732 matches
-
și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu interior care încă nu suferă sceptrul", "ca o măruntă exultanță a Spiritului în fața Creațiunii". Lumea posibilului este lumea ființei libere, a ființării care nu e închisă în cuvântul ființei, în prezența ei suverană, imperială. Iar ființa liberă este ființarea spiritului înaintea creației, desprins de orice prindere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semeni, într-un spațiu căscat pentru prima dată suveran între ea și ei. El o condusese în dimensiunea intangibilă a ființei printr-o rupere de prea influenții curteni. Numai în interiorul acestei proto-bazilici a curenților pasionali ascendenți basileia - regina - a primit sceptrul verticalității în imediatul empiric; nadirul și zenitul lumii ei s-au dispus docil de-a lungul lui, stabilizate de momentul vertiginoaselor rotații. Strict vorbind, caracterul efemer și precar al spațiului astfel creat de Dedal în intangibil îl apropie mai mult
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui ființă se destinsese amfitrionic în meandrele unor gesturi fără greș, pe când dincolo de el, pe malul legilor proclamate de obște ca universale, paza se punea în mișcare greoi, incapabilă să țină pasul cu viitura de Rică vremuind în postură de sceptru al schimbării. Inițial, căutase mai mult să verifice o ipoteză personală legată de optimizarea modului său de-a opera: la zicala "frica păzește pepenii", ceva îl îmboldea irezistibil să adauge "iar siguranța îi fură" - o contribuție care, deși n-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de a realiza o Europă imperială, de monarhiile naționale și mai ales de Franța, împotriva căreia își va îndrepta în curînd toate forțele. Ambițiile lui Carol Quintul Pentru a reface Sfîntul Imperiu, Carol trebuie mai întîi să unească sub același sceptru cele două elemente de bază: Germania și Italia. El și-a pus deja un picior în peninsulă: împreună cu moștenirea spaniolă a primit și posesiunile italiene ale Casei de Aragon, Napoli și Sicilia. Bineînțeles, prin tratatul de la Noyon (1516), el a
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
lada cu nisip și lopata, poate nu-i nevoie. (De altfel e nisip în clepsidră, dar asta ar fi vandalism.) Trec în revistă garderoba. Mă opresc la niște odăjdii cu broderii aurite. (Din păcate n-am acces la mitră sau sceptru.) Încerc cu săculețul pentru chetă, dar din păcate mă simt ca un culegător de mere profesionist. Mai rămâne să repet pașii și distanțele. (Să denumesc pașii după apostoli? Epistola lui Pavel? Neamul lui Israel?). Saboții bocănesc, să pun preșuri? să
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de ani de suzeranitate maghiară, erau ostracizați, în 28 ianuarie același an, ca eretici și schismatici, și puși sub supravegherea arhiepiscopului de Strigoniu. Românii din Țara Severinului, din cnezatele lui Ioan și Farcaș și din voievodatul lui Litovoi, uniți sub sceptrul lui Ioan Tugomir, marele voievod al Țării Românești de la Argeș, aflați sub dominația mongolă, nu se puteau încă măsura în putere cu suzeranii lor. La fel, nu se gândeau la așa ceva nici moldovenii cu marele lor voievod Mușat, care, fiind
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cazimir, au încredințat pe emisarul regal, Dragoș, fiul lui Giula, și i-au făcut promisiuni în acest sens. Un jurământ nu a fost depus și nici nu-și avea rostul, cât timp Moldova reunită cu Valahia Minoră sub un singur sceptru, era formal vasală Hoardei de Aur și un emir mongol își avea reședința la Cetatea Albă. Evenimentul a fost reținut și consemnat de Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo și de Cronica de la Buda, ca fiind de mare importanță. Ambele scriu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
după înțelegerea cu mongolii asupra Țărilor Românești, dar el era hotărât, în 20 august 1388, să pornească la pedepsirea voievozilor români de peste Carpați, mai degrabă decât să riște un nou război cu Lituania, unită acum cu Polonia sub un singur sceptru. Preocupat spre sud-est cu stăvilirea agresiunii turcești și amenințat din spate de Sigismund, Mircea cel Bătrân a trebuit să părăsească politica externă alături de Lituania și să se alăture aceleia a Coroanei ungare. Îi mai rămânea lui Sigismund să-l constrângă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pentru cel mai sinistru personaj al istoriei românești contemporane. Odioasa lui venire și menținere la putere vreme de trei mandate a așezat România În coadă Europei, iar năvălirea complicilor săi În București a trimis-o direct În Evul Mediu. Sub sceptrul sau roșu au Înflorit gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare, mediatice, călcând pur și simplu În picioare demnitatea, bună credință, ființa românilor. Sub
