143,841 matches
-
lui cu toată ospitalitatea. Numai că sodomiții aveau niște legi severe împotriva străinilor nedeclarați și veniră la căderea nopții să-i ceară lui Lot să-i predea autorităților pe străinii suspecți din casa lui. Lot, neclintit, refuză, oferindu-și în schimb fetele la schimb de carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară pînă în pămînt pe Lot ca pe singurul
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
ospitalitatea. Numai că sodomiții aveau niște legi severe împotriva străinilor nedeclarați și veniră la căderea nopții să-i ceară lui Lot să-i predea autorităților pe străinii suspecți din casa lui. Lot, neclintit, refuză, oferindu-și în schimb fetele la schimb de carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară pînă în pămînt pe Lot ca pe singurul om drept găsit
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
izolat, ferit de priviri curioase, unde Mariana l-a lăsat pe domnul Carsky s-o sărute de rămas bun. Domnul Carsky nu îndrăzni să-i ceară mai mult decît acel sărut pătimaș, deși ea ar fi acceptat. O sfătui în schimb ca odată ajunsă în Austria să întrebe de lagărul Treiskirchen pentru transfugi, unde i se vor face acte și va putea primi oferte de rezidență oriunde în lumea liberă, chiar și-n America și Australia. În caz că va fi prinsă la
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Din care încercau să-mi deie ghes Îngeri cîntînd sfîșietor din tuburi Despre plecarea lor și-a mea, tiptil, Împreunați, cu mîinile-n aripe, Și clătinînd, eu capul, dînșii nimbul, Printre miresme, raze și risipe De păpădii ce le duceam cu schimbul: Globuri plăpînde, luate-n rîs de-o boare, Peste cleștarul albelor izvoare...
Erau și curcubeiele prea lungi… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7616_a_8941]
-
iau în serios rolul de mașină de aur ziua diamant noaptea și mă apropii de tine eu ce să fac când nu am stomac când oasele mele nu trosnesc cu zgomot și liniștea este bunul meu de preț și de schimb în momente de glorie și tata a fost mașină și mama undeva în anii șaizeci ani când regatul nostru familia noastră abia se întemeia și în mijlocul lui pe un covoraș vizitatorii își ștergeau picioarele de unde o lumină foarte urbană se
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
comunice descoperirea cât îl țin bojocii. Bine-hrăniții burgheri sar din apă ca pinguinii pe banchiză. Nu mă las pradă panicii generale: continuu să stau calm pe nisip... N. a intrat în apă o singură dată și doar până la glezne, în schimb și-a vizitat de câteva ori sacoșa din mașina parcată în apropiere. În drum spre masa suedeză (Doamne, ce mai minune ai lăsat pe păcătosul tău pământ: papaya!) - descopăr rezolvarea a două enigme care mă tot frământau. Prima - interminabilele claxoane
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
micile insulițe neviciate de guano, ba să ai grijă și de măruntele obrăznicături care ți se bagă insistent sub tălpi. Ne primește Manuel Cofino, vicepreședintele al n-am înțeles cărei secții, probabil proză, ne zâmbeste plictisit și după un scurt schimb de banalități ne citește solemn programul vizitei. Cofino e primul cubanez pe care-l văd cu sacou. A fost publicat și la noi, ceva pentru copii, despre greutățile muncii de revoluționar. Programul e îngrozitor: vreo cinci întâlniri cu redactorii-șefi ai
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă păsări pe care nu le-auzi în schimb ele te-aud foarte bine. Autumnală Îngălbenite meleaguri dureroase aidoma hîrtiei pe care scrii înflorită-i totuși așteptarea-n orice clipă un chibrit frecat de luciul apei spre-a se aprinde cum o sudoare toamna peste pielea ta nedumerită.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
mai simtă ceva - inima căzând grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide precum gurițele pisicilor încă orbi dâra fosforescentă din urmă poate-ți va arăta vreodată drumul spre casă trebuia să mă salvezi te-ai salvat pe tine în schimb ești fericit scrisoare în vid (ii) nu știu să flirtez la naiba mă jucam cu păpușile și erau fericite unde să fi dispărut acel spirit ludic cu mâinile lui virile trăgând pe sfoară absențe altfel de neclintit ca iubirea pentru
