982 matches
-
repezi, ceea ce nu făcuse decât să-i năucească și mai mult. Zvonurile și informațiile false bântuiau peste tot, încurajând, astfel, actele de lașitate. Când vedea jalnica dezordine a trupelor sale, Katsuie nu era numai descurajat, ci turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de război, o avangardă condusă de Sakai Tadatsugu și Ii Hyobu a provocă în repetate rânduri ca și cum ar fi spus: „Ieși afară, Hideyoshi!“ Palisadele cu șanțuri erau apărate de Hori Kyutaro și Gamo Ujisato. Privind spre zgomotoasele trupe inamice, Kyutaro scrâșnea din dinți. După Nagakute, inamicul răspândise zvonuri că soldații lui Hideyoshi se temeau de războinicii clanului Tokugawa. Dar Hideyoshi dăduse clar de înțeles că militarii nu aveau voie să efectueze nici o ieșire la luptă fără ordinul lui concret, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebați cu ei?" 17. Și un om din norod I-a răspuns: "Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut. 18. Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut." 19. O, neam necredincios!" le-a zis Isus. "Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vîndut acum, și L-ați omorît; 53. voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!..." 54. Cînd au auzit ei aceste vorbe îi tăia pe inimă, și scrîșneau din dinți împotriva lui. 55. Dar ștefan, plin de Duhul Sfînt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu; 56. și a zis: "Iată, văd cerurile deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Lucrurile au fost puse în mișcare. Cât de curând voi ști dacă am ales persoana potrivită. IV. Cu un fluierat distrat, preaonorabilul Poha urca spirala scării care ducea undeva deasupra cabinetului său de lucru. Sub greutatea lui, treptele de lemn scrâșneau încet din încheieturi, împrăștiind pe alocuri firicele subțiri de praf. Scârțîitul surd, pe alocuri sugrumat îi inducea preaonorabilului o stare de relaxare, ca întreaga clădire de altfel. O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
PREA ÎNDEPÅRTATE Se ascunde sub fruntea mea timpul håituit de Eos și gândul cåutând urmele de tine nelåsate secundarul scrâșnind peste tâmplele azurii ale ferestrei precum o padelå valuri de aer måsurând Mai cald îmi este visul sau mai rece în ochiu-mi aburit de råsuflarea dimineților tale prea îndepårtate
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1610]
-
a lui nea Grigore? D-aia o scriu eu aici, să nu se piardă. Apocalipsa aceasta este doar la prima vedere un pamflet vesel la adresa guvernanților din ziua de azi, vă spun eu că zâmbetul este doar rânjet, râsul este scrâșnit, iar înjurătura stă să vină, de atâta veselie pe piciorul acesta de plai. Este, cu voia dumneavoastră și pamflet și istorie a unor vremuri crâncene pe care trebuie să le îndure blândul nostru popor mioritic. Dacă unii guvernanți se vor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
oamenii se mirau văzând cele două gânduri chircite pe șinele reci, obosite în așteptare...De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a poverii? Oamenii se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mult decât ar fi fost cazul. Și, deși chestia asta mă enerva la culme, trebuia să recunosc că era într-o formă destul de bună. Carnea îi era cam lăsată, dar nu cine știe ce. Se dă în spectacol, m-am gândit eu scrâșnind din dinți și rugându-mă s-o lovească damblaua și alte alea, pe ea și coapsele ei suple și bronzate. I-a luat o veșnicie să se demachieze și apoi să-și întindă crema pe față cu vârful degetelor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de nervi. Cum rămâne cu nenorocitul lui de abuz de droguri? Despre asta l-ați întrebat? Ei, l-ați întrebat? —Rachel, te rog să stai jos, a spus Billings cu o voce monotonă. —Luke ia o grămadă de droguri! am scrâșnit eu, cu toate că nu era așa. —Rachel, problema este - nu, te rog să stai jos - Rachel, problema este că nu domnul Costello se află internat pentru dependență de droguri. Billings a făcut o pauză. —Dar tu ești. Dar n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Când o să mi se dea voie să-l văd? am întrebat. — Asta decide Josephine. Dacă ea consideră că te-ar ajuta în procesul de recuperare, atunci se poate să-l citească în fața grupului și... —Să-l citească în fața GRUPULUI? am