4,338 matches
-
fiind peste măsură cu fiesta, siesta, tapas, coridă sau flamenco, uităm să mai scormonim prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele ”supraterestre”. Așa se face că suntem întâmpinați la tot pasul de invitația de a coborî într-o peșteră de prin apropiere, nu doar pe teritoriul peninsular, ci
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
subterane naturale, construcții perfecte din care nu arareori își înalță vârful câte un smochin temerar. Cele mai luxoase locuințe ale insulei Lanzarote nu sunt cele concepute pe planșeta vreunui arhitect genial, ci globurile supradimensionale de lavă neagră, cuibărite direct sub scoarța terestră complet insipidă și aparent nevinovată, ca niște decorațiuni de Crăciun ale vreunei zeități megalomane. Izvorâte parcă direct din imaginația Creatorului, amenajate cu gust minimalist impecabil, interioarele acestor superbe minuni ale naturii se vizitează cu evlavie care duce cu gândul
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu plânge dac-am să plec Spre albul nemărginirii. Îți las ție al meu cântec Scris cu slova amăgirii... Nu plânge dacă mă duc Înspre cerul plin cu stele Ai pe scoarță unui nuc Toate gândurile mele... Nu plânge dacă te las Ca să merg unde mi-e bine. Până-n ultimul meu ceas, Te voi iubi doar pe tine. Nu plânge când am să fiu Vecină cu trandafirii. Și de-acolo am să
SA NU PLÂNGI.... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365512_a_366841]
-
poftă nebună ce a pățit el acolo în război și oamenii ascultau cu gurile căscate la balivernele lui. Cum ce, bbăăă, cum ce, le răspundea el, stați să vedeți, m-am trezit pe malul celălat al Donului cu hainele făcute scoarță pe mine, înghețaseră, calul s-a dus spre apus cu hamurile târâș și eu am căzut acolo mai mult mort. Aveam temperatură, aici mor, mă gândeam eu, m-am târât până în apropiere de un colhoz și m-am întins pe
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ROMANȚA PENTRU CEI CE NU-S Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1134 din 07 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Romanța mea e pentru voi Acei ce sunteți astăzi sus Pe scoarța Terrei si iubiți... E pentru tine, el, sau... noi, E pentru toți care trăiți, Și pentru cei ce astăzi nu-s. E adresată tuturor Dar fiindcă toți pierim cândva Și toți „am fost” și toți „ne-am dus” Vom fi
ROMANŢA PENTRU CEI CE NU-S de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364833_a_366162]
-
îi părea că însăși ea, lumina, zumzăie încet, tolănită printre spicele ce-și plecau capetele spre pământ, într-o mișcare de ascultare atentă. În surdină, tropotul ritmic al copitelor, răsuna calm și profund, venind parcă de undeva din adânc, de sub scoarța pământului, ca o bătaie de inimă... Era în primele zile de vacanță și tata împreună cu câțiva prieteni, mergeau la stupina de care se ocupau în timpul lor liber, ca să recolteze mierea de coriandru amestecat cu rapiță, al cărei gust, deși ei
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
mișcă pas cu pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici înfipsese Alexandru odată un ghimpe; eram împreună și ne PLIMBAM PRIN PLOAIE. Ploua mărunt și mie puțin îmi păsa că arătam atunci ca o murătură și că puteam răci. Îl sărutam in gând și mă
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
în firavul fir îndreptat spre lumină... e doar un copac, care-a stat în hățiș crezându-se măr în grădină. Povestea lui de copac o spun boabele ce curg în neștire din ploaia ce bate cu vârfuri de ac pe scoarța-i asprită, din care lipsește, lipsește cuvântul iubire. I-ascult povestea în seri fără suflet și-i prind rădăcinile grele copacul acela are rădăcinile-n cer și, stingher, mai visează cărări printre stele. Rădăcini... Rădăcinile mele. Leonid Iacob Referință Bibliografică
COPACUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365685_a_367014]
-
cronicar care vine doar de complezenta la teatru, să-și facă meseria. A vorbit mult, cu o dragoste nedisimulata despre idolul ei, Al.O.Teodoreanu, de celebrul Păstorel, de la care a învățat enorm, pe care l-a citit din scoață-n scoarță, inclusiv citatele latinești, franțuzești, pentru epigramele, umorul (de neegalat), pentru talentul de prozator și de gastronom. I-a făcut un portret admirabil la rubrică Remember. „Îl iubesc de mor” - a spus Kera Călita. Iuliana Marciuc a avut ca invitați speciali
