1,879 matches
-
care observă tendința „spre o formulă comercială a romanului”, într-o „carte foioasă, și nu una substanțială”. După aceste două experiențe romanești atenția prozatorului se va fixa, în Flăcări, asupra zonei plutonice. Spațiul epic e o localitate din Valea Prahovei, Schela Veche, reședință, timp de milenii, a urșilor și a mistreților, invadată subit de o omenire rapace, atrasă de știrea că subsolul localității ascunde petrol. Preludată de o proiecție anticipativă asemănătoare unui videoclip, narația propriu-zisă începe cu venirea ultimului „invadator”. Dând
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
brînză, rechinii fiind viermii cuibăriți în el. După ce Stubb, terminîndu-și cina, i-a chemat pe Queequeg și pe un marinar de la teuga în primul cart la ancoră - printre rechini s-a stîrnit oarecare agitație, căci cei doi oameni, atîrnînd numaidecît schelele de tranșare deasupra bordului și coborînd trei felinare, ce proiectau raze lungi peste marea tulburată, începură să dea iama în rechini, cu „sapele de balenă“, ale căror vîrfuri ascuțite li se înfigeau adînc în capete - pare-se unicul lor centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corăbii. Capătul parîmei care șerpuia printre toate aceste macarale fu adus la cabestan, iar enormul vinciu inferior fu suspendat deasupra balenei; de acest vinciu fu legat cîrligul, greu de vreo sută de funți, care era înfipt în grăsime. Instalați pe schele, deasupra bordului, Stubb și Starbuck, amîndoi înarmați cu niște sape lungi, începură să taie o gaură în trupul balenei, pentru a vîrî cîrligul deasupra celei mai apropiate dintre aripile laterale. După aceea, au trasat în jurul găurii o linie largă, semicirculară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
maimuță“ cu care îl trăgeam din cînd în cînd pe bietul Queequeg dintr-o poziție prea apropiată de fălcile vreunui rechin deosebit de hrăpăreț, sălbaticul meu partener dispunea și de un alt mijloc de protecție: suspendați deasupra parapetului, pe una dintre schele, Tashtego și Daggoo agitau necontenit deasupra capului său două sape bine ascuțite, cu care omorau toți rechinii ce le veneau la îndemînă. Ei făceau acest lucru, desigur, într-un mod foarte dezinteresat și plin de bunăvoință. îi doreau tot binele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apariție o semnalează și ale căror nume și versuri le publică În continuare. Cu atât mai mult, cu cât cele patru fragmente citate spre exemplificare arată că e vorba despre tineri Într-adevăr talentați. (Ă) 1. Strungarul Ion Dumitrescu, de la schela Tâgoviște, a scris o poezie. (Ă). În Marginalii sunt citate patru versuri care dovedesc aptitudinile lui. E vorba de chiaburi: Le crește năduful/și gândul cel rău cum crește urzica/pe lângă părâu». În scrisoarea adresată ziarului Chemarea, tovarășul Ion Dumitrescu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din toate colțurile țării: «Vin maramureșenii codrilor, Vierii din Târnavele bogate, Oltenii horelor și-ai doinelor Și bănățenii holdelor bronzateă» etc. Munca văzută numai la suprafață; imaginea ei este redată prin clișee ca acesta: «Și muncitorul s-a suit pe schele, Brigadierii se-ntreceau cu zor, Ciocanele băteau În piatră, grele, Băteau În piepturi, inimile lor». Totul e decor În această poezie (Ă). (Ă). În realitate viața la Canal nu este așa cum apare În poezie. (Ă). Alexandru Andrițoiu știe că o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
