1,949 matches
-
săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de luni de
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014 Toate Articolele Autorului În tonurile Absolutului pictează-ți degrabă degetul cel mic, iar inelarul vreau să ți-l vopsești precum Nesfârșirea. Pe mijlociu, culoarea Ideii fă-o să apară, sclipirile Materiei pune-le pe-arătător, iar degetul cel mare irizează-l cu umbrele Adevărului. Așa. Acum cealaltă mână, dreapta. Pe degetul cel mare vreau culoarea Muzicii. Monocromia numărului Unu așterne-o peste arătător, în nuanțele Nirvanei vopsește-ți mijlociul, apoi
AŞA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349544_a_350873]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Vizual > ANCA BULGARU - ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 104 din 14 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului „Un pictor este ca un dirijor de orchestră: trebuie să coordoneze armonia ei, astfel încât nici un instrument să
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
puse în slujba artei, aș aminti crezul de viață, dar și de artist al Ancăi Bulgaru: “Daca vezi întotdeauna unde ți-e locul, nu poți face greșeli majore” Gheorghe A. Stroia Adjud, Vrancea Aprilie 2011 Referință Bibliografică: ANCA BULGARU - ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 104, Anul I, 14 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
regizoare deghizată... care tocmai adineauri a schimbat finalul unei piese. Dar nu mai pot face nimic", murmură și lăsă arma în pământ. Și astfel, regizoarea narcisistă, cea care nu-și vedea decât propriul interes, cea care condiționa iubirea, într-o sclipire de geniu, a fost atât de autentică, de devotată cauzei, de îndrăgostită de artă, încât a devenit prima care a făcut un gest cu adevărat altruist, memorabil, original, salvându-se pe sine (și salvându-ne pe noi toți!) dintr-un
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
pot fi egalul lui de Villeneuve și al lui Leroux, m-am așezat la birou. Și am început să scriu: „Ramona, dacă ai ști ce preț teribil am plătit dorinței de a duce în eternitate iubirea noastră, dacă ai cunoaște sclipirile luciferice ale acestui pact! Fiindcă, pentru a mă înălța la nivelul frumuseții tale, al purității iubirii noastre, a trebuit să mă pogor în Iad! A trebuit să plătesc un bir, cu sânge și otravă, pentru a imortaliza dragostea ce ți-
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
soră mai mică. Dar cum nu mai avusese nicio relație sexuală de câteva luni bune, simțurile-i nu prea țineau cont de diferența de vârstă și de starea lor socială. Gabriellé, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o asaltau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor de matematică, ci
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
nimicitor, o Doamne Trosnete care ne înfricoșează Ne smulgem părul de disperare Cu sufletul cutremurat de frică Ne ridicăm posomorându-ne Dar și cu acea gheață în măduvă Așteptăm momentul când figura ta luminoasă Ne va arăta curcubeul libertății Acea sclipire care era începutul închegării noastre O BUCATĂ DE CER SE PRĂBUȘEȘTE S-a întunecat Băiatul încă nu s-a întors Umbrele lucrurilor sar Și se rânjesc Ecranul se umple cu grindină O bucată de cer se prăbușește Băiatul încă nu
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
Buhuși, etc. Bucureștiul manageriază? Geniul s-a născut în provincie spunea Mircea Eliade. Să am eu bani în buzunar câte genialități se pierd zilnic în România. Așa este și în spațiul bisericesc. Sunt părinți de provincie, de sat, care au sclipiri extraordinare. Or fi și lepre. Leprele le dă PRO-TV-ul la televizor pentru că cu asta se ocupă. Ei se ocupă cu accidentele din Biserică ca să se creadă că ele sunt dominante. Asta este propaganda atee care se face. Un popă a
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
zi, pleacă prin țară să mai vadă și alte locuri, că auziseră ei că sunt și mânăstiri pe aici, mânăstiri prin care umblă unul foarte haios numit Dracula, pe care-l știau ei din filme. Aici însă Timona avu o sclipire de geniu (ei i se întâmpla frecvent chestia asta!) și sări ca arsă: - Bă, ce dreacu’ bă, înnebunirăți să vă duceți pă coclauri dupe cai verzi pă pereți, veniți bă, la noi la Fâlfani, unde avem casă și pământ, vie