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]
-
invitată. Consideră că Expoziția de la Muzeul Țăranului Român este un filtru puternic al calității iconarilor. Lia Voicu din București, artist plastic, absolventă a Facultății de Arte Decorative, București, Secția Ceramică, din studenție pictează icoane pe sticlă, face mărțișoare din semințe, scoarță de copac, ciulini, ghindă, castane, cânepă, linte. La Muzeul Țăranului Român expune: icoane pe sticlă, reproduceri după canon, icoane pe sticlă aplicată pe o bucată de lemn de brad șlefuită, băițuită, dată cu ceară de albine. Este icoană simplă sau
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
răsfrâng integral în toată complexitatea trăirii Dorului și a Ortodoxiei. În fiecare stih, în fiecare psalm, în fiecare strună de vioară, în fiecare suspin de fluier, în fiecare joc, în fiecare chimir, în fiecare Iie, în fiecare ștergar, în fiecare scoarță, în fiecare catrință, în fiecare chilim, în fiecare mărgea, în fiecare maramă se află sufletul câte unui român, hotărât să rămână peste veacuri. Toate acestea transpuse în plan istoric, viu, capătă dimensiunea spirituală a demnității și continuității, primenind sinteza tuturor
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
neam întreg irump în misterul artei naționale, o colorează, îi suflă duh, o înviețuiesc, imprimându-i totodată, un specific etnic și altul spiritual. Să luăm, de pildă, sufletul oltenesc în arta populară. Veacurile l-au răsfrânt, lumină și vis, în scoarțe și chilimuri, i-au unduit neliniștile în doină, l-au izbucnit în vechea arhitectură, l-au înălțat pe la răspântii, în brațele de rugă ale troițelor. Pecețile lui în arta populară sunt: volbură și visătorie, năvală și alean, vigoare și tângă
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
bibliei” marxiste! În față au oceanul nemărginit iar în spate orașul Monterey sau largul golfului, la marginile căruia se înalță ultimele încercări orogenetice ale munților Coastei de a-și desăvârși poziția, pentru încă ceva timp la scara devenirilor geomorfologice ale scoarței terestre. Porțile la intrarea limuzinelor se deschid sau se închid comandate de la sute de metri, greu găsești exact momentul de a te cățăra pe ceva pentru a arunca o privire „indiscretă” nesătulei dar bănuitei lor turpitudini, nu poți nici să
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
l-am făcut la o plantație cu copaci de cauciuc și am văzut pentru întâia oară, pe viu, modul de colectare al cauciucului. Trunchiurile copacilor erau brăzdate de canale înguste și adânci, parcă cineva s-a străduit să deseneze pe scoarța lor. Prin ele se prelinge lichidul cleios într-un vas făcut dintr-o coajă de nucă de cocos fixată pe trunchiul copacului. Lashante mi-a dat toate informațiile necesare, parcă ar fi avut la el o carte din care îmi
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
o casă. Câțiva copii ne-au privit preț de câteva clipe după care au alergat spre ea. Nu după mult timp o femeie a coborât în grabă colina, s-a oprit nu departe de noi și a început să sfredelească scoarța unui copac. Am vrut să mă apropii de ea, dar Lashante m-a atenționat că trebuie să am și ceva bănuți dacă vreau să o privesc muncind și să o fotografiez. Cu acest scop și-a lăsat treburile neterminate în
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
foarte categoric, ne-a arătat banca unde trebuia să ne așezăm și ne-a transformat în adevărați spectatori, fără să fim avertizați ce ne așteaptă. Cu o iuțeală ce nu ne-a lăsat timp de dezmeticire, s-a așezat pe scoarța din fața noastră și a început primul act al reprezentației. Abia atunci am văzut că avea în mână o nuia pe care o luase, așa cum ne-a spus apoi, dintr-una din tufele de lângă casă. Cu explicați foarte detailate ne-a
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
toate/ se vor ascunde discret/ într-o prea tristă carte”! Autoarea trăiește poezia în toate formele ei, de la culoare, diafanul fluturilor, dragoste și îndumnezeire, până la dorința și nevoia de contemplare a naturii, copacii seculari oferindu-i leagăn cuvintelor încrustate în scoarță: ”alerg printre copaci,/ și mă lovesc de scoarța cuvintelor.../ mă opresc între doi copaci/ și număr secundele/ cu umbra numelui meu.../ Plec în lumină...” sau ” Știu... am hotărât,/ ne întoarcem, împreună, acasă-n cuvânt/ ca odinioară!” Pentru Eleonora Stamate, poezia
