1,649 matches
-
a datelor de stare civilă, poate și un număr de telefon să poată anunța părinții ori instituția al cărei angajat era omul... Ei au făcut asta abia a doua zi, aproape de prânz... Și telefonul? Unde s-a pierdut telefonul? Au scotocit mulți oameni zona... din șosea până în fundul prăpastiei... Să-l fi însușit vreunul din oamenii care au văzut mașina răsturnându-se? Să-l fi făcut „proprietate personală” vreun lucrător de poliție ori de la pompieri? Absurd! Oamenii aceștia au destul suflet
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
rândul. Ca să nu aibă soarta celorlalte, își aruncă javra pe mătură și, pe furiș, printr-o ferestruică dintr-un turn, zbură spre Țara de Fum, blestemând și înjurând. După ce termină cu toate babele, Mărțișor intră în Palatul de Gheață Veșnică. Scotoci prin toate cotloanele și văzu că e pustiu. Ieși afară din palat. Cioroipanii, care se transformaseră în ciori obișnuite, zburau cuminți și îl urmăreau cu atenție, cârâind discret și codificat. Mărțișor se întreba unde îl poate găsi pe Ghiocel și
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
liniștindu-le doar clipocitul șuvoaielor din hăuri. Mărțișor nu știa ce să mai facă. Să plângă cu disperare? Să urle de durere? Să trăsnească văzduhul cu paloșul? Se resemnă. Mai avea speranța să găsească trupul lui Ghiocel. Coborî în prăpastie, scotocind pe sub fiecare trunchi de copac. Degeaba. Când nu mai avu nici o speranță, observă sub un copac delicata floare cu clopoțel alb. -O, Doamne! zise Mărțișor. Acesta-i sufletul lui Ghiocel! Să-l rup și să-l duc iubitei? Nu! Ar
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
dat-o străbunicul vostru. Vezi și acum zici că este nouă. - Este bunicule, dar nu prea mai are benzină și cum eu nu am fonduri speciale... - Bine, bine, uite ia de aici banii ăștia și fă-i plinul, răspunse bătrânul scotocindu-se prin pormoneu. Îți mai rămâne și pentru tine de o bere. Sau te subvenționează bunică-ta ca de obicei? - Nu știu, bunicule, ce are de gând să facă. Acum după petrecere nici la ai mei nu am curajul să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
chitanța, mi-a replicat el. Abia atunci mi-am dat seama că uitasem chitanța pe tejghea, acolo unde o pusese Fred, după ce îi plătisem. Iată ce se întâmplase: în momentul când întinsesem mâna după chitanță, îmi sunase mobilul. Așa că am scotocit grăbită, în poșetă, să îl găsesc. N-a durat mult până să dau de el. Am răspuns și am ieșit din atelier. De fițuica pe care Fred notase numele, adresa mea și numărul de mobil, uitasem complet. - Nu am chitanța
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > BIBILICILE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului BIBILICILE Prin livadă, cu pași mici, Scotocind prin iarba mare, Umblă șapte bibilici Să găsească de mâncare . Țipă de le-asculți cu greu, Se foiesc fără-ncetare, Se întrec în marș mereu Și-apoi, una pe gard sare. Clătinându-și capul mic, Se întoarce să-și arate
BIBILICILE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352830_a_354159]
-
și sper... Speranță, neobosită și plină de încredere, te iubesc și te admir! Cum de nu te pierzi cu firea atunci când nu găsești rezultatul dorit? Tu încă mai exiști după atât amar de ani! Doar tu îmi dai puterea să scotocesc prin cotloanele sorții și numai tu, îmi șoptești, să-mi străbat cărările sufletului, pline de dor! Atunci... ne hrăneam zi și noapte din fagurii iubirii noastre nevinovate. Mă întreb, deseori, de ce plecăm așa devreme din succinta noastră viață? De ce ne
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
amărășteni din sat. D-ăștia...idioți, bătrâni, bolnavi și fără urmași sau moștenitori, ori împrăștiați prin lume. Uite că n-a reclamat nimeni până acum! Și se găsi șmecherul ăsta din Galați, fiul unui hoț și bețiv...mort, să mă scotocească. Apoi, hienele astea de subalterni...au început să rânjească în jurul meu. Ho, javrelor, că n-am ajuns hoit! Ba...da! Hoit politic, dacă dau cu copita în cel care mă călărește și-mi pune la bot traista cu tain. Tainul
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
prietenul meu din Chișinău, Ion Diviza, mi-a semnalat existența în Rusia a unui gen scurt foarte popular - poemul într-un vers, asemănător celui lansat la noi de Ion Pillat, dar cu tentă umoristică sau satirică. Sunt convins că dacă scotocim bine prin India, Africa de Sud sau Brazilia, găsim genuri specifice de literatură umoristică în format scurt sau scurtissim. Mă bate gândul ca, în acest scop, să cer o bursă la Uniunea Scriitorilor. B. Epigrama versus senryu B.1. Forma fixă Ca