U. T.M. - ist înflăcărat. Hai, vin, tovarășe, alăturea de mine, Să cucerim zări noi, de bine pline. Dar tu, tu vei fi mâine inginer, Și lângă tine, ochi-tăciuni și cer, Prietena ta dragă, Mădălina. Privește! Arde mai vârtos lumina. Pe schele noi, pe schele de baraj, Pe Bistrița, la chei și la Bicaz. (...) Știi, grea e munca-n față ce te-așteaptă, Dar mergi pe calea muncii, cale dreaptă; Partidul muncii te-a crescut; și bine-i Că nu-n zadar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înflăcărat. Hai, vin, tovarășe, alăturea de mine, Să cucerim zări noi, de bine pline. Dar tu, tu vei fi mâine inginer, Și lângă tine, ochi-tăciuni și cer, Prietena ta dragă, Mădălina. Privește! Arde mai vârtos lumina. Pe schele noi, pe schele de baraj, Pe Bistrița, la chei și la Bicaz. (...) Știi, grea e munca-n față ce te-așteaptă, Dar mergi pe calea muncii, cale dreaptă; Partidul muncii te-a crescut; și bine-i Că nu-n zadar sorbi sclipetul luminii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu un copac și care se chema Mărgeanul roșu. N-avea frunze, dar avea multe ramuri de culoarea roșie și floricele ce semănau cu steluțele de pe cer. Pin și Pan, căutând o ascunzătoare cât mai sigură, s-au urcat pe schelele albe de pe Lofelia, ca niște alpiniști maritimi. Piticii Obon și Obona s-au cățărat pe Pomul cu degete, Obon ascunzându-se după degetul arătător, iar Obona după cel inelar. Ceilalți pitici, patru la număr, au întârziat, tot uitându-se după
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
unde, chiar În minutul În care Desdemona călătorea spre interviul ei de angajare, un artist mexican pe nume Diego Rivera lucra la noua operă care Îi fusese comandată: o pictură murală Înfățișând noua mitologie a industriei automobilelor. Stătea sus, pe schele, pe un scaun pliant, schițând marea lucrare: cele patru rase androgine ale umanității pe panourile superioare, privind În jos la linia de asamblare de la River Rouge, unde lucrau muncitorii din industria automobilelor, cu corpurile armonizate de efort. Diverse alte panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cu râuri de lapte și flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rând vizitate. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
foarte relaxați. Dacă aveai înalte aspirații spirituale, altceva nu mai conta. Oamenii de rând lucrează din răsputeri pentru a-și întreține soția, familia. În Aum nu exista așa ceva. Să spunem, de exemplu, că lucrezi pe un șantier și aștepți o schelă de fier, fără de care nu îți poți începe munca. Dacă aceasta nu ajunge, șeful de acolo spune: «A, da, am uitat.» Așa se termină totul. S-ar putea să-l muștruluiască cineva, dar oricum nu-i pasă. Am ajuns într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Pe atunci ideea era ecologia. Obosisem de jungla asfaltului și voiam nepărat să văd marea din satul natal. Dintotdeauna am iubit marea. M-am întors acasă. Am început să muncesc la construirea reactorului nuclear de mare viteză Monju. Lucram pe schelă. A fost ca un fel de antrenament pentru mine, totuși era foarte periculos. Mă obișnuisem să lucrez la înălțime, dar tot era periculos. Am căzut de mai multe ori de pe schelă și am fost la un pas de moarte. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
construirea reactorului nuclear de mare viteză Monju. Lucram pe schelă. A fost ca un fel de antrenament pentru mine, totuși era foarte periculos. Mă obișnuisem să lucrez la înălțime, dar tot era periculos. Am căzut de mai multe ori de pe schelă și am fost la un pas de moarte. Da, am lucrat acolo un an. De pe reactorul Monju se vedea toată marea. ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am ales slujba. Munceam în timp ce priveam marea. E o mare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vreme un șpriț ca lumea...!” “Ți-a ieșit un porumbel din gură...” - Întări și Șeful Șantierului strângându-și hârtiile Împrăștiate pe birou. Mergem, tot la Nord Hotel...?” “De acord Însă, după ce vizitez muncitorii dela Hotelul Dunărea unde se lucrează pe schelă la fațada clădirii. Dacă totul merge bine, În câteva minute sunt Înapoi. Fi-ți gata, nu admit nici o clipă de Întârziere...!” Fiind totuși prea devreme pentru băutură,Tony Pavone Întârzie câteva momente la alte obiective unde avea lucrători la zugrăvit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
