975 matches
-
ale înțelepților rabini de mai târziu, o clasă aparte care interpreta Scriptura cu ochii de vultur ai preciziei scribale 1. Ulterior, lumea elenistică a favorizat dezvoltarea unei clase independente de scribi care nu mai îndeplineau și slujba de preot. Activitatea scribilor din perioada elenistică se vede mai ales în imensa literatură care apare în acea vreme. Elenismul a adus cu sine secularizarea parțială a muncii scribului și, implicit, o scădere a prestigiului de care acesta se bucurase până atunci 2. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dezvoltarea unei clase independente de scribi care nu mai îndeplineau și slujba de preot. Activitatea scribilor din perioada elenistică se vede mai ales în imensa literatură care apare în acea vreme. Elenismul a adus cu sine secularizarea parțială a muncii scribului și, implicit, o scădere a prestigiului de care acesta se bucurase până atunci 2. Este limpede că în trecerea de la tradiția orală la cea scrisă, scribii au jucat un rol important; multe istorisiri, cântece, legi transmise oral, au dobândit un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care apare în acea vreme. Elenismul a adus cu sine secularizarea parțială a muncii scribului și, implicit, o scădere a prestigiului de care acesta se bucurase până atunci 2. Este limpede că în trecerea de la tradiția orală la cea scrisă, scribii au jucat un rol important; multe istorisiri, cântece, legi transmise oral, au dobândit un statut canonic odată cu integrarea lor în cult. Pe lângă aceasta, să nu uităm că scribii nu erau simpli clerici neutri, ci moștenitorii unei îndelungate și complexe tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
2. Este limpede că în trecerea de la tradiția orală la cea scrisă, scribii au jucat un rol important; multe istorisiri, cântece, legi transmise oral, au dobândit un statut canonic odată cu integrarea lor în cult. Pe lângă aceasta, să nu uităm că scribii nu erau simpli clerici neutri, ci moștenitorii unei îndelungate și complexe tradiții scribale israelite. Cuvântul „scrib/scriitor/cărturar” (rps) apare în descrierea cancelariilor regale din timpul lui David și Solomon (2Rg. 8,16-18; 3Rg. 4,1-6), dar și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
rol important; multe istorisiri, cântece, legi transmise oral, au dobândit un statut canonic odată cu integrarea lor în cult. Pe lângă aceasta, să nu uităm că scribii nu erau simpli clerici neutri, ci moștenitorii unei îndelungate și complexe tradiții scribale israelite. Cuvântul „scrib/scriitor/cărturar” (rps) apare în descrierea cancelariilor regale din timpul lui David și Solomon (2Rg. 8,16-18; 3Rg. 4,1-6), dar și mai târziu, în timpul domniei altor regi (Ioaș: 2Cron. 24,11; Iezechia: 4Rg. 18,18.37). De cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din timpul lui David și Solomon (2Rg. 8,16-18; 3Rg. 4,1-6), dar și mai târziu, în timpul domniei altor regi (Ioaș: 2Cron. 24,11; Iezechia: 4Rg. 18,18.37). De cele mai multe ori, înțelesul acestui cuvânt corespunde accepțiunii generale a termenului „scrib” în vocabularul internațional de curte al acelor vremuri; cel puțin în Mesopotamia și în Egipt, ca să nu mai vorbim despre Sumer și Ugarit, slujba de scrib este menționată foarte de timpuriu în analele vremii. Numeroase pasaje din Noul Testament și din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
18,18.37). De cele mai multe ori, înțelesul acestui cuvânt corespunde accepțiunii generale a termenului „scrib” în vocabularul internațional de curte al acelor vremuri; cel puțin în Mesopotamia și în Egipt, ca să nu mai vorbim despre Sumer și Ugarit, slujba de scrib este menționată foarte de timpuriu în analele vremii. Numeroase pasaje din Noul Testament și din literatura rabinică ne arată că scribii se socoteau drept autorități în exegeza Vechiului Testament, prestigiul de care se bucurau bazându-se în mare măsură pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al acelor vremuri; cel puțin în Mesopotamia și în Egipt, ca să nu mai vorbim despre Sumer și Ugarit, slujba de scrib este menționată foarte de timpuriu în analele vremii. Numeroase pasaje din Noul Testament și din literatura rabinică ne arată că scribii se socoteau drept autorități în exegeza Vechiului Testament, prestigiul de care se bucurau bazându-se în mare măsură pe o foarte bună cunoaștere a textului biblic; în acest caz, devine limpede că dovedeau o meticulozitate similară atunci când era vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Vechiului Testament, prestigiul de care se bucurau bazându-se în mare măsură pe o foarte bună cunoaștere a textului biblic; în acest caz, devine limpede că dovedeau o meticulozitate similară atunci când era vorba de transmiterea textului sub forma unor copii. Scribii priveau cu foarte multă seriozitate transmiterea, dintr-un manuscris într-altul, a fiecărui cuvânt și a fiecărei litere a textului biblic 1. Atunci când, în urma folosirii continue, manuscrisele se uzau foarte mult până la a deveni ilizibile, erau așezate în „camera de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