PARTEA I-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353797_a_355126]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PĂMÂNTEAN, NELUMESC... Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta
PĂMÂNTEAN, NELUMESC... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353930_a_355259]
-
Absurd! Și dacă nu a fost condamnat? Aaaa, mușcăturile alea? Apar, de regulă, în așa situații. Aproape sunt obligatorii. Culmea e că pe față nu are urme de lovituri ori mușcături. Nici în cazul acela nu erau... Ei, drăcie! A scotocit în borsetă si a tastat nervos și nerăbdător un număr pe telefonul mobil. - Măi, Olaru sunt... Salut! Spune-mi repede cum naiba-l cheamă pe ăsta cu fata de azi, proprietarul mașinii... Mda, stai să notez...Așa, te ascult... Breazu
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
grădiniței bine îngrijite de o mână pricepută. Lămâiul de lângă chioșc era plin de fructe și de flori albe și mărunte ca niște fulgi de zăpadă. Era un adevărat paradis plin și cu alte flori de primăvară și de miresme. Albinele scotoceau curioase prin adâncul pistilului și stigmatului polenul ce se depunea pe piciorușele lor harnice ca și nectarul din care făureau adevărate comori dulci. Andrada era uimită de atâta frumusețe, dar Cristian nu o lăsă să se dezmeticească că și deschise
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
este periculos și deloc recomandabil ca un cetățean al României socialiste să viziteze America imperialistă. În ciuda acestor sfaturi, băbuța se decide să plece. Își face valiza de carton, în care ascunde, înfășurată într-un ziar, o pietricică de râu. Vameșii, scotocind prin bagaje, descoperă cu stupoare obiectul ascuns și rămân blocați. Nu înțeleg și nu știu cum să procedeze. O întreabă pe băbuța de ce a luat cu ea piatra? „De dor”, zise ea simplu, privind vameșii drept în ochi. Asta e toată istorioara
CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354088_a_355417]
-
spațiului dintre verticalitate și minte. Mai păstrez câteva felii de fericire și pentru cei triști. Nu știu de ce vrem să părem suportabili pentru ceilalți...fi-vor iubirile destule! Am rămas prinsă în fața tristeții...și cui mai pasă de ochii strânși? Scotocești prin toate trăirile amintiri frumoase apoi te întrebi de ce nu găsești măcar una. Alții se minunează de tristețea ta, de sinele noroit și de viață. Uneori greșim când spunem adevărul, uneori uităm vindecarea în altă mână. Mergem tăcuți spre o
TRATAT DE SINGURĂTATE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354672_a_356001]
-
organic corpul lui și îl înălțau până la statuia libertății, să-și vadă eul său trecut, mic și infect, să-l dezbrace de un rând de piele de șarpe veninos. Era liber, pătat, dar liber. Libertatea i se părea o comoară scotocită cu dinții și unghiile din cotloanele pământului, atunci când la ieșirea din arest s-au schimbat anotimpurile și timpurile, și greu mai găsea un loc între oameni. După un zbor zvelt și hotărât, Thomas a aterizat calm, cu obrajii pișcați de
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
cu o sacoșă plină de verdeață, venind de la piață. ”Așa maică, așa, duceți-i că nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe un vecin l-a mușcat chiar aseară”. În timpul acesta, hingherii își făceau treaba rapid și cu pricepere. Scotoceau după gardurile vii, prin cotloanele săpate cu ghearele labelor la temelia blocurilor de patrupezii hăituiți. O cățea a ieșit speriată de după un arbust plin cu flori galbene. Ducea în bot un cațeluș. A nimerit chiar în față unui hingher. Acesta
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
cu happy-end, Sașa se reîntoarce acasă, nu mai este așa de zvăpăiată, a învățat multe din aceste aventuri de la țară. Este mai chibzuită și mai răbdătoare. Însă, când pleacă stăpânii de acasă, năravul din fire nu are lecuire. Tot mai scotocește prin dulapuri, în căutare de noutăți. Dar stăpânii o iubesc și-i tolerează aceste mici năzdrăvănii. Daniela Ionela Firicel - a desenat toată povestea. Desenele ei, în culori deși sunt imperfecte și unele disproporționate, redau atmosfera poveștii și reușesc să contureze
