638 matches
-
și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu reuși să reconstituie nimic din toate astea. Singura imagine pe care o păstra despre ea era aceea a unei fete placide, c-un zâmbet abia schițat fluturându-i neîncetat pe buze, ușor languroasă, care trata notele proaste și în general eșecurile de la școală ca și cum ar fi privit-o nu pe ea, ci pe o altă persoană, eventual vag cunoscută. Dar acum avea în fața ochilor altă Getă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să fac puroi, apoi s-a apucat să frământe bulgărele, murmurând un fel de incantație, din care prindeam doar câte-o vorbă, modelând din noroi o siluetă de formă umană. Era asemenea păpușilor de cârpă, cu mâini și picioare abia schițate, când a fost gata, i-a înfipt în spate aripile de pasăre, preschimbând-o într-un înger de noroi, hidos, s-a dus pe urmă la peretele din spate, a scos dintr-o ladă de unelte o lanternă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avea să fie descoperit un teatru mic, rafinat. Părea absurd, într-o zonă sacră, cum este astăzi complexul San Pietro. Însă, în locul obișnuitelor decorațiuni cu măști de teatru, se aflau dedicații votive și embleme militare, iar unele ornamente erau abia schițate, ca și cum lucrările ar fi fost întrerupte. Apoi ieși la iveală o frescă ciudată: un codex deschis, pe a cărui pagină goală erau scrise - cu mâna, nu pictate - câteva rânduri în latină corsivo. Nu era însă mâzgăleala unui intrus. Codexul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu privirea. - O iubesc prea mult pe Marie ca să nu-i respect alegerea, chiar dacă o găsesc deplorabilă. Dar dacă aflu vreodată că n-o faci fericită... - Ai să mă arestezi pentru obstrucționarea anchetei? - Închisorile sînt deja suprapopulate. Ün zîmbet abia schițat trecu peste buzele lui Fersen, care Își preciză gîndul: - Voi da totul În vileag presei. Mă Întreb cum vor reacționa fanii dumitale aflînd cine e cu adevărat eroul lor. Aluzia la naufragiul din 1968 stîrni o reacție imediată. - Eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către cetatea sfântă. Poate, pentru a dobândi iertarea cu prilejul marelui an jubiliar, Centesimus, proclamat de Bonifaciu al VIII-lea pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care nu avea decât de câștigat. În sfârșit, discipolii îl ajutau pe Jonas și în alt chip, silindu-l să-și spună părerea în legătură cu propriile lor producții. Nu trecea zi în care să nu i se aducă vreo pânză abia schițată, pe care autorul ei o așeza între Jonas și tabloul la care lucra, pentru ca schița să beneficieze astfel de cea mai bună lumină. Trebuia să-și spună părerea. Până atunci Jonas încercase întotdeauna o rușine ascunsă la gândul că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
corupeau doi copii aflați În Îngrijirea lor și apoi mureau, dar Își făceau apariția sub formă de stafii, chemându-i pe copii de pe creneluri și de dincolo de apă, să li se alăture pentru a-i distruge. Era doar o anecdotă schițată, relatată stângaci, dar i se păru că poate fi punctul de pornire pentru o nuvelă și a doua zi, când se Întoarse la Londra, și-o notă. Carnetul plesnea de idei pentru nuvele și romane care așteptau să fie scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu ochiul către pendulul ce atârna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schițat al unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322 DANIEL BĂNULESCU "Doamne-Dumnezeule, jeluiam, fă-o iar să adoarmă în patul nostru comun!", iar glasul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