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce și asta învie culorile de pământ ars. Foșnetul pădurii e o ureche în care se strânge geamătul celor ce te-au atins și s-au tras curând înapoi, fără cuvinte de schimb. în horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc. Înîuntru-afară când mă despart de tine spațiul își
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
azi e ziua de ieri și mainimicul a rămas în cartier ca un incendiu nereușit iar partea grea a slujbei mele: să-mi amintesc timpul să cânt iertările să ieșim împreună pe unde-am venit Romanță Voi obosi. Romanțele în schimb vor fi tot mai vitale mai netoate ce-am spus acum o clipă cade dintr-un nimb numai de moarte Mai vii ca azi nu vom mai fi înfășurați în pături de alcool aproape înțeleși de cei ce vor veni
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
În veranda ospiciului din Marienbad doi bătrâni se joacă de-a acul și ața încercând să treacă unul prin celălalt. un nasture imens de lavă străbate lumina și totuși lumina străpunsă de el nu are patru găuri în trup în schimb se înserează de patru ori mai repede anul acesta, la Marienbad, în noiembrie. stăm fiecare-n picioare ca lumânările și pe creștetul fiecăruia un altul stă în picioare gândindu-ne noi că astfel vom vedea mai departe dar, o, se
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
de lână jumătate om jumătate ceață văzut ca printr-o foarfecă în genunchi lângă trupul neînsuflețit al prietenului de o viață. au petrecut cândva doar ei doi pe un țărm de mare o noapte întreagă n-au vânat lei în schimb au privit stelele până în zori și-au băut până la exasperare vin negru dintr-o cizmă înaltă de sticlă. vai lor deodată treziți de un spot de lumini intermitente și voci izvorând oarecum de sub ei când au dat la o parte
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
sale, "memoria de hârtie" a vieții lui. În copilăria lui Pierde-}ară nu existau benzi desenate, nici multe reviste pentru cei mici și, în general, hârtia era cam puțină, prea puțină ca să poată fi transformată în "memorie". Era război. În schimb, el avea acasă un vechi și credincios Telefunken. S-ar putea spune, deci, că are o "memorie de sunete". Totuși, în mod curios, n-a reținut mai nimic din cântecele și romanțele acelor ani, ci doar reclamele. Fiindcă erau simple
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
importante ale vieții muzicale europene." Contactele cu tinerii, cu maeștrii, cu profesori sosiți din țară, din străinătate, cu unele valori muzicale mai puțin vehiculate în sălile de concert - lucrări mai puțin cunoscute dar care aparțin marilor epoci de muzică, apoi schimbul de valori, contactele profesionale și umane directe, reprezintă împreună ansamblul de realizări ale edițiilor din urmă ale Festivalului sighișorean al Muzicii Academice.
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
moartea nu este decât un fragment strict necesar, dar neglijabil, al vieții" (Ana Blandiana, Cronologii, în A fi sau a privi, Humanitas, 2005). Iar dacă durata anului ține de astronomie, de roata pe care o dăm în jurul "Soarelui / Marelui" în schimb încheierea și reînceperea unui ciclu sunt mai puțin decise. Chiar Anul Nou colectiv a fost diferit, mult timp, de la o zonă la alta, 25 decembrie pentru Europa medievală, 1 septembrie pentru Bizanț (de aici a trecut azi în "calendarul cu
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
de a o lua mereu de la capăt". La urma urmei, dacă nu putem să ne naștem bătrâni și să devenim tot mai tineri, cum visa Eugen Ionescu și nici să obținem tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, putem, în schimb, să sărbătorim Anul Nou, adică momentul când ne facem curaj să o luăm de la capăt, în oricare zi a călătoriei noastre în jurul Soarelui.