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sau roșu au Înflorit gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare, mediatice, călcând pur și simplu În picioare demnitatea, bună credință, ființa românilor. Sub sceptrul sau au distrus eternă și fascinantă Românie mureșani, zaheri, voicani... Sub privegherea lui au scris cartea neagră a existenței românilor indivizi de țeapă unui Ion Stoica, Miron Cozma, Omar Haysam, Sorin Ovidiu Vântu și multi, mulți alții... Sub sceptrul sau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Sub sceptrul sau au distrus eternă și fascinantă Românie mureșani, zaheri, voicani... Sub privegherea lui au scris cartea neagră a existenței românilor indivizi de țeapă unui Ion Stoica, Miron Cozma, Omar Haysam, Sorin Ovidiu Vântu și multi, mulți alții... Sub sceptrul sau, cuvintele de ordine ale clienților partinici au fost: dezbinare, cenzură, jaf, teroare, distrugere, crima... Oare merită să le acordăm lui și complicilor - cu sau fără lampas, cu sau fără epoleți - circumstanțe atenuante, numai pentru faptul că În limba kremlinian-bolșevică
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Restul timpului solarienii îl dedică lecturii, scrisului, mersului pe jos, exercițiilor mentale și fizice. * Persoanele care au trecut de 20 de ani pot să prezinte opinii critice și laudative cu privire la problemele statului, ale guvernării. * Imaginează ca posibilă unificarea Europei sub sceptrul unei monarhii. * Critică gândirea politică a lui Machiavelli în Atheismus triumphatus. Bibliografie Campanella Thommaso, Cetatea soarelui, Editura Științifică, București, 1959 Viața. S-a născut la Londra ca ultim fiu al lui Lady Anne Cooke și Sir Nicholas Bacon, păstrător al
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de Apus doreau să devină romani prin cultură, prin mod de viață și prin religie, care în acea vreme era creștinismul și acesta este motivul că, în secolul al IX-lea, Imperiul Roman de Apus a renăscut în Germania sub sceptrul lui Carol cel Mare, avînd la granița vestică regatul francilor și la cea estică regatul vikingilor ce întemeiaseră Rusia Kieveană. Totuși, ca urmare a contactelor cu triburile germanice, în vorbirea populațiilor de limbă latină au pătruns încă de timpuriu un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
succesor la cârma Olimpului : Sunt sigur că el într-o zi va avea/ nevoie de mine cel oropsit,/ ținut în cătușe cumplite,/ el regele preafericiților,/ dacă vrea să cunoască ce răsturnare a sorții/ îl va lipsi de cinstiri și de sceptru. Cu nume de cunoscător al tainelor viitorului, titanul știe că Thetis, nereida râvnită de Zeus și de Poseidon, urmează să dea naștere unui fiu mai puternic decât părintele său, așa că oricine ar lua-o de soție și-ar periclita domnia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întrevederea cu Io, fosta iubită a lui Zeus, prefăcută apoi în junincă : îi arată acesteia că amândoi sunt victime ale stăpânului zeilor care cu toți se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă, câtă vreme nu este eliberat, să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care m-ar putea constrânge
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
A căuta originea cărții este o sarcină aproape tot atât de ingrată ca și aceea de a căuta originea vieții.” Eugeniu Speranția 797. „... Cărturarii sunt bătrâni ca vremea Și chiar eu, se pare, nu mai sunt. De la Ștefan: lacrima și sceptrul De la voi e rostul cărții, sfânt.” Florin Muscalu 798. „Cine scrie o carte deschide o ușă ori măcar o fereastră spre zări noi, spre un colț încă nevăzut al vieții ori al cerului.” Eugeniu Speranția 799. „Cititorul este un om
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
69-70. Ar fi interesantă o hermeneutică a partiției trifuncționale a simbolisticii metalului: metalul uneltelor și al armelor războinicilor, metalul ordalic topit (care înglobează perfect funcția ambivalentă malefică/benefică a metalului) în decorul eshatologic al „judecății de apoi”, metalul însemnelor regale, sceptrul și coroana. Din păcate, de la cercetările sale lingvisitce despre numele metalelor la indo-europeni, Wikander nu și-a extins în mod explicit interesul asupra interpretării mitologice a ocurenței acestei terminologii. Rămân doar referințele implicite la coeziunea însemnelor focului și armelor, elemente
