860 matches
-
fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale ca pe niște corăbii acoperite de dumbrave. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrâng în adânc icoanele stelelor, încît, uitîndu-te în el, pari a te uita în cer. Insulele se înălțau cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră. Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul râului, cât părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. Șiruri de cireși scutură grei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un bîzÎit tîrziu În urechea de sidef a tufișului, birjarii lunecați atît de lent Într-o mahala depărtată. [...] La fiece pas deștepți un oraș ca un cîntec care dormise În fluier sau ca o monedă pe care o descoperi În scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni În curînd” - citim În Poemoterapie. Iar În Copacul-centaur: „În odaia mea, la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lujer Își clatină talanga În șipcile de aer, un lujer vine cu turmele de oi pînă la tine. La fiecare popas deștepți un oraș ca un cîntec care dormise În fluier sau ca o monedă pe care o descoperi În scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni În curînd”. Pot fi identificate aici mai toate evenimentele definitorii pentru această
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
gheață: Poate nu capeți decât ce meriți. N-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, s-a supus întotdeauna (cu excepția "împrumuturilor" nocturne din bibliotecă, cărți păstrate cu grijă la sân și răsfoite pe-ascuns în vreun crâng sau în scorbura unui copac bătrân), le-a făcut tuturor voia iar rezultatul a fost comportamentul îndoielnic și alunecos din partea tuturor. Sigur, ar fi mai bine să meargă la San Giorgio Morgeto unde vor să-l transfere; e mai departe de Stilo, va
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
frumusețea credinței, nu mai pune totul în discuție, dogmele sunt sănătatea Bisericii și a cerceta de unul singur și a învedera adesea duce la pierderea de sine și a lui Dimnezeu. După ce l-a ascuns cu grijă pe Demostene în scorbura unui stejar, nu înainte de a-l fi învățat pe de rost, Tommaso reluă lecura lui Dante. La Monarchia e la Commedia i-au procurat același fior de adeziune și aceleași certitudini de creștere pe care le simțise pe timpul când se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ocupe de el însuși și de natură, să nu fie deranjat în lungile sale ceasuri de reculegere. Ar fi fost posibil să nu i se mai îngăduie nimic din toate astea, mărginindu-i-se libertatea. Îl scoase pe Demostene din scorbura copacului precum și alte texte printre care și o mototolită Commedia și poeziile lui Galeazzo 16. Mângâia cartea lui Dante ca un îndrăgostit ce-și trece buricele degetelor pe obrajii iubitei. Părea beat de fericire, repeta la întâmplare versuri, rumega cuvinte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de albine adăpostite în știubeie de lemn primitive - buduroaie 1 găunoase, dar producția de miere obținută din acești stupi era minimă, abia ajungând pentru achitarea dărilor. Domesticirea albinelor începe în momentul în care omul transferă în gospodăria proprie stupii sălbatici - (scorburile secționate din butuci). Când s-a folosit de modelul creat cu atâta artă de hărnicia albinelor, țăranul a creat noi stupi (sistematici) pentru a exploata în folosul său rodul muncii harnicelor colonii, aceste noi adăposturi au permis albinelor domestice să-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
