerea. într-un târziu, Vodă ridică privirea: — Și nu mai avem nimic, nimic? — Mai avem vreo șapte galbeni, pentru drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îl gătea - și Îl făcea Într-o sută de feluri - nu punea gura pe el). Moș Iacob mă Întâmpina: - He-hei, băițălu moș’lui, bine-ai venit În ospeție pe la noi - da ia șăz’, să ne șadă norocu - și-mi arăta scăunelul cu trei picioare, al meu, numai eu ședeam pe el. Mai Întâi ș’ mai Întâi, a’ să ne deie Domnica borșuleanu di crăpceanu - cu leușteanu ș’ cu chimirgeanu (de acea dată, „chimirgelele” erau ceea ce erau: pătlăgele roșii sălbatice, ieșite fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le boncăne. Mă duc înspre birouri, poate a venit cineva să-mi zică și mie ce am eu de făcut aicea, că decât să mă plimb ca tăntălăul prin gară, nu mai bine stau eu la o cafea pe un scăunel mai la căldurică? Nu? Zic... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE O seamă de observații inutile asupra Gării de Nord BOBO Am ajuns mai devreme cu 3 minute. E nasol că n-am apucat să vorbesc cu nimeni, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
le boncăne. Mă duc înspre birouri, poate a venit cineva să-mi zică și mie ce am eu de făcut aicea, că decât să mă plimb ca tăntălăul prin gară, nu mai bine stau eu la o cafea pe un scăunel mai la căldurică? Nu? Zic... ENȚICLOPEDIA ENCARTA „Ta na na na“ Luiza VASILIU „E murdar. Sunt porumbei și curți negre. Oamenii au pielea albă.“ Despre ce credeți că vorbea Meursault atunci când folosea cuvintele astea disprețuitoare? Nu despre vreun orășel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
noastră. Ce-o să ne mai distrăm... “ sau, zice Jean-Marc în alt interviu, „trebuie să-i dăm țării ăsteia o etică“. Contracandidații au în spate partide serioase, dar asta nu-l interesează pe Jean-Marc. El stă pe bulevardul SaintGermain pe un scăunel, lângă un chioșc de ziare, și cere bani pentru campania electorală. Numai cu Françoise de Panafieu, candidata UMP la primăria Parisului, are o problemă: „Acum câțiva ani, i-am aruncat cu un ou în cap. Am primit 6 ore de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
singură persoană, de două persoane sau în grup. O singură persoană poate transporta un partener astfel: roaba, în cârcă, călare pe umeri, pe umeri, pe un umăr, pe brațe, sub un braț. Două persoane pot transporta o persoană astfel: coșulețul, scăunelul (format din apucarea mâinilor partenerului sau scăunelul cu spătar), targa, pe brațe. Transportul în grup se poate realiza: pe brațe câte 3, 4 persoane, roaba lungă, carul sonian. 3. Tracțiunile și împingerile Față de variantele de ridicare și transport de greutate
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
grup. O singură persoană poate transporta un partener astfel: roaba, în cârcă, călare pe umeri, pe umeri, pe un umăr, pe brațe, sub un braț. Două persoane pot transporta o persoană astfel: coșulețul, scăunelul (format din apucarea mâinilor partenerului sau scăunelul cu spătar), targa, pe brațe. Transportul în grup se poate realiza: pe brațe câte 3, 4 persoane, roaba lungă, carul sonian. 3. Tracțiunile și împingerile Față de variantele de ridicare și transport de greutate, tracțiunile și împingerile nu implică în mod
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
este cu mult mai superior decât pare, am mai întâlnit-o pe undeva. Nu cumva... Pocni din degete. Unde, domnule, unde, eu trebuie să știu neapărat, să-mi amintesc. Ție nu ți se pare cunoscut, Nik? Alexe lăsă cafeaua pe scăunel și se apropie de zugrav, îl cercetă pe îndelete ca pe un obiect. Parcă. Are într-adevăr o căutătură extrem de sugestivă și de cunoscută, mi se pare chiar că... dar poate mă înșel. Acum era clar că plânsul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casa, Rose nu pierduse nici o clipă cu redecorarea bucătăriei, adăugând rafturi care se trăgeau, punând În colț un stand de vinuri lăcuit, pentru treizeci și șase de sticle- deși nici ea nici Mustafa nu beau- și decorând Întreaga Încăpere cu scăunele turnante de stejar. Acum când se simțea cuprinsă de un val de panică și-a lăsat trupul să cadă tocmai pe unul din scăunelele alea. — O, Doamne, am cinsprezece minute. Ce-o să-i spunem? Nu avem decât cincisprezece minute ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și șase de sticle- deși nici ea nici Mustafa nu beau- și decorând Întreaga Încăpere cu scăunele turnante de stejar. Acum când se simțea cuprinsă de un val de panică și-a lăsat trupul să cadă tocmai pe unul din scăunelele alea. — O, Doamne, am cinsprezece minute. Ce-o să-i spunem? Nu avem decât cincisprezece minute ca să ne hotărâm, a țipat la Mustafa. — Rose, dragă, liniștește-te, te rog, a spus Mustafa ridicându-se de pe scaun. Nu-i plăceau scăunelele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din scăunelele alea. — O, Doamne, am cinsprezece minute. Ce-o să-i spunem? Nu avem decât cincisprezece minute ca să ne hotărâm, a țipat la Mustafa. — Rose, dragă, liniștește-te, te rog, a spus Mustafa ridicându-se de pe scaun. Nu-i plăceau scăunelele și de aceea ținea În bucătărie două scaune din lemn rezistent de pin, unul pentru el, iar celălalt tot pentru el. S-a apropiat de soția lui și a luat-o de mână, În speranța că o s-o facă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
granițele, încât colega noastră nu ar fi putut să mai meargă în Germania, ci ar fi compus la o mașină de scris înregistrată la miliție laude adresate „genialului conducător”, în timp ce părinții săi ar fi stat „la coadă” la Alimentara, pe scăunel, pentru un kil de lapte sau un kil de cartofi. Și nici n-ar fi visat dumneaei la un computer personal, la internet sau la burse în țări capitaliste (la care aveau dreptul doar fiii de nomenclaturiști și alte slugi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
granițele, încât colega noastră nu ar fi putut să mai meargă în Germania, ci ar fi compus la o mașină de scris înregistrată la miliție laude adresate „genialului conducător”, în timp ce părinții săi ar fi stat „la coadă” la Alimentara, pe scăunel, pentru un kil de lapte sau un kil de cartofi. Și nici n-ar fi visat dumneaei la un computer personal, la internet sau la burse în țări capitaliste (la care aveau dreptul doar fiii de nomenclaturiști și alte slugi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]