1,662 matches
-
toate lucrurile sunt “pitorești“. — Acum, încotro? zice Luke, în clipa în care ajungem la altă mică intersecție. — Ăă, cred că aici sigur trebuie să faci stânga. Vreau să zic... dreapta. Nu, am vrut să spun stânga. Mașina virează, iar eu scotocesc în geantă după invitație, ca să verific adresa exactă. Sir Gilbert și Lady Cleath-Stuart speră că vor avea plăcerea de a vă avea drept oaspeți... Mă uit ca vrăjită la scrisul elegant, cu înflorituri. Dumnezeule, tot nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu ajungem nicăieri. Deci, spune-mi... ai vreo idee cu ce te îmbraci la nuntă? — Cu ceva călduros și colorat, zice Caroline, luând un poncho gros, roșu cu galben. — Îhmm... Nu sunt așa de sigură că ar fi extrem de adecvat... Scotocesc printre jachete și rochii și, deodată, zăresc o fulgurare de mătase de culoarea caisei. Ooo! Ce frumos. Mă chinui s-o trag afară și... nu-mi vine să cred. E de la Balenciaga. — Cu asta am plecat în luna de miere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu mâini roșii, bătute de vreme, a căror vedere îmi strânge inima, de fiecare dată. Cred că îmi mai vine, ce crezi? Stai așa, trebuie să fie și o pălărie pe aici pe undeva.... Lasă compleul jos și începe să scotocească printr-un raft. Cred că... ești foarte fericită că Suze se mărită, zic, ridicând o oglindă de mână emailată și uitându-mă la ea. — Tarquin e un scump. Se răsucește pe călcâie și se bate ușor peste nasul vag coroiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ăă... ai putea pur și simplu să... cumperi ceva. Poate. — Fără listă? Elise se uită la mine alb. Păi, și ce să-ți iau? — Nu știu! Ce vrei tu! Râd, ușor jenată. Să zicem un... toaster? — Un toaster. OK. Elise scotocește în geantă, după o bucată de hârtie. Ce model? Habar n-am! Am zis și eu, așa, primul lucru care mi-a venit în cap! Elise, zău, ai putea... nu știu... să-mi iei ceva de la Hong Kong. — Ești înregistrată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le luase, era clar. — Și n-ai putut să faci nimic? zic, absolut șocată. — A, ba da. Am chemat poliția. Bărbia i se încordează, în timp ce își încheie nasturii rochiei. S-au dus și au luat-o la întrebări, i-au scotocit și apartamentul. Dar n-au găsit nimic. Evident. Îmi zâmbește un pic ciudat. Și pe urmă a aflat Bill. Și a făcut plici. S-a dus la poliție și le-a spus... ei, nu știu exact ce le-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noi. — De ce anume? — De tricourile astea noi. Nu sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în fiecare zi, nu? Probabil că e unul din lucrurile alea care par mai groaznice decât sunt de fapt. Cum e și examenul auto. — O, Doamne. Suze se crispează toată. Iar m-apucă. — OK! Stai așa! Extrem de alarmată, încep să scotocesc printr-o pungă de plastic. Poftim! Suze deschide ochii cu greu și rămâne mirată când scot din pungă o cutiuță elegantă în celofan. — Bex... ce faci, mi-ai luat parfum? — Cică uleiul de iasomie îți ușurează durerea, zic precipitat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
telefonul ăla nenorocit! — Dacă vrei ca acest copil să se nască în condiții normale, îmi spune moașa, eu zic c-ar fi bine să suni unde zice ea. Hai, scumpete, sună! se bagă și femeia în halat roz. — OK! OK! Scotocesc în geantă după mobil și formez numărul. Sun. Gata, Suze, poți să te duci! După ce te aud spunând ce trebuie să spui! Respiră adânc, ca să acoperi durerea... — Alo! îmi ciripește vocea lui Robyn în ureche. Aud cumva clopote de nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și cadourile. Când singurul lucru care contează este ca Luke să vrea să fie cu mine, și ca eu să vreau să fiu cu el. O, Doamne, cât de proastă am putut să fiu... Începe să-mi sune mobilul și scotocesc repede în geantă, cuprinsă brusc de speranță. — Luke? — Becky! Ce naiba se întâmplă? Glasul lui Suze îmi sfredelește urechea, și aproape scap telefonul de spaimă. Tocmai m-a sunat Michael Ellis! Zice că te măriți la New York! Bex, nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jandarmilor să descopere că actele de identitate ale lui Borobaru și Vârlan nu aparțineau purtătorilor lor, deoarece nu știau limba sârbă, fapt neobișnuit prin regiune. Au fost declarați arestați și jandarmii au început să percheziționeze camera lor de dormit. Au scotocit geamantanele și au răsturnat pe dos toată camera. N-au găsit nimic compromițător; căci toate lucrurile care tebuia să ne servească la expediție, între care și niște pistoale, se găseau în camera noastră. Noi așteptam aici cu sufletul la gură