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
vânat gonit... ce-l fugăresc dulăii, Sunt alungați părinții, când încă n-am crescut. Din trupu-ți ciopârțit se-nfruptă azi călăii. În verdele naturii, păstrată de martiri, În aur strălucind, pe fruntea ta, coroană, Cu mintea lor bolnavă, lipsită de sclipiri, Ne sapă gropi comune la Roșia Montană. Plutește prin văzduh otrava argintie, Iar moartea stă să cadă pe timpuri care vin. Din tot ce este azi, nimic n-o să mai fie... Pustiu, și morți, și lacrimi, și noi... cu-același
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
2016 Toate Articolele Autorului A fi ... când peste ieri se-așterne azi și peste mâine primăvara... când plouă în uitări clădind talaz și-n amintiri se-mbracă neuitarea... A fi ... când noaptea-mbracă ceru-n cenușiu și luna plânge cu sclipiri de ceață când mă săruți și mă aștepți să-ți fiu în altă zi o noua dimineață ... A fi ... când din sclipirea stelelor ce cad răsar pe cer minuni de albăstrele când te acopăr ca să-ți fie cald din dragoste
A FI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348605_a_349934]
-
și-n amintiri se-mbracă neuitarea... A fi ... când noaptea-mbracă ceru-n cenușiu și luna plânge cu sclipiri de ceață când mă săruți și mă aștepți să-ți fiu în altă zi o noua dimineață ... A fi ... când din sclipirea stelelor ce cad răsar pe cer minuni de albăstrele când te acopăr ca să-ți fie cald din dragoste croindu-ți diademe ... A fi ... când fără să tăgăduiești și-nțelegând deplin ce-i rostul firii schimba-vei fără să clipești a fi
A FI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348605_a_349934]
-
nimicitor, o Doamne Trăsnete care ne înfricoșează Ne smulgem părul de disperare Cu sufletul cutremurat de frică Ne ridicăm posomorându-ne Dar și cu acea gheață în măduvă Așteptăm momentul când figura ta luminoasă Ne va arăta curcubeul libertății Acea sclipire care era începutul închegării noastre O BUCATĂ DE CER SE PRĂBUȘEȘTE S-a întunecat Băiatul încă nu s-a întors Umbrele lucrurilor sar Și rânjesc Ecranul se umple cu grindină O bucată de cer se prăbușește Băiatul încă nu s-
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
și cel al aștrilor. - Propun o plimbare prin parc, rosti deodată Ian rupându-se din lumea fascinantă a reveriei. - De acord!... Parcul parcă a prins viață acum la începutul primăverii, - acceptă fata coborând la rândul său privirea de la stelele cu sclipiri reci la chipul atrăgător al băiatului. - Voiam să te invit la discotecă, dar parcă nu am chef... - Nici eu. Trăim zilnic în tumultul și efervescența citadină. Simt nevoia de liniște, de simbioză cu natura... - În weekend-ul următor facem o
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
de țap, ce spaimă am tras! Din scurta hărmălaie din ogradă se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil în alt ogor. Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră neclintiți câteva momente până când spiritele animalelor se domoliră, apoi bâjbâind prin negură se orientară
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
oamenii de cultură sau de stiință ce prezintă un produs al muncii, gândirii sau îndemânării lor. În general, site-ul lasă să se veda mai bine, accentuează ceea ce se apreciază o anumită persoană în viața reală... Dar, întâlnești mai mult sclipiri din astea ce-ți iau ochii și.. te fură. Prin această perspectivă pot spune lejer că noi, adică mulți dintre noi românii, nu știm să apreciem exact! Nu, nu știm...asta-i alt adevăr. Faptul că nu se știe a
FACEBOOK E BUCLUCAS... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349783_a_351112]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘI MĂ MINT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Peste o clipă, peste azi Aidoma destinului răgaz, Tot cred în locul hărăzit De întâmplare, fericit. Se cern sclipiri de o privire Se cern luceferi din simțire, Nimic nu țipă și nu doare Privirea ta, rază de soare. De-i rău, de-i bine, eu îndur Mă risipesc și mă adun, Sunt prins în haina de copac Sunt scoarța