devreme pentru băutură,Tony Pavone Întârzie câteva momente la alte obiective unde avea lucrători la zugrăvit interioare și oarecum mulțumit Își făcu apariția la hotelul Dunărea unde lucrul decurgea normal, reamintind lucrătorilor de ziua 23 august care se apropia iar schela de pe fațada clădirii trebuia strânsă În vederea acestei sărbători. Se pregătea să plece la șantier unde desigur era așteptat când, deodată Își făcu apariția Lct.Col.Tudose Ion, care-i Întinse mâna cu oarecare bunăvoință, mustăcind prietenește. “Bună dimineața prietene, ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai în vogă manelist urlându-și suferințele după beția cu care s-a încheiat nunta, după trădarea aproapelui sau după adâncimea răutății omenești. Poate pune lațuri pentru sticleți șantieristul. Își poate spăla izmenele și să le întindă la uscat pe schele. Și câte încă alte multe nu poate face. Și cel mai greu îi este când se revarsă mioriticul din el. Atunci, ca trăsnit, se repede la prima crâșmă. De obicei, sunt cel puțin trei la colțul străzii, îl mai așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine col’șa la tufănele, ce jaf i-aș face, mujdeială și trei reprize de picamăr pă nerăsuflate“, tresaltă șantieristul, se scutură dedulcit la ispită, n-are ce face, țipă șefu’, și lovit de pedeapsa muncii se-adună pe buza schelei. Abia când se duce în a doua raită „la varice“, când să plătească, rămâne prostit cu mâna în buzunar, ferm convins că mai avusese trei poli acolo, dacă nu chiar patru, că păstrase și de-o pâine, pe diseară. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și câteva bancuri la care se tăia fier-beton și multe altele. Treceam și pe lângă o cabină metalică, un W.C. de șantier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în zarea cine știe cărei depărtări de valuri întoarcerea mahoanelor lui, vedea grămădite în zare caice și ceamlânge și kalioane și kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vreo cinci minute, În speranța că-l voi vedea reapărînd, Însă a fost zadarnic. Ploaia mi-a iscat lacrimile și am plecat În tovărășia ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dispărură În codri. Un observator dotat cu lunetă de mare precizie și cu cele două steaguri roșii de semnalizare fu ajutat să urce În vârful celui mai Înalt brad de pe creastă. În mai puțin de cinci minute, Apărătorii ridicară o schelă de lemn care forma un post de observație suficient de stabil. „Ingineri... gândi Alexandru, privind pregătirile Apărătorilor. Niște ingineri geniali, ca și strămoșii lor, romanii. Care au construit totul, de la cetăți la apeducte, palate și coloseum-uri. Angelo e un inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Lear și ale fiicelor sale, care de altfel în scena respectivă joacă admirabil. Dar asta și pentru că în acele momente regizorul are buna inspirație să înceteze cu mișcarea acolo în fund, pe schelele acelea metalice care îmi amintesc de cele care mi s-au pus în vara asta în jurul casei ca s-o zugrăvească. Nimic nu e inocent într-un spectacol după cum nu e nici în text, și gestul, care nu e o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un spectacol al sau ignorîndu-l total pe autor, care are totuși și el idei regizorale, incluse în text și în armonie cu viziunea sa proprie despre pasiunile oamenilor și care ar trebui respectată. Altfel ce facem cu moștenirea unei culturi? Schelele acelea în orice caz îmi atrag mereu privirea, materialitatea lor fără sens îmi deturnează atenția și plec de la spectacol cu ele în minte, însoțind în mod stupid fiorul tragediei. Tot așa picioarele desculțe ale acelui ticălos. Asta înseamnă naturalism în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și să apeși, cu mare Îndemânare, pe buton. Atunci totul se făcea cu unelte strunite de mâinile oamenilor. Apa, cimentul, nisipul și, după caz, varul, se amestecau și se răsamestecau cu sapa, lopata si grebla. După aia se căra spre schele În găleți de tablă zincată. Erau așa de grele, că unora li se lungiseră brațele ca la maimuțe, de le atârnau pumnii prin țărână. Deținuții sunt convins că munceau În condiții mai umane decât noi. Măcar ălora li se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]