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de B.S. Bloom, J.T. Hastings și G.F. Madaus (1971)27, dar și de alți maeștri ai mastery learning precum J.H. Block 28 sau K.P. Torshen 29. Acestora li s-a adăugat R.M. Gagné, care a avut ideea genială de a scotoci prin puzderia de teorii ale învățării (câteva sute!) și a identificat mecanismele învățării solicitate în instruirea școlară. În acest fel s-a elaborat „vestita ierarhie a lui Gagné”: nouă tipuri de învățare care permit orice instruire, nouă mecanisme universale (în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ereticii metodei științifice” - ei s-au ambiționat să introducă în dezbateri viziuni și curente noi, distructive în raport cu „tradițiile” curriculare moderne. Așa au apărut: reconceptualismul (Huebner, 1962), umanismul (Rogers, 1962; Maslow, 1962); teoria noilor priorități curriculare (Berman, 1965). Alți „nonconformiști” au scotocit, cu metode neortodoxe, prin „locuri neumblate” ale curriculumului și au dat la iveală lucruri neobișnuite. Este cazul lui Jackson (1968), care a dezvăluit existența așa-numitului „curriculum ascuns” - un „monstru pedagogic” care a înfiorat liniștita lume a cercetărilor educaționale pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pozitive. În aceeași perioadă s-a născut „tehnologia educației” (educational technology). Era o expresie cu vădite conotații „inginerești”, impusă de Robert Mills Gagné. Acesta publicase în 1966 ambițioasa lucrare The Conditions of Learning, care a fost reeditată în 19709. El „scotocise” în puzderia de teorii behavioriste ale învățării, realizate pe baza unor cercetări experimentale, pentru a identifica mecanismele învățării solicitate în procesul instruirii umane. A decis că ar exista opt asemenea mecanisme: 1) învățarea semnalelor (signal learning; evidențiată de Guthrie, 1935
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumul postmodern ca nedeterminare combinată (mixing indeterminacy) și interpretare (interpretation). Când trebuie să facem interpretări, ar trebui să fim mereu conștienți că orice evaluare depinde de supoziții și presupuneri. Foarte adesea, acestea sunt ascunse. Rigoare înseamnă încercarea conștiinței de a scotoci ca un copoi (to ferret) prin aceste supoziții (...) de a negocia trecerea printre aceste presupuneri, astfel încât dialogul să poată fi semnificativ și transformator 181. În completarea lucrării A Post-Modern Perspective on Curriculum, William E. Doll jr. a publicat, în 1993
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
posibilități: de a veni pe cont propriu cu mașina, avionul sau trenul sau, cu aceleași mijloace de transport, folosind însă serviciile unor agenții de turism. în ambele cazuri, mizeriile încep la punctele de frontieră (Borș, Nădlac, Curtici, Turnu-Severin, Otopeni). Vameșii scotocesc și răscolesc bagajele, se servesc cu o dezinvoltură nemaipomenită din cadourile pe care turistul le aduce rudelor din țară, luând orice au chef pentru a pune, chipurile, vama mai mică: pun vamă exorbitantă obiectelor pe care le socotesc ei că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