loc unde oameni ca tine vin ca să fie văzuți, pentru că au senzația că asta demonstrează cât de influenți sunt. Desigur, femeia reușise să exprime perfect motivația Juliei. —Vai, nu, nu e deloc așa, a răspuns Julia cu un zâmbet abia schițat, deși era șocată de faptul că Deborah părea o tipă mult mai dură decât își închipuise ea la început. Mâncarea e fantastică, iar servirea e mai bună decât oriunde altundeva. Foarte bine, a concluzionat Deborah trecând în revistă meniul. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acolo când se Întâmplă schimbările astea. Dar dacă i-aș fi spus asta Barbarei, ar fi considerat că nu sunt o mamă bună. Avocatul acuzării se Întoarce cu fața spre jurați, trăsăturile lui lungi, palide, tresar sub un rânjet abia schițat: — Aș ruga curtea să noteze că pârâta preferă să mintă decât să se facă de râs. Femeia clatină din cap cu putere. Se adresează judecătorului. Nu, nu, nu. Nu e corect. Nu e vorba că mă fac de râs, onorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
narațiune” spusă asertiv, În triumf, cu siguranța Învingătorului, ci mai curând o poveste fragilă, dibuind urmele unor eroi ciudați, scutiți (la prima vedere) de orice grandoare. Pe de-o parte, peripeție relatată a dandy-lor aievea, pe de alta, Înfățișare abia schițată a dandysmului „din cărți”. Persoane și personaje, fără ca granițele dintre ele să fie de netrecut. Dimpotrivă. Puse cap la cap, descriu aceste mici istorii ceva mai mult decât o frumoasă poveste? Sugerează ele cumva că, dincolo de aparițiile sfidătoare, dincolo de veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
laborator? Prim-ministrul îi aruncă o privire ostilă lui Tal. —Convoacă o întâlnire în cincisprezece minute, aici. Ar fi bine să-l chemi și pe Ben-Ari. Yariv scoase din sertarul biroului textul la care lucrase în ultimele douăzeci și patru de ore. Schițat la Casa Albă, acesta conținea adnotările făcute de mână chiar de președinte: lucraseră toți la el de atâta vreme, încât Yariv îi recunoscu imediat scrisul aplecat și dezordonat. Președintele rezumase punctele asupra cărora căzuseră de acord și divergențele care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta. Îi spuse în schimb ce descoperise. Că Ahmed Nour, arheologul palestinian care fusese ucis mai devreme în acea zi, lucrase în secret cu tatăl său. La început, refuză să accepte. Se lăsă pe spătarul scaunului cu un zâmbet abia schițat, crud și amar. Nu se poate, zise de mai multe ori. O anagramă? Era absurd. Dar odată ce Maggie îi explică faptul că atât tatăl său, cât și Nour erau specialiști în arheologie biblică și odată ce îi menționă ciudata recurență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
merse mai departe. Nu voia să o deranjeze. Apăru un bărbat care o conduse pe Maggie. —Mulțumesc, îi spuse. Vă rog, să știți mulțumim America. Pentru ați venit aici. Mulțumesc. Maggie dădu din cap și îi aruncă zâmbetul acela abia schițat al ei. Dar acesta nu terminase de vorbit. Era un om simplu. Nu făcea altceva decât să vândă roșii, mere și morcovi. El nu ucis pe nimeni. —O, știu. E o crimă oribilă ceea ce vi s-a întâmplat. —Vărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i se oprește. Femeia ține în mână un stilet lung cu lama încovoiată. Îl ascunde, ca și zâmbetul, în spatele evantaiului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trebuia să precizez de la bun început. Fosta prietenă, de care ați amintit, este soția mea cu care de aproximativ treizeci și doi de ani, fără întrerupere... În clipa aceea, cu o mișcare afirmativă a capului, dublată de un zâmbet abia schițat, îi întrerupse discursul și confirmă aproape în șoaptă afirmațiile soțului la care adăugă: O scurtă completare: Noi eram alături, la masa din grădina cu mult verde, cu bere rece și mici calzi pe ea, în prima săptămână de căsătorie, iar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu făcuse decât să coacă în minte felul cum să-și expună planul și, pe măsură ce despica firul în patru, era tot mai sigur că o să obțină aprobarea. Porniră împreună spre baraca unde se aflau birourile și, cu un zâmbet abia schițat, spuse: — M-am gândit