victime ale farmecelor. Mursa era descântată odată cu bolnavul, după care era administrată pacientului. De când omul și-a apropiat roii formând prima prisacă, el le-a pregătit locuințe diverse din materialele care-i stăteau la îndemână. Trunchiurile de copaci bătrâni și scorburile erau curățate de putreziciune până la coajă, apoi erau arse pe dinăuntru pentru dezinfectare, ulterior adăugându-se în interior niște șipci de-a curmezișul, denumite pretculițe, de care albinele legau fagurii clădiți. În partea de jos se lăsa o deschizătură de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Iftimie: sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), sturzul cântător (Turdus philomelos), ciocănitoarea de pădure (Lullula arborea), câneparul (Cardulis cannabina), mai multe specii de pițigoi, iar în timpul iernii, gaițele nordice, pitulicea (Phyllocopus collybittie), fâșa (Anthus trivialis), țiclanul (Sita europaea caesca), porumbelul de scorbură (Columba venas), dumbrăvioara (Caracius garrulus) ș.a. Dintre răpitoare amintim: gaia roșie (Milvus milvus) și viesparul (Pernis apivarus). Unele insecte își desfășoară ciclul vital pe stejar: curculionide (Orchestes quericus), croitorul (Cerambyx cerdo), populații de himenoptere 1, homeoptere, coleoptere 2, în frunzar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la ce-i pierdut. Preaosteniți de veghi, Aveți prilej, ochi grei, să nu priviți Culcușu-mi rușinos. Noroc, surîde-mi Din nou, întoarce-ți roată. Noapte bună. (Adoarme) SCENĂ 3 (Un crîng. Intra Edgar) M-am auzit strigat, Și-n fericită-o scorbură-am scăpat De vînători. Liber nu-i port, nu-i loc În care gărzi și-o nentîlnită pînda N-așteaptă să mă prindă. Cît mai pot scăpa, Mi-oi ține viața. M-am gîndit să-mi iau To take the
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
aceștia au văzut multe. Uite chiar acesta care a fost aici, despre care se spunea că avea peste cinci sute de ani, cine să-l mai știe. Toată lumea știa că este foarte bătrân și în mod curios, nu avea nici o scorbură. Sunt copaci care cresc foarte greu, unii poate sunt de când lumea, strâng seva tuturor arborilor din jur și rămân apoi singuri, cum a fost acesta în jurul căruia până la peste treizeci de metri nu creștea nimic. El era Singuraticul, santinele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zbate..." Timorată dar și atrasă de berbecii care "se-mpung la răscruce", așteaptă să bată unul și să se retragă: "Copiii satului s-au adunat / În jurul lor și stau proptiți în bâtă" (Berbecii). Altă dată, caută "cuiburi cu băieții prin scorburi". Scene caracteristice arealului natal s-au fixat definitiv pe retină, fără idilisme. Copila frânge pita "țărănește pe ștergar" (Rugă); stă la rând "la moara dintre munți" dar apa care mișcă instalația e înghețată (La moară); Cosașii "bat coasele / și gușterii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
colab. cu Romulus Rusan 1977). EMIL BRUMARU Bahmutea (Tighina): 1 ianuarie 1939 Versuri (1970); Detectivul Arthur (1970); Julien Ospitalierul (1974); Cântece naive(1976); Adio, Robinson Crusoe (1978); Dulapul îndrăgostit. Prefață de Alex. Ștefănescu (1980); Ruina unui samovar (1983); Dintr-o scorbură de morcov (1998). Reeditări, selecții: Poeme alese 1959-1998 Brașov (2003); Opera poetică, I-II, Chișinău (2003). NICOLAE DABIJA (Ciobanu) Bișcotari (comuna Codreni-Cimișlia) la marginea de sus a Bugeacului: 15 iulie 1948. Ochiul al treilea (1975) apărut și în versiune rusă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și prelungit de oase zdrobite între caninii ascuțiți ai fiarelor flămânde. Ajunși în desișuri, găsim colți de mistreți, oglindiți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat fiind că și ele participă la această transformare, organele aflate
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Animal Planet ori National Geographic, nu țin minte exact postul, poate vedeți în reluare documentarul la care mă refer; vi-l povestesc pe scurt: pisicuța sălbatică atrage masculi setați exclusiv pe împerechere, dar, când vine vorba de locuit în aceeași scorbură, trebuie să se adapteze, să se domesticească, altfel rămâne pisicuță bătrână. Înțelegeți ce vreți din asta, dar eu una mi-am învățat lecția... 6. intrăm cu adevărat în pielea gospodinei mari (s t u v w)tc "6. intrăm cu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cer, "bate cu osebire primăvara sau toamna când fierbe vinul, căci mulți sunt atunci cu căței și gărgăuni la cap", dar vântul este și asociat cu personaje mitice feminine vântoasele, vântoaicele, ielele, volburile 162: "femei urâte și răufăcătoare, locuiesc în scorburi de munți, sunt iuți, pe cine răpesc îl duc ca vântul (s. n.); vânturi locuite de duhuri rele, care pot face rău."163 În legende, vântul a fost creat de Dumnezeu ca să rupă pânza păianjenului-demiurg ce întuneca lumina soarelui: "Paiangănul e