scrâșnit eu. în fața celorlalți? — Dacă l-ar citi numai pentru tine nu s-ar mai chema că-l citește în fața grupului, nu crezi? mi-a spus Celine cu un zâmbet cald, dar complet imparțial. Am simțit că panica începe să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de rahat, era foarte populară. Luke probabil că avea toate discurile lor. —El e, mi-a răspuns Mike. De unde îl știi? am întrebat cu nonșalanță. Nu voiam să mă fac de râs trăgând concluzii pripite. Pentru că a fost AICI! a scrâșnit Don cu ochii stând să-i iasă din orbite. Aici! Cu NOOOOI! Pe bune? am murmurat cu inima tresăltându-mi în piept de speranță. Și cum era tipul? A urmat un cor de voci care-și exprimau aprobarea față de Snorter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care manevrează foarfecele conduce lumea. Când am intrat în casă, Helen a ridicat ochii. — Dar ce păr de lady ai, mi-a spus ea surprinsă. De ce ai cerut să ți se facă o coafură de lady? —N-am cerut! am scrâșnit eu. Am alergat la oglindă ca să văd dacă era la fel de rău pe cât îmi aminteam. Pe față, la rădăcina părului, aveam un cerc alb: de-acolo mi se ștersese fondul de ten. Sub ochi aveam niște urme gri, ca niște băltoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gândurilor, sentimentelor, speranțelor și ambițiilor sale era să ajungă între picioarele unei târfe stilate. Și asta însemna eliberare, emancipare! „Simte-te liber“, îi spusese ea și apoi îl înțepenise în blestemata aia de păpușă gonflabilă. Ajuns sub un felinar, Wilt scrâșni din dinți. Și ce se întâmpla cu Eva? în ce fel de iad urma să-i transforme de-acum viața? Dacă până acum traiul cu ea fusese insuportabil, de-acum înainte avea să fie nenorocire în stare pură. Ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St John Froude apucă strâns brațele fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și spaima - explicabilă - că fusese lovit de delirium tremens mult mai repede decât se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în aer, pe cer, printre umbrele străzii care rulează, somnolentă, o himeră astrală în care avansezi năuc, fără să avansezi. Ca și cum totul ar fi adevărat, aproape, aici, să poți pipăi mirosi vedea mototoli, bucăți bucățele, să rupi totul, așa, totul, scrâșnind, țopăind, fericit, să dai foc: cenușă, praf, aer, țircus. Ca și cum ar fiadevărat, oho, dacă toți toate totul chiar ar exista, dacă dacă dacă. scamatorul, paiața, masca, mimul. Cinicul, glumețul arogant, înghițitorul de săbii și dezastre, impasibil, cu marele lui cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A plecat! Parcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
groasă a apatiei care înghite sunetul și mișcarea și sufletul, slavă Domnului, și sufletul, zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fac curaj: Și eu te cunosc, da, chiar nu mai știu de unde să te iau! Tipul începe să se râdă, dintr-o gură cu o strungă în care parcă ar mai fi intrat vreo doi dinți, conducându-mă pe aleile scrâșnind de nisip. Și ce faci aici? Ce ți se pare că fac? Încerc să mă cazez. - La ăștia vrei tu să te cazezi? Păi tu nu vezi ce nebunia dracu-i aici? Se uită demonstrativ peste coada șuie de pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se mai pot depozita cum trebuie, stau în vestibul într-o cutie de carton cât o cameră presurizată, de unde extrag, când mi-aduc aminte, o ediție bibliofilă cu legătură neagră sau albastră, în genul volumelor din „Cartea rusă”, în care scrâșnea la pipăit cleiul descompus în solzi. Am sentimentul că degeaba aș începe acum să-i povestesc Zinei despre Ana Pauker, fostul ministru de externe de pe timpul lui Groza, deși probabil tocmai aerul ei de inocentă, care mă scrutează cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei și au promis să mă sprijine. Sunteți nebună să credeți că își vor onora promisiunea făcută pe vremea când Mao trăia. I-am contactat, dar ei nu mă sună înapoi. Încep să simt greutatea cerului. Uitați de armată. Chun-qiao scrâșnește din dinți. Trebuie să ne bazăm pe propriile noastre forțe. Muncitorii înarmați din Shanghai? Da. Însă nu dispunem de timp. Cât durează să pregătim preluarea puterii? Îl apuc pe Chun-qiao de mâini. Trebuie să-i prindem pe „băieții din vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]