ȘI MĂ MINT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349985_a_351314]
-
este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie ce o dezleagă de arborii visați.Poetul suedez Artur Lundkvist descifrează edenul în triumful deplin al tuturor energiilor disponibilităților umane:In viața noastră a pătruns ceva nou//îi zărim prin mulțime sclipirea/și trebuie să-l căutăm ne-ncetat.Starea aceasta de euforie este momentul edenic al poeziei lui Lundkvistă: Există un fel de bucurie sălbatică/în tot ce e viu/ Există/ceva îmbătător și aparținând tuturora.( Există un fel de bucurie sălbatică
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
suferința și nedreptatea. Plângi. Roua ochilor se transformă în fulgi de zăpada. Totul este reversibil asemeni anotimpurilor, zilelor săptămânilor, lunilor, anilor. Regenerarea vieții, renașterea cugetului curat ivit din limpezimea ochilor, a imaginației ...al fulgului de nea transformat în lacrimi și sclipiri de stea. Nu plânge! Tribut lui Michael Jackson 2010 Referință Bibliografică: NINGE CU LACRIMI / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NINGE CU LACRIMI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348084_a_349413]
-
în clipe de dor, La miezul de noapte, la umbra de zi, Când stele din ceruri spre mine cobor Și timpul mă uită, doar tu mă mai știi. Ești firul speranței când visele curg, Iertare căzută pe răul din noi, Sclipire de rază în prag de amurg, Cărare deschisă spre viața de-apoi. Balsam în iubire și leac în dureri, Fărâmă de apă căzută-n pustiu, Dorința de mâine și gândul de ieri ... Te scriu poezie ... așa cum te știu. Referință Bibliografică
TE SCRIU POEZIE ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348088_a_349417]
-
resemnifica. Dacă Ioana nu ar fi resemnificat primăvara cu mireasma și cu murmurul ei, cu seva de verde urcînd în vrejuri, cu prospețimea florilor, toate ar fi rămas niște pixeli anacronici la mine pe ecran. Ea dă save as unor sclipiri artistice, dar, mai ales, știe să facă din pictură elogii de mulțumire Domnului, pentru harul pe care i l-a trimis. Ioana Teodora Duță fascinează și de această dată pe iubitorul de artă cu mireasma și cu murmurul primăvăratic din
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
PE PAJIȘTEA ALBASTRĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 221 din 09 august 2011 Toate Articolele Autorului ALERG PE PAJIȘTEA ALBASTRĂ Am căutat pe cer o stea, Aruncându-i nocturne priviri, Ca drept răspuns îmi trimitea, Luminoase, blândele-i sclipiri. Voiam să plutesc pe Cerul senin, Vâslind cu gândul printre raze, Zburam cu pieptul de iubire plin, Căutând-mi astrale ipostaze. Oricât am încercat să merg, Pe imensa Pajiște Albastră, Înaintez încet, nu mai alerg, Visând la iubirea noastră. Referință
ALERG PE PAJIŞTEA ALBASTRĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348253_a_349582]
-
camerei adormite, albastrul nemișcat, înghețat pe coama orizontului... Privirea-mi sculptează visul gândului în perdeaua albă, care se lasă încet pe fața pământului... El, gândul, îmi este neobosit și câteodată când tristețea îl întunecă, aș dori să-l luminez cu sclipirea împrumutată de la stele și să-l îmbrac în neaua pufoasă care acoperă fereastra cerului. Aș dori să-i pot alina durerea... Liniștea s-a așezat lângă mine pe fotoliul din fața ferestrei și-mi ascultă bătăile inimii. Doar... secundarul nepăsător îndrăznește
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
cu sârguință conștient am uscat obișnuințele ude de realități covârșitoare am periat lungimile inutile când mi-am dat seama am tuns lumea crescută în noi de gânduri ciufulite scurt iar schimbarea a devenit atractivă evident dar oricât lustruiesc sentimentele până la sclipirea ce face să dispară motivul doar imaculat va fi deajuns Referință Bibliografică: AR MAI FI NEVOIE DE CEVA?! / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anca Elena
AR MAI FI NEVOIE DE CEVA?! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347602_a_348931]