80,833 matches
-
factuale, dă cititorului posibilitatea de a înțelege personalitatea scriitoricească a lui Constantin Țoiu, modul în care acesta privește și înțelege lumea contemporană și felul în care transformă în literatură unele componente ale acesteia. Simpla selecție a faptelor, ideilor, fragmentelor din scrierile unor autori mai mult sau mai puțin clasici, întrebările pe care și le pune, bucuriile și dezamăgirile sale, creionează, cum nu se poate mai bine portretul spiritual al lui Constantin Țoiu și sugerează zonele în care trebuie căutată specificitatea scrisului
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
Valea și Mircea Măluț), care-i integrează personalitatea (titlul pare un ecou... ameliorat al celebrei sintagme a Gertrudei Stein: The Lost Generation), are un indubitabil aer de mărturie și testament. Să precizăm din capul locului că e vorba de o scriere cu un puternic subtext afectiv. Implicația auctorială nu e doar factual autobiografică, ci și de răsfrîngere a unui destin nedrept, căci „amînarea” unei activități create a făcut ca zorii săi să se reverse de-a dreptul într-un crepuscul elegiac
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
Mihai Sorin Rădulescu Din păcate, puține sunt scrierile despre București care apar astăzi în afara granițelor României. Anonimatul în care a fost proiectat acest mare oraș are numeroase cauze și, având în vedere importanța sa de-a lungul secolelor în această parte a Europei precum și numeroasele lui monumente, această
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
resimțit nevoia să umple această lacună de mediatizare foarte evidentă, care privește orașul București. Textul său și-ar găsi un loc deosebit în antologia adusă la zi a lui Paul Desfeuilles și Jacques Lassaigne din 1937 sau în seria de scrieri ale călătorilor străini despre Tările Române. Este o carte scrisă cu afecțiune și cu o profundă cunoaștere a subiectului, ceea ce adesea nu este, din păcate, cazul unor occidentali care vizitează Bucureștii. In descrierile plimbărilor prin oraș, din primele capitole ale
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
a oamenilor obișnuiți, nici profitori, nici victime, nici eroi, care nu doreau decît să-și exercite meseria pentru care simțeau că au chemare. Mărturia lui Gabriel Dimisianu este cu atît mai importantă cu cît puține sînt în anii din urmă scrierile care să descrie dintr-o perspectivă nepartizană ceea ce s-ar putea numi „viața literară în vremea proletcultismului”. Văzută cu onestitate prin ochii unui tînăr de 20 de ani din epocă, realitatea anilor ’50 arată puțin altfel decît este ea reprodusă
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
puțin „o entitate închisă”, ci un extraordinar (total?) „centru de nenumărate relații”. Catalogul e o carte alcătuită din cărți deja existente. Mai mult decât oricare altă carte, catalogul e inepuizabil prin preluarea automată a câmpului de posibile relații ale fiecărei scrieri pe care o menționează între aceleași coperte. Așadar, cum principiul combinatoriu al variațiunilor nelimitate presupune diferențierea chiar și printr-o virgulă, catalogul Bibliotecii nu poate fi perfect identic cu Biblioteca însăși - chiar dacă este imaginea ei prin totalitatea versiunilor - întrucât formula
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
părăsite, și nici în familia ei, această stare de lucruri care, adâncită, ar fi putut feri paginile de abstracțiuni naive și de imagini convenționale. Comedia schimbării domnitorilor rămâne la stadiul declamator. De asemenea, pedalarea pe virtute. Ceea ce rămâne în această scriere este construcția. Logica treptelor sale suitoare ori coborâtoare, filoanele de datare și de informare. Reproducerea textelor pisaniilor mânăstirilor, printre altele. Sensul pe care îl dă Cuviosul de la Putna, scrisului, tălmăcirii, cărții. Reproduc un exemplu, cu substratul său de o mare
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
rar, ce stârnește interesul cercetătorului, curios de varii domenii ale activității umane. Cei doi autori au întreprins o largă investigație a două generații de cărturari străluciți, refăcând biografia membrilor ei, arborele genealogic, însoțindu-le de fotografii, de facsimile ale numeroaselor scrieri pe care le-au produs de-a lungul unui secol, al XX-lea. Întemeietorul „dinastiei Ciorăneștilor” este Ion Ciorănescu, învățător de țară, cu o temeinică pregătire în Germania, unde fusese trimis de către ministrul Spiru Haret, reformatorul învățământului românesc modern, căruia
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
certifice autenticitatea unui asemenea document este autorul și, de aceea, consideram că publicarea unui jurnal nu s-ar putea face decît sub directa supraveghere a acestuia. Am înțeles la ce se referă cei care solicită o perioadă de grație între scrierea și publicarea unui astfel de document citind volumul III (1990-1993) din Jurnalul Monicăi Lovinescu. Regimul Ceaușescu s-a prăbușit. Lumea în alb și negru a regimului comunist tinde spre un gri, în care unii se încăpățînează să identifice exclusiv urmele