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prea devreme/ și mi-au amestecat pe drumul lung/ De bunăvoie turmele în suflet/ Să vadă și să râdă când se-mpung,". Universul spre care se îndreaptă poeta este cel al copilăriei și al satului: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi./ Îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul gălbui/ Înspăimântată când o pasăre întârziată/ Se zbate între mine și-ntre pui." Se evocă obiceiuri de nuntă viciate de universul citadin pătruns în viața satului. Fata iese cu plinul înaintea nuntașilor, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ardealului. În 1973, "Imnele" devin ale bucuriei, ele sunt "lumină din lumină", cum ne spune poetul, trecând printr-un proces de înseninare. Universul se transcendentează și totul devine cântec: apar păduri mari de crini, universul este un cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
uneori într-un peisaj de început de eră iarba crește până la burta cailor și florile de toate neamurile se împreună. "Cosmosul meu" este leagănul acestui univers, în care poetul vorbește de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
frunte pentru a deveni mai breaz brîncă - boală la porci, erizipel la oameni bubat - vărsat, variolă buburuză - fărîmătură budăi - vas de lemn pentru pro duse lactate buhai - taur bulboană - vîltoare buratec - brostac, brotac burcă - turtă de mălai burete - aluniță butoare - scorbură C cahlă - partea coșului prin care iese fumul calici (a) - a schilodi canaf - cănaf, ciucure cange - prăjină cu cîrlig capiște - loc în care se păstrează osemintele căciulie - căpățînă călugărior-breben - plantă călușar - călăreț căpchiat - nebun căpistere - covată de cernut făină căpușnic
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bine", îmi zice în șoaptă, arătându-mi, la nivelul capului, o gaură prin care mi-e dat să văd numaidecât un ochișor care ne privește câteva secunde, sclipind, apoi dispare. Era un șoarece de pădure. Ciocăni apoi la intrarea în scorbură și șoarecele veni să-l salute ca și cum s-ar fi cunoscut de când lumea ca și cum s-ar fi cunoscut într-o altă viață, ca și cum, înainte de a fi cioban sau vânător de becațe, omul acela ar fi trăit în pielea unui animal
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vreme doi oameni din sat au încercat să-l taie cu beșchia, dar, cum s-au apucat de treabă, pe loc au rămas înlemniți și au căzut morți. Se spune că acel blestem era legat de o comoară ascunsă în scorbura sa, care avea o gaură secretă prin care se vedea aurul ascuns. Plopul falnic a purtat în spate o povară de patru veacuri. Negura vremurilor l-a răpus, dar amintirea lui o poartă numele satului”. 4. Plopul lui Ștefan Vodă
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
bătrâni , doi oameni din sat, care se poate să fi știut de o comoară ascunsă, au încercat să-l răteze cu beșchia, dar cum s-au apucat cum au căzut ei morți. Blestemul a fost aruncat asupra copacului, pentru că în scorbura sa a fost ascunsă o comoară de aur. Dar după patru sute de ani, copacul și comoara sa au dispărut, rămânând doar numele de azi”. 5. Legenda locului numit “Fata Moartă”(I) “În vremea unui război din negura vremurilor, multe armate
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plângeau în pumni blestemându-și ceasul în care s-au născut. Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult! Ochilă e o altă minunăție și mai minunată: o schimonositură de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]