erau îngropate în pământ, în cadrul unui anumit ritual. În acest fel, manuscrisele greșite erau scoase din circulație și plasate într-o genizah. De obicei, o copie care prezenta mai mult de trei greșeli era scoasă din uz2. Textul transmis de către scribi era consonantic, prezentând uneori anumite diferențe frazeologice; de cele mai multe ori însă diferențele gramaticale reprezentau, foarte posibil, forme dialectale regionale: alături de transmiterile scrise ale textului circulau tradițiile orale care conțineau indicații mai mult sau mai puțin clare privind formele textuale și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textului circulau tradițiile orale care conțineau indicații mai mult sau mai puțin clare privind formele textuale și pronunțarea cuvintelor. Dacă această raportare istorică la procesul transmiterii textului biblic poate părea îndoielnică, ea joacă totuși un rol important în înțelegerea activității scribilor. Se poate spune că, destul de timpuriu, scribii și-au făcut un obicei din a adăuga scurte note pe marginea manuscriselor copiate și din a însemna anumite cuvinte care necesitau lămuriri. Un punct de vedere interesant îi aparține lui J. Weingreen
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai mult sau mai puțin clare privind formele textuale și pronunțarea cuvintelor. Dacă această raportare istorică la procesul transmiterii textului biblic poate părea îndoielnică, ea joacă totuși un rol important în înțelegerea activității scribilor. Se poate spune că, destul de timpuriu, scribii și-au făcut un obicei din a adăuga scurte note pe marginea manuscriselor copiate și din a însemna anumite cuvinte care necesitau lămuriri. Un punct de vedere interesant îi aparține lui J. Weingreen 3, care susține că ori de câte ori este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pe marginea manuscriselor copiate și din a însemna anumite cuvinte care necesitau lămuriri. Un punct de vedere interesant îi aparține lui J. Weingreen 3, care susține că ori de câte ori este vorba despre istoria transmiterii textului masoretic ebraic, trebuie făcută distincția între „scrib” și „copist”, fiecare desemnând o profesie distinctă, bazată pe grade diferite de competență. În perioada talmudică, cei care se ocupau cu scrierea și copierea documentelor se numeau sofer și liblar. Termenul sofer, pe lângă faptul că se referă la înțelepții din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
existau grade diferite în pregătirea profesională a celor care scriau și copiau documentele, nivelul cunoștințelor reprezentând unul dintre factorii esențiali în determinarea categoriei profesionale. Se pare că pregătirea textelor sfinte menite întrebuințării în cult era încredințată unui sofer, adică unui scrib, a cărui pregătire, îndemânare și reputație erau recunoscute de comunitatea în care își desfășura activitatea. Și mai mult, este de presupus că încă înainte de apariția unei ediții standard, oficiale, a Bibliei ebraice, autoritățile eclesiastice au făcut tot posibilul pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
deosebea în anumite privințe de corpul central al iudaismului contemporan, nu există nici un motiv care să ne determine să credem că metodele de copiere a textelor sfinte ar fi fost diferite. Din punctul de vedere al istoriei textuale, cuvântul soferim („scribi”) se referă la acei înțelepți recunoscuți drept adevărații păstrători ai tradiției Scripturii. Se presupune că activitatea scribilor a început odată cu Ezda, numit adeseori în literatura rabinică „Scribul” par excellence. În perioada de glorie a scribilor 1, cuvântul soferim se referea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
determine să credem că metodele de copiere a textelor sfinte ar fi fost diferite. Din punctul de vedere al istoriei textuale, cuvântul soferim („scribi”) se referă la acei înțelepți recunoscuți drept adevărații păstrători ai tradiției Scripturii. Se presupune că activitatea scribilor a început odată cu Ezda, numit adeseori în literatura rabinică „Scribul” par excellence. În perioada de glorie a scribilor 1, cuvântul soferim se referea doar la cei ce erau responsabili de textul biblic: ei îl copiau, îl păstrau și îl arătau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ar fi fost diferite. Din punctul de vedere al istoriei textuale, cuvântul soferim („scribi”) se referă la acei înțelepți recunoscuți drept adevărații păstrători ai tradiției Scripturii. Se presupune că activitatea scribilor a început odată cu Ezda, numit adeseori în literatura rabinică „Scribul” par excellence. În perioada de glorie a scribilor 1, cuvântul soferim se referea doar la cei ce erau responsabili de textul biblic: ei îl copiau, îl păstrau și îl arătau ori de câte ori era nevoie; atunci când îl copiau, îl comparau, foarte atent