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Universitas era un nume oficial pentru autorități, iar pentru noi, cei din interior, era pur și simplu la Martin, de asemenea nu îmi aduc aminte cine mi-a spus prima dată de cenaclu sau cine m-a chemat acolo. În schimb, îmi aduc aminte o scară lungă, pe care trebuia să urci până la capăt și la fiecare palier peisajul se schimba ca într-un film neorealist italian, pentru că treceam printre scaune dezafectate scoase pe hol, niște coruri studențești care făceau repetiții
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
linia gîtului Și marginea bărbiei. Liniște împrejur. Focurile roz ale amurgului înălțau cerurile de jur-împrejur Fără flacără și fără spaimă, Acum dormeam Acum scăpam de insomnii Cu obrazul lipit de pieptul Lui am simțit adierea și somnul. Să mă mai schimb nu pot Să mai revin la ce am fost nu pot Mă ghemuiesc fără știință Salvator început.
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
am însușit, convins că mi se potrivesc foarte bine și mie, aproape mi se părea că nu le-am auzit de la ea, începusem să cred că îmi aparțin, că mie îmi trecuseră prin cap, că le grăisem chiar eu. În schimb ei, de la un moment dat, fraza acesta i s-a potrivit și nu prea. Oricum, seninătatea, împăcarea și acel special sentiment de fericire s-au spulberat brusc, s-au dus pe apa sâmbetei. Era chiar într-o sâmbătă când s-
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
are importanță naționalitatea actorilor, a regizorului, doar suntem în plină mondializare, îmi aduc foarte bine aminte că acțiunea se învârtea în jurul unui camion încărcat cu subsțante explozive, dinamită sau chiar nitroglicerină și era condus de doi șoferi care luau cu schimbul volanul, era un film palpitant. Dar eu n-am nevoie de doi șoferi, unul mi-ajunge. Un șofer bulgar care transportă lăzi cu dinamită. Dinamită? Și are vreo justificare pentru transportul dinamitei pe autorutele Europei? Are vreo patalama la mână
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
artistică ține, la urma urmei, de stil: „Recunosc faptul că am o directețe în conversație și, poate, și în scris, ce se confundă cu sinceritatea, dar directețea presupune curaj, asumarea ideilor pe care le susții, credință în aceleași idei. În schimb sinceritatea este laxă, leneșă, comodă, deși duce la un disconfort ulterior, egal, probabil, cu gradul de lenevie al sincerității. Exclud posibilitatea ca eu să fi fost o singură dată ceea ce se cheamă a fi sinceră. Sau, dacă am fost, mă
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două trupuri într-unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine dezorientarea/ și tristețea. În spate,/ constrîngerile:/ dovadă// a
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
de simplă, suspect de nevinovată introducere într-o poveste ale cărei puncte de interes sunt plasate orbitor în cu totul alte zone ale narațiunii. De altfel, până la finalul Inspecțiunii, nimeni nu mai face vreo referire la scena din berărie! În schimb, întreaga aventură a celor trei camarazi porniți să dea de urma lui Anghelache pentru a-l avertiza că îl paște controlul este suprasaturată cu indicii manipulate expres pentru a inculca și a consolida în cititor absoluta certitudine a culpabilității lui
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
doar de modificarea vitezei și a ritmului povestirii. Aceasta în ciuda faptului că autorul schimbă adesea registrele. Șansa, o povestire de patru pagini din primul volum, e alcătuită dintr-un singur paragraf. O pînză deasă care relatează, rece, în fraze lungi, schimbul de cuvinte și gesturile unor muncitori care lucrează la o gură de canal. Comicul de limbaj, de factură caragealescă, e absolut fantastic, dar el aparține cititorului, nu naratorului, care rămîne tot timpul absent. Unul dintre muncitori descoperă un craniu și
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]