deja la asta. Celălalt se opri să-l privească. — Sclavi. — Sclavi? — Targuí-ul ăsta care a plecat azi-dimineață putea foarte bine să-mi spună că a auzit despre niște caravane de sclavi ce-au pătruns pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se strecoară printre oameni și o privește atent pe Nora. Nu mai dansa cu tînărul, ci cu un tip, matur bine, dar foarte distins. Discret, bărbatul îi atingea cîte un sîn și îi vorbea la ureche, strecurînd un sărut abia schițat. Ionel simte că moare de gelozie și reia ideea cu Transnitria. Cine-i dobitocul? Un fost profesor, nu l-am văzut de mult. De aici Ionel își imaginează restul și o strînge de mînă pe Nora. Au, mă doare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le duc la destinație. Să nu uit, zăpăcit cum sunt, vreunul din daruri. Sunt un cavaler de modă veche, s- ar zice. Îndatoritor cu doamnele care mă onorează cu atenția lor. Zâmbise, la ultima frază, cum se cerea. Scurt, abia schițat, reluându-și repede chipul și glasul neutru. — Pensule de mai multe dimensiuni. Creioane, cărbune, tuș. Acuarele, culori de ulei. De cea mai bună calitate. Nu m-am uitat la preț. Am ales cu atenție și am plătit oricât. De asemeni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea lor, dar un zîmbet abia schițat Îi flutură pe buze, iar ofițerașul cel aprins tot mai Înjură amarnic, Însă Înjurăturile sale au acum o nuanță mai blîndă, sugerînd parcă o duioșie malițioasă. În cele din urmă, toată uriașa coloană cafenie, interminabilă, s-a scurs În interiorul vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-și domine instinctul cu înțelepciunea așteptării calme a acelor momente de „fericire totală”. Ea știe să provoace și să dirijeze impulsurile bărbatului, controlându-l cu discreție pentru a-l proteja, pentru a nu-l pune în inferioritate. Intenții abia schițate și răspunsuri adecvate, înțelegere din priviri, mângâieri „corespondente” - toate acestea fac să funcționeze o „relație aproape perfectă”. „Dar ce esteperfect în lumea aceasta?” - O replică banală, dar aici „pică bine”... 29 aprilie 2006 Deschid din nou caietul lui P.H. Lippa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din adâncul ființei, dreptul la fericire, pe care îl câștigă primind și dăruind iubire, fiecare cu măsuri diferite... Conștiința diferenței apropie și depărtează, precum vântul - valurile mării... Poate că mii de povești de dragoste petrecute în lume intră în tiparul schițat mai sus. La mari distanțe în timp și spațiu, întâmplări asemănătoare se întemeiază pe bucurie, dar și pe durere; se consolidează pentru timp îndelungat ori se destramă repede din tot felul de cauze. Dar fiecare cuplu își „consumă” experiența ca și cum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
de oaie pentru corzi de diblă... Ca un răspuns, țambalul își aruncă notele într-un tril de pasăre măiastră. Nu se lasă așteptat nici murmurul gutural al cobzei... Ne-am întors privirile într-acolo. Purtând pe chip un zâmbet abia schițat, ieșeanul își duce mâna la inimă și oftează prelung. He-hei! De când n-am mai auzit eu cum crește iarba, vere! Uite-te că astăzi e din nou lumină și pe ulița mea... Adică pe ulița noastră, dragule. Iartă și tu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
încă mici, nu vedem decât frumosul acestei lumi.” Scrisul Svetlanei Iurcu abordează o diversitate de subiecte, într-un registru larg, de la amintiri, la viața social-politică, oprindu-se, cum ne așteptam, și la realitățile vieții de elev, într-un cadru abia schițat în care, totuși, își au locul lor colegii, profesorii, prietenii: „Sunt înteresante dezbaterile în clasă, pentru că unii sunt cu partidele proeuropene, alții, cu uniunea vamală, și încep discuții mari. Îmi amintesc aceste dezbateri și râd, pentru că, mai caraghioasă clasă ca
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]