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
tristă carte”! Autoarea trăiește poezia în toate formele ei, de la culoare, diafanul fluturilor, dragoste și îndumnezeire, până la dorința și nevoia de contemplare a naturii, copacii seculari oferindu-i leagăn cuvintelor încrustate în scoarță: ”alerg printre copaci,/ și mă lovesc de scoarța cuvintelor.../ mă opresc între doi copaci/ și număr secundele/ cu umbra numelui meu.../ Plec în lumină...” sau ” Știu... am hotărât,/ ne întoarcem, împreună, acasă-n cuvânt/ ca odinioară!” Pentru Eleonora Stamate, poezia este împlinire dar și durere în același timp
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
sat ceva mai mărișor cam la jumătatea drumului între Turda și Abrud pe malul Arieșului, vechiul râu roaman Auratus, căci într-adevăr încă mai era plin de aur. Țăranii puneau o scundură înclinată pe malul apei, pe scândură era o scoarță de lână. Aruncau cu o lopată nisip amestecat cu apa din râu care se scurgea peste scoarța de lână. Firișoarele de aur find mai grele ca nisipul rămânineau în scoarță și nisipul mai ușor era luat de curentul de apă
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
roaman Auratus, căci într-adevăr încă mai era plin de aur. Țăranii puneau o scundură înclinată pe malul apei, pe scândură era o scoarță de lână. Aruncau cu o lopată nisip amestecat cu apa din râu care se scurgea peste scoarța de lână. Firișoarele de aur find mai grele ca nisipul rămânineau în scoarță și nisipul mai ușor era luat de curentul de apă. Seara se duceau acasă scuturau scoarța de lână și se alegeau cu câteva grame de firicele de
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
o scundură înclinată pe malul apei, pe scândură era o scoarță de lână. Aruncau cu o lopată nisip amestecat cu apa din râu care se scurgea peste scoarța de lână. Firișoarele de aur find mai grele ca nisipul rămânineau în scoarță și nisipul mai ușor era luat de curentul de apă. Seara se duceau acasă scuturau scoarța de lână și se alegeau cu câteva grame de firicele de aur. Toți țăranii aveau lingouri de aur, caci știau meștesugul. Aveau mercur pe
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
lopată nisip amestecat cu apa din râu care se scurgea peste scoarța de lână. Firișoarele de aur find mai grele ca nisipul rămânineau în scoarță și nisipul mai ușor era luat de curentul de apă. Seara se duceau acasă scuturau scoarța de lână și se alegeau cu câteva grame de firicele de aur. Toți țăranii aveau lingouri de aur, caci știau meștesugul. Aveau mercur pe care-l amestecau cu firișoarele de aur, amalgamul apoi îl „strecurau” printr-o piele tabacită de
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
aproapele de aproapele sau. Întreaga să ființă se întoarce spre sine, sondându-și piscurile, adâncurile, dunele de nisip și lut primordial, pustiurile ancestrale ale destinului, care sunt și ale lumii pe care și-o asumă; că un artizan, poeta coase scoarțe cu fire din cuvinte alese, căci doar cuvintele lumină, „în prag de mirare mă vor ascunde spre asfințit”. Discursul poetic frizează fabulosul existențial, ca un discurs la limita obsesiilor thanatice suportabile, poemele devenind psalmi salvatori. - DAN MOVILEANU PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
e sărbătoare,-o cană, să-mi fie leac de umflătură. dacă se-ntâmplă vreo pomană, la nu știu care mănăstire, m-oi dezbrăca de tine, toamnă, și o să-mi ies, atunci, din fire; m-oi logodi, pe veci, c-o ană, pe scoarța unui vechi arțar, și să te văd, bătrână toamnă, cu cine bei tu din pahar... Referință Bibliografică: mă vindecă de mine, toamnă... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MĂ VINDECĂ DE MINE, TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352370_a_353699]
-
că ei nu vor mai avea acea bucurie amestecată cu nerăbdare și curiozitate de a citi creații scrise și venite din suflete, pentru suflete... Nu vor mai lua drumul către bibliotecă, pentru a împrumuta cărți, pentru a le savura din scoarță în scoarță... Datorită avântului luat de tehnologie, cărțile vor dispare fără a fi ”plânse de generația nouă... locul luîndu-le așa numitele ” E-books”/electronic book, cărți digitale lipsite de...suflet. Nu sunt dușmanul tehnologiei moderne însă mă întristează faptul că ”vlăstarele
O LUME...IREALĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352426_a_353755]