794 matches
-
regim - în locul Dietei Pentru Cei Șapte Pitici, trecuse pe Dieta de Publicitate. Asta însemna că putea să mănânce și să bea oricât, dar numai la evenimente publicitare. Lisa știa cât de important este să fii slabă, dar refuza să fie sclava unei diete tradiționale. În schimb, introducea limite și recompense ciudate în relația sa cu mâncarea, menținând provocarea mereu nouă și interesantă. —Șampanie! Gândul la băutură o făcu pe Trix să mârâie ca un Don Corleone în variantă feminină. —Asta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă întreb pur și simplu care e scopul? Ziua mea e plină de dusul lui Craig la școală, dusul lui Molly la terenul de joacă, adusul lui Molly de la joacă, dusul lui Craig la lecțiile lui de origami... Sunt o sclavă. — Dar creșterea copiilor este cea mai importantă slujbă pe care o poate avea cineva, protestă Ashling. Dar nu mai port nici o conversație adultă. Cu excepția discuțiilor cu celelalte mame, iar ele sunt atât de competitive. Știi cum e - „Andrew al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acasă acum? mormăi Trix cu o voce joasă și disperată. Brațele îi atârnau sub presiunea țoalelor lui Frieda Kiely, se săturase să răspundă la telefoanele mobile ale lui Dani, care sunau încontinuu, și se săturase să fie tratată ca o sclavă. Aleargă și cumpără baterii pentru aparatele lui Niall, adu cafele pentru toată lumea, du-te după servieta în care erau paiele. — Scena de pe stradă, îi aminti Lisa lui Niall. Terminați, se opriră toți pe strada South William, unde, pe trotuarul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
după opt ani petrecuți la răcoare“. Lee îmi remarcă hainele șifonate și mă întrebă: — Ți-a ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când luminile se stinseră. Pe ecran apăru o imagine neclară. Fumul țigărilor pluti spre el. Urmă titlul - Sclavele din infern -, apoi, în alb-negru, încețoșat, apăru o cameră înaltă, cu hieroglife egiptene pe pereți. Tavanul era susținut de stâlpi ce aduceau cu niște șerpi încolăciți. Aparatul de filmat oferi un prim-plan cu doi șerpi de gips care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și barmanița cu care stătusem de vorbă. N-am dat cu ochii de ele, așa că m-am pregătit să-l dobor pe prietenul meu cel mai bun. — Fir-ați ale dracu’ de limbătoare nenorocite, ați văzut un filmuleț pe nume Sclavele din infern? Cumpărați filme porcoase de la un mexican gras de vreo patruzeci de ani? Măi... L-am prins pe Lee pe la spate, într-un dublu nelson, și l-am răsucit spre ușă. Avea brațele încleștate și spinarea arcuită, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am închis sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doar ei, nu și ție. Îmi veni în minte imaginea lui Lee la secția University, vorbind la telefon în timp ce eu eram în biroul alăturat, apoi Lee pornind în trombă spre La Verne’s când a fost scos din minți de Sclavele infernului. — Martha, povestește-mi sincer și restul, i-am spus. Martha se uită în jur și se crispă toată. Își ținea picioarele apropiate, brațele pe lângă corp, pumnii strânși. — Lee Blanchard a venit acasă la noi și i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numele Caligula, „Cizmuliță“, soldații și ofițerii începură, fiecare în felul lui, să se ocupe de educația sa. Astfel el descoperi, dincolo de cel mai îndepărtat punct al castrului, un grup de barăci. Era plin de femei, dar acestea nu semănau cu sclavele sau cu libertele mamei sale, care se puteau deplasa doar în spațiul praetorium-ului, cu părul strâns și mâinile albe. Femeile acestea intrau și ieșeau din barăci pe jumătate dezbrăcate, cu părul în vânt, desculțe, râdeau tare, se spălau în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când ajunse de-acum departe, întrebă de unde erau fetele acelea. — Ăsta-i cel mai bun motiv ca să pornești un război, răspunse cu o veselie brutală un subofițer. Erau din Gallia Belgica, din Germania Inferior, din Rhetia - ținuturi cucerite. Unele erau sclave, altele ieșeau din satele lor și se învârteau în jurul soldaților care tăiau lemne. — Iepe sălbatice care trebuie îmblânzite, îi explică subofițerul. Îl privi, întrebându-se cât de departe putea merge în discuția lui cu fiul lui Germanicus; apoi socotind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