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al istoriei textuale, cuvântul soferim („scribi”) se referă la acei înțelepți recunoscuți drept adevărații păstrători ai tradiției Scripturii. Se presupune că activitatea scribilor a început odată cu Ezda, numit adeseori în literatura rabinică „Scribul” par excellence. În perioada de glorie a scribilor 1, cuvântul soferim se referea doar la cei ce erau responsabili de textul biblic: ei îl copiau, îl păstrau și îl arătau ori de câte ori era nevoie; atunci când îl copiau, îl comparau, foarte atent, cu textul inițial și cu alte manuscrise. În
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
soferim se referea doar la cei ce erau responsabili de textul biblic: ei îl copiau, îl păstrau și îl arătau ori de câte ori era nevoie; atunci când îl copiau, îl comparau, foarte atent, cu textul inițial și cu alte manuscrise. În acest fel, scribii au avut un rol important în conturarea formei textuale, care în cele din urmă a devenit forma standard. Ei numărau literele și cuvintele diferitelor cărți ale Bibliei; de fapt, Talmudul ne spune că această activitate era una dintre principalele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
wjg (Lev. 11,42) este consoana situată la jumătatea Torei 2, ?âîîrd (Lev. 10,16) este cuvântul situat la jumătatea Torei, iar Lev. 13,33 versetul de la jumătatea Torei.”3 Toate acestea au rolul de a demonstra preocuparea timpurie a scribilor de a transmite cu acuratețe textul biblic și de a-l feri de orice posibilă modificare. Scribii nu numărau literele și cuvintele din simplă curiozitate, ci din dorința de a avea certitudinea că se bazau pe textul unui scrib anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
situat la jumătatea Torei, iar Lev. 13,33 versetul de la jumătatea Torei.”3 Toate acestea au rolul de a demonstra preocuparea timpurie a scribilor de a transmite cu acuratețe textul biblic și de a-l feri de orice posibilă modificare. Scribii nu numărau literele și cuvintele din simplă curiozitate, ci din dorința de a avea certitudinea că se bazau pe textul unui scrib anterior care lucrase cu grijă. În același timp, ei făceau mult mai mult decât să transfere textul scris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a scribilor de a transmite cu acuratețe textul biblic și de a-l feri de orice posibilă modificare. Scribii nu numărau literele și cuvintele din simplă curiozitate, ci din dorința de a avea certitudinea că se bazau pe textul unui scrib anterior care lucrase cu grijă. În același timp, ei făceau mult mai mult decât să transfere textul scris, dintr-un manuscris într-altul; prin intermediul anumitor semne, indicau acele pasaje asupra căror aveau îndoieli. Există încă dezbateri aprinse legate de perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai târziu făcându-și apariția în manuscrisele babiloniene târzii, inserat ocazional înaintea Numelui Divin. Și mai mult, semnul paseq este arareori întâlnit în textele cu punctuație palestiniană, iar în cele cu punctuație tiberiană întrebuințarea sa este total neregulată 1. Obiceiul scribilor de a copia unele litere, folosind forme ușor deviate, nu a urmat niciodată reguli clare. Într-unul dintre Minor Tractates ale Talmudului babilonian, Massekhet Soferim, găsim totuși câteva reguli care indică ce litere trebuie scrise mai mari sau sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
inițiale aparțineau perioadei premasoretice, o mărturie în plus a îndelungatului proces de transmitere a textului 3. 2.3. Ordinea și împărțirea în cărți a textului ebraictc "2.3. Ordinea și împărțirea în cărți a textului ebraic" O altă activitate atribuită scribilor, datată cel mai probabil înainte ca masoreții să se apuce de lucru, o constituie ordinea și împărțirea în cărți a Sfintei Scripturi. În Palestina, Pentateuhul era citit integral, de la început până la sfârșit, într-un ciclu de 3 ani, fiind împărțit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de paragrafe care alcătuiesc pericopa ce trebuie citită se numește perașa, iar în comunitățile de origine sefaradică 2, pericopa se numește sidra. Prin urmare, împărțirea în versuri datează din perioada premișnaică, ceea ce se coincide, de altfel, cu perioada în care scribii și-au desfășurat activitatea. În ceea ce privește toate celelalte aspecte ale transmiterii textuale în această perioadă, existau diferențe clare între tradiția palestiniană și cea babiloniană a împărțirii în versete; abia în prima jumătate a secolului al X-lea d.Hr., actuala ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]