după aia, seara, dau o raită iarăși pe la frigider. Când-colo, dovleceii mei... nu mai rămăsese nimica din ei. Mă duc la cumnată-miu’, mă, tu i-ai halit? Dă unde? Ia mai uită-te odată, că acolo trebuie să fie! Scotocesc io iară și, într-adevăr, să mă bată Moș Crăciun dacă mint, era undeva, în fundul raftului, o cutiță de conserve mică al dracului. Bag-seamă că strachina cu dovlecei intrase la apă sau, cum se zice, se contractase de la frig. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să zicem că textul are mecanismele sale și e nevoie să dai de acel mecanism și apoi realitatea se coagulează, singură se scrie. Se bulucește acolo. Cuvintele cheamă realitatea. De unde să știu io că are 46 de ani. Trebuia să scotocesc în arhivele primăriei. Asta e ciudățenia literaturii, să se potrivească, textul să cheme fapte de viață care să se plieze perfect. Uneori, textul se scrie din proprie inițiativă. Cuvintele atrag realitatea. Cu cartea aceasta s-a întâmplat ceva ciudat. Faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nu știam ce intenționează mama să facă. S-a apropiat de borcanul care fusese cândva plin cu untură, dar care acum era gol, conținând ici-colo vagi urme din alimentul care se terminase, fiind pitite doar jos, în spațiul greu de scotocit format din peretele vertical și baza recipientului. Ținea borcanul cu mâna stângă în timp ce cu dreapta urmărea linia cercului de la baza borcanului, încercând să strângă măcar o lingură din prețiosul aliment. Mă uitam la mama cu câtă atenție și migală, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la frontieră cu vameșii scotocind minute în șir prin bagaje, în așteptarea "ploconului" obișnuit. Cam așa stăteau treburile, și mai stau, din păcate, și acum! România are potențial turistic și fiind așezată în centrul Europei poate fi o destinație pentru ceea ce se cheamă "turismul repetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Tomis e o himeră plină de promisiuni ce vine periodic să bată la ușa imaginației scriitorilor de orice limbă (a se vedea, de exemplu, frumoasele pagini ale lui Christoph Ransmayr: Il mondo estremo , Ed. Leonardo, 1995) și-i face să scotocească în desagii legendelor ce sunt de competența lor, oferind din când în când promisiunea unor peripeții intime diferite de cele moștenite din documentele de arhivă. Ultimul ce caută să-i dubleze profilul, în ordinea timpului, este românul Marin Mincu, poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de piele, cu automatul agățat de gât. Prin fereastră se vedea o mașină mică, neagră, oprită în fața porții. Ceva mai la vale, în fața locuinței doctorului Banu, era o altă mașină. Doctorul Banu avusese însă noroc, murise de inimă. Cei care scotoceau prin odăi erau șase cu toții, cel puțin așa mi-a spus tata. Bunicul era însoțit la baie cu pistolul în ceafă. Percheziția a durat cam cinci șase ore. Ore de coșmar. Spre dimineață, unul dintre securiști ne-a cerut să
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cuvinte, ea vine așa cum este. Sentimentul trebuie să fie calitativ și nu cantitativ. Atunci când unul iubește și celălalt urăște se pot considera într-o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte și să îi arunce pe un tărâm necunoscut. Scotocind prin cenușa trecutului nu mai găsi nici un cărbune teafăr, deși căsătoria lor fusese puternică precum Titanicul, iar avertizările fuseseră ignorate. Curcubee frânte gâtuiau iubirea sub tăcerea paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să afle vreodată? Frigul din ea se accentuase, iar mâinile de mamă veneau încălzindu-i imaginea lui închipuită, căutândul cu sufletul încercat de multă durere. La început i se păru o glumă că nu-l întâlnise, dar era ceva real. Scotocise toate culoarele, toate spațiile din incintă și din exterior și întâlnise toate persoanele de ordine și călătorii care așteptau. Dacă ar fi dorit cineva să staționeze mai mult decât era necesar, erau legitimați, iar în cazul în care stăteau neregulamentar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gospodăriile oamenilor. „Cotele obligatorii” în produse cerealiere și animale ce ne-au fost impuse ca despăgubiri de război nu se mai terminau. Oamenii noului regim s-au văzut nevoiți să ridice tot ce ce se mai găsea prin gospodăriile oamenilor scotocind prin pivnițe și prin podurile caselor fără să se uite că în urma lor rămân plângând copii înfometați. Dacă ar fi fost părintele, poate l-ar mai fi ajutat cu ceva. În aceste condiții, băieții au fost nevoiți să plece care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru că dorea să-l cetluiască într-o cușcă și să-l dea prin împărăție, ca orice osmanlâu, scuipându-l pe "Împăratul celei de-a doua Rome", să-l proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]