confiscaseră bunurile, nimeni n-o putea ajuta, nimeni n-ar fi putut s-o însoțească acolo - numai temnicerii aleși de Tiberius. Și nu știa unde și în ce condiții să și-i imagineze pe frații săi. — Privește, îi spuse o sclavă bătrână, arătându-i o frescă perete. Se uită și văzu mâna întinsă a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împrejmuirii palatelor; nimeni nu-l pofti s-o facă și, cu siguranță, nu i s-ar fi îngăduit așa ceva. În toate lunile acelea, amintindu-și că nesăbuința tinerei soții îi fusese fatală fratelui său Nero, nu se apropie de tinerele sclave disponibile, docile, care îl atingeau ușor când îl întâlneau pe coridoare. Bănuia că fuseseră instruite să-i stârnească interesul. Timp de cincizeci de ani, Livia trimisese în încăperile lui Augustus fecioare tinere și înspăimântate, prada lui preferată; ele trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el își spunea că, poate, și mintea bătrânei Livia, Maștera, era asaltată noaptea de gânduri care nu-i dădeau pace. Fiindcă la Roma se spunea că suferea îngrozitor de insomnie. Livia își făcu pe neașteptate apariția în grădină, sprijinită de două sclave supuse, și merse pe o porțiune scurtă cu pași minusculi. În spatele lui Gajus, un grup de liberți șușoti că trebuia să aibă optzeci și opt sau optzeci și nouă de ani, nimeni nu știa precis. „Are mai mult“, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o legendă șoptită de istorici. Libertul și prietenii săi se îndepărtară. Gajus își spuse că, dacă omul acela vorbise astfel și voise să fie auzit, viitorul era diferit. Într-adevăr, în timp ce la Roma Livia agoniza, împăratul fu așteptat zadarnic. O sclavă bătrână îi spuse că, după șaizeci de ani, Tiberius nu-și iertase mama că l-a dat, fiind copil, pe mâna unor preceptori duri, pe când ea își trăia povestea de dragoste cu Augustus. Dar, se șoptea, poate că era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au fost de nesuportat pentru mine? Poate la fel cu ceea ce trăiești tu azi... Gajus o lăsă să-l mângâie; nu-i răspunse. Ea îi desenă ușor pe tâmple două cercuri cu degetele, ca să-i alunge gândurile. El închise ochii. — Sclavele egiptene mi-au spus că Marcus Antonius - din când în când îi spunea tatălui ei pe nume, ca unui personaj istoric -, în ultima vreme, când neliniștea creștea, o ruga pe regina lui să-l mângâie. Atingerea degetelor ei pe tâmplele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îl aștepta cât mai curând, înainte ca bătrânul împărat să moară. Și fiindcă între el și mireasa adoelscentă nu fusese vorba nici o clipă de dragoste, Gajus făcu apel la fantezie pentru a-i învinge pudoarea, apelând la trucurile învățate de la sclavele rafinate din casa Antoniei, în timp ce sub ferestre se auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să se pregătească toate cele trebuincioase, și mai multe sclave se grăbiră să-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care stăteau de gardă pe chei, marinarii care duceau micile bărci pe țărm; doica cea pricepută visa o viață pe Palatinus, dacă moștenitorul avea să se nască repede, și număra săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asudată. Trupul i se mișca sub veșminte, pesemne că era goală. O clipă se îndoi că Macro ar fi fost la înălțimea misiunii, dacă își închipuia că o asemenea femeie îl putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mine. Aș prefera ca totul să se termine acum. N-aș vrea să-mi prelungesc viața cu prețul durerii“. A doua zi de dimineață, o văzuseră dormind liniștită, zâmbind, în patul ei. Nu îndrăzniseră s-o trezească. Apoi una dintre sclave îi luase mâna și șoptise înspăimântată: „E rece...“ Împăratul era cuprins de o mare neliniște, de senzația de singurătate, de o dorință de răzbunare cu neputință de potolit. Nu avu însă nici o reacție auzind povestea înveninată a lui Callistus; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