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asupra unui grup - celebrul „Birou politic”, care era renumit În primele decenii comuniste prin „portretele” purtate cu fast de atâtea și atâtea delegații ale fabricilor și instituțiilor! - și, mai ales al „unuia” - „prim-secretarul”, „secretarul general” și apoi „președintele” cu sceptru și cocardă tricoloră. Această concentrare teribilă a puterii În persoana unui singur individ a creat o simbolistică care, cum am văzut după 22 decembrie, s-a răsfrânt, s-a „revărsat” asupra celui ales, de data aceasta prin vot liber, secret
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ani Înainte de „unirea“ lui Mihai Viteazul, Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, a obținut formal un act de supunere a țării Românești și Moldovei; iar Gabriel Bethlen, principe În 1613-1629, și-a exprimat intenția de a reface regatul Daciei, evident sub sceptrul său). Nu e cazul să mai spunem că formele de „unitate“ promovate de principii transilvani nu aveau nimic românesc. Erau reminiscențe ale Ungariei Mari, nicidecum schițe pregătitoare ale României Mari! Mihai Viteazul nu i-a unit pe români la 1600
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
partid. I-a adăugat-o În 1967 și pe cea de președinte al Consiliului de Stat. În 1971, a devenit primul președinte al României (ceea ce Însemna transformarea președinției colective În președinție personală). A apărut, ca președinte, aidoma unui monarh, cu sceptrul În mână (spre entuziasmul lui Salvador Dalí, care i-a trimis o telegramă de felicitare; era, Într-adevăr, suprarealist!). Apoi, a urcat treptele puterii și Elena Ceaușescu, ajungând În cele din urmă numărul 2 din partid. Soții și-au Împărțit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de ai săi, așezându-se la mijloc șiruri de călăreți poloni. Descălecând, fu introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales celor de față, supunerea și umilirea unui principe atât de mare, cortul regesc, care cu intenție era întocmit așa, căzu la pământ, tăindu-i-se legăturile, și cele ce se petreceau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căzu la pământ, tăindu-i-se legăturile, și cele ce se petreceau în ascuns se arătară vederii tuturor celor de față, uimiți de atâta măreție. Și, palatinul, cu sufletul mare cum era, nu se tulbură deloc. Aruncă la picioarele regelui sceptrul moldovenesc și, făcându-și semnul crucii și ținând în mână Sfânta Scriptură - era anume de rit grecesc - jură cu multă ceremonie jurământul de credință, supunere și ascultare regelui Cazimir”. Regele, ridicându-l de jos și îmbrățișându-l, „îi zise să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin satele și târgurile din țară, dar ajutorul transilvănean și moldovenesc l-a determinat pe Sinan să fugă la sud de Dunăre. Mihai Viteazul a înțeles această realitate militară și politică și, așa cum declara el însuși, dacă ar avea sub sceptrul său cele trei țări, l-ar scoate pe sultan din bârlogul lui constantinopolitan. P. P. Panaitescu considera că turcii nu au cucerit Țările Române deoarece ele nu se aflau în drumul lor către inima Europei, din care cauză au preferat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceea ce face furtul și mai grav este efectul lui direct asupra elementului central al lumii: „în spațiul profan mărul, prin configurația sa aproape perfect sferică, operează ca un simbol casnic, motiv pentru care împărații și regii țin în mâini, în afară de sceptru și un «măr imperial», reprezentând Universul”. Iată ce fură, de fapt, prădătorii: cunoașterea, regenerarea, lumea însăși de pe axele ei. Efectul care anunță apropierea zânelor este „amăjuiala”, stare de somn și de vrajă. V. I. Propp a observat în ritualurile inițiatice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
temei magicomitice a toiagului și a nuielușei fermecate, ele făcând parte din amplul spectru simbolic al caduceului. Autoritatea dată de prima armă aflată în mâna omului, după cum consideră Petru Caraman, stă la baza tuturor formelor de putere simbolizate de toiag (sceptru, pateriță, cârjă, topuz, baston) iar basmele de pe un spațiu foarte larg dezvoltă acest motiv al puterii puse în slujba binelui. Etnologul a analizat în Excursul caduceului basme și povești românești, slovace, cehe, polone, rusești, germane, franceze și italiene, toate valorificând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]