O POVESTE MINUNATĂ, DESENATĂ ŞI PICTATĂ. DANIELA IONELA FIRICEL, CĂŢELUŞA SAŞA, EDITURA SF. IERARH NICOLAE, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357455_a_358784]
-
noastră dar...decât afară în frig și zăpadă tot e mai bine aici...Și, într-o zi, la ușa casei noastre oprește o mașină...Greu a ajuns prin nămeții de zăpadă. Ies repede și văd un nene...și câteva femei...Scotoceau în prtbagajul mașinii și cu brațele pline au venit spre noi. Mamă, mamă, a venit Dumnezeu la noi... Ce tot spui acolo? Pai nu a spus tati în scrisoare că...Dumnezeu nu ne va lăsa singuri? Că ne va ajuta
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
nu este prea târziu, a adăugat secretara examinând-o cu coada ochiului. Adriana a înghițit în sec, a șters cu mâneca primele lacrimi și nu a mai fost în stare să scoată o vorbă ori să gândească coerent la ceva. Scotocea pierdută în geantă după batistă, uitând că o avea pe birou în fața sa. După câteva zile, profitând de existența unor probleme litigioase ale firmei, a luat dosarul în brațe și a mers la patron să-i explice și să-i
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
mânie și indignare nejustificată. - Porcilor! a mai avut Adriana puterea să țipe, mânioasă și umilită, ridicând geanta strânsă cu un gest de disperare la piept. A ieșit ca o vijelie trântind ușa cu putere, după care, la numai câțiva pași, scotocea în geantă și nu mai vedea batista din cauza lacrimilor pe care nu le mai putea stăvili. Nu era sigură dacă merge pe drumul cel bun de întoarcere, dar nici nu-i păsa dacă este o cu totul altă stradă. Simțea
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
departe. A fost un ieri și-un astăzi, iar mâine mă gândesc la tine, într-un viitor cel-țin în buzunar de inimă ascunsă, într-o cămașă cu franjuri de lumină, pe-un trup ce arde-n el copaci ai tinereții. Scotocesc prin suflet imagini și trec prin tuneluri încălcite-n miliarde de drumuri-soartă, deschise. Privesc cerul pictat cu bucuria vieții. Ape curg învolburate și-n cascade cad în stropi reci ca ghiața, inimi fierbinți, ce apoi urcă spre cerul vieții. Strâng frunzele
FECIOARA S-A NĂSCUT DIN TRUP ALB DE IARNĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358060_a_359389]
-
băieți, muzeu al satului. Să lăsăm vremurilor ce vin, copiilor și nepoților, obiectele, tradițiile, îndeletnicirile, portul național al moșilor și strămoșilor noștri”, ne spunea dânsul. Și așa, cu căruța bătrânului Stelian, am mers pe la curțile gospodarilor din Domnești și am scotocit, timp de o vară întreagă, podurile și magaziile. Marele profesor nu avea liniște, parcă nici nu dormea nopțile. La ora șase dimineața era la poarta mea: „Hai, să mergem!”. Și plecam, o luam de la capăt cu căutările. Așa s-a
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
privirea șifonierul din lemn de mahon din camera să, întrebându-se care ar fi cea mai potrivită costumație pentru aventură ce tocmai o aștepta. Se ridică din pat cu mișcări domoale de felina și postându-se în fața dulapului, începu să scotocească cu mâinile agitate printre mulțimea de haine agățate pe umerașele ce se aflau acolo. Viu colorate, apretate și călcate de mama sa, grijulie că fiica ei să găsească tot ce-i trebuie pregătit pentru orice moft tineresc, acestea se găseau
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
nu v-a plăcut. Sunteți mai mult îngrijorat dacă se varsă sucul de portocală pe covor sau de sărut? Lăsați-l în colo de pahar. Și agățându-l din nou de gât, eleva își prelungi atacul asupra acestuia, limba ei scotocind neliniștită printre buzele cărnoase ale bărbatului, care deja simți cum îl cuprinse căldurile iar virilitatea i se făcu simțită prin materialul halatului. În timp ce se lipea de corpul tânăr și-n continuă fremătare, începu să-l cuprindă transpirațiile, așa că lăsă paharul
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
vreau să fie cea mai frumoasă noapte din viața noastră de cuplu și să ne-o dorim mereu repetată. - Mă las în grija ta, iubitule! Din nou au continuat sărutările și îmbrățișările. Tălpile îmi erau reci și umede de emoție. Scotoceam prin chiloțelul său și mângâiam pufulețul mătăsos și plăcut la pipăit. Apropiam arătătorul de despicătura acoperită cu puf, încercând să-i trezesc interesul pentru clipele următoare. I-am luat mîna și am apropiat-o de levierul meu, dar și-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]