familii avea să ajungă la putere, în dauna celorlalte, și încerca să-l oprească. — Roma îți cere să alegi, din familiile ilustre, fata cu care te vei căsători... Împăratul, amintindu-și scârbit de infantila Junia Claudilla și jocurile egoiste cu sclavele adolescente ale Antoniei, declară brusc: — Nu voi lua alături de mine o copilă. Augusta va fi o femeie. Și niciodată n-o voi alege după numele tatălui său. Callistus nu răspunse. Împăratul făcu câțiva pași și privi, de pe terasa noii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri învățate de la sclavele Cleopatrei, și sora sa Drusilla, care îl vizita în vis. În dimineața următoare, pe când trecea cu pasul lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii isiace, o zări printre curteni pe sora tribunului Domitius Corbulo, Milonia. Îi revăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că, în cazul când lovitura reușea, din familia aceea nu trebuiau să supraviețuiască moștenitori, în thermae și în alte părți lumea începu să spună că fetița născută în Gallia, la Lugdunum, „seamănă cu el! Are același caracter plin de cruzime: sclavele povestesc că, atunci când se joacă împreună cu alți copii, îi zgârie, îi lovește în ochi“. Însă fetița - pe care aveau s-o ucidă izbind-o cu capul de un zid - se născuse în iarna anului 39, după calendarul nostru; când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
capătul altor încăperi. El se ducea să încuie ușa înainte de culcare. Aștepta zorii, zorii tot mai leneși ai zilelor de iarnă, întins în pat, singur. Uneori însă, în toiul nopții, se ridica și se ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna solitudinea și intrase în apartamentele imperiale o singură dată, după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa era mereu întredeschisă și o lampă mică ardea într-un colț -, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le găsise de prisos. Scrisese despre Etruria, despre Carthago, despre Roma din primele secole. Era complet lipsit de apărare în fața farmecelor unei femei; avusese două-trei soții frumoase și neastâmpărate, și toți râdeau de stângăcia cu care le inoportuna pe tinerele sclave străine sau pe soțiile uluite ale prietenilor săi apropiați. Un om care, de data aceasta, nu avea să le creeze probleme senatorilor și - simbol inept și ușor de manevrat - avea să lase puterea celor două facțiuni în care Senatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mână șarpele, pictată cu șaptesprezece secole mai târziu de Artemisia Gentileschi. Sau Cleopatra șezând, obosită, reprezentată în marmură albă de William Wetmore Story, cu sânul descoperit, de la Met Museum din New York. Sau Cleopatra cu sâni splendizi, care-i poruncește sclavei sa-i aducă coșul cu fructe în care stă încolăcită vipera, creată de pictorul Henri Dejussieu în aceeași perioadă, aflată astăzi la Muzeul din Chalon-sur-Saône. Sau regina stând întinsă pe pat, care, întocându-și disprețuitor capul, își lipește de sân, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei amant, unicul nel mondo: „Ce mi-ai dat tu, eu nu-ți pot plăti nici cu milioane... Tu m-ai făcut femeie căci rămăsesem o fecioară frigidă. Asta mă face sclava ta În eternitate...“. „Retorică goală“, i-am răspuns; observ acum că sufăr teribil tocmai pentru că mi-a destăinuit acest secret. Dacă ar fi fost așa, aș fi vrut să simt că-mi aparține corporal numai mie, dar, instinctiv, o bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]