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține, cum am spus, inconformismul, fibra incredulă, inadaptabilă, id est inteligența propriu-zis critică a eseistului care și-a ales o temă pe potrivă. Nu întîmplător scrierea în cauză a avut parte de dificultăți torturante, prelungite în timp. Scrisă în 1972 și înfățișată de îndată spre editare, cartea, deși deloc „subversivă”, s-a văzut interzisă pînă-n 1990 (a apărut în 1991): „după tezele din iulie ’71, Popescu-Dumnezeu
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
mai târziu, reluat și de critica mondială... Ceva poate fi deci accrochable, cuviincios adică, de expus, de publicat, și ceva este inaccrochable, adică scandalos, de nefolosit în public, asemeni limbajului întrebuințat cu impertinență de tânărul prozator american ale cărui prime scrieri începeau să cucerească publicul european, mai cu seamă, datorită firescului, realismului lor pe înțelesul tuturor... Cearta de întețește. Hemingway se apără: ... Și dacă astea sunt singurele cuvinte care pot exprima adevărul și de care toată lumea se folosește în viața curentă
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
dăm de capăt. Alexander Kluge, în vîrstă de 71 de ani, este considerat de membrii juriului Academiei drept un cronicar al secolului al XX-lea, un fin și plin de fantezie investigator al istoriei și al emoțiilor. Cea mai recentă scriere a lui Alexander Kluge s-ar intitula în traducere, Golul pe care diavolul îl lasă în urmă-i și ea atestă genealogia literară a autorului laureat: Kluge este un scriitor ieșit din “mantia lui Kafka”. Și fiindcă nu numai la
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
intitulează Înger și Vultur și tematizează relațiile cinice dintre politică, profit și criminalitate. Fundația Brückner Kühnen din Kassel acordă în această toamnă Premiul literar în valoare de 10 000 de euro scriitorului și graficianului Eugen Egner pentru umorul grotesc al scrierilor și desenelor sale. Un alt premiul literar de prestigiu - Erich Fried îi revine romancierului și eseistului Robert Manasse. Scriitorul care ia cu umor și sarcasm pulsul unei societăți febrile și hărțuite, va primi distincția cu ocazia simpozionului Erich Fried care
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
Fried care se desfășoară la Literaturhaus din Viena. Printre laureații acestui premiu finanțat de guvernul Austriei se numără și Oskar Pastior, scriitor originar din România, membru al grupului OULIPO, din care a făcut parte și Raymond Queneau. Pastior ale cărui scrieri sunt publicate în ediție completă în Germania în acest an este și laureatul, împreună cu regretatul său bun prieten Gellu Naum, al Premiului European de Poezie. Și în sfîrșit dar nu în ultimă instanță, printre laureații acestei toamne îl întîlnim pe
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
totuși reproduse primele trei file, care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există însă o schemă generală, și ea este respectată: istoricul scrierii și istoricul publicării. Istoricul scrierii privește anii prolifici ai celui de-al doilea refugiu la Sibiu, sfârșitul fiecărui volum aducând precizarea datării: Sibiu, 1942 (Vremuri și oameni), Sibiu, 10.XII.1943 (Prăbușirea), Sibiu, 1942, (Sfântul), Sibiu, 1943 (Frământări) și o
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există însă o schemă generală, și ea este respectată: istoricul scrierii și istoricul publicării. Istoricul scrierii privește anii prolifici ai celui de-al doilea refugiu la Sibiu, sfârșitul fiecărui volum aducând precizarea datării: Sibiu, 1942 (Vremuri și oameni), Sibiu, 10.XII.1943 (Prăbușirea), Sibiu, 1942, (Sfântul), Sibiu, 1943 (Frământări) și o decalare de ani în curgerea
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
prietenului meu Matei Călinescu la Un om mare și Nouăsprezece trandafiri din ultima sa carte,10) pe care am putea-o lua ca pe o interpretare „legionară”. - În The Romanian Roots... afirmați, la un moment dat, că „tema unificatoare” a scrierilor lui Eliade o constituie „imposibilitatea de a recunoaște miracolul”, idee pe care o regăsim și la Matei Călinescu - „problema miracolului și deghizările prin care devine de nerecunoscut este centrală” (în literatura lui Eliade) - și, de altfel, la toți exegeții scriitorului
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
mai pasionantă decît însăși știința căreia i-a dat naștere. Oameni ai secolului Istoriile de viață, genul cu care aproape ajunge să se identifice istoria orală, își au și ele tipicul lor. Eroii sînt oameni foarte bătrîni, neinteresați de ideea scrierii de memorii, ieșiți din sfera publică și, în general, cu o existență marginală, cel puțin în momentul realizării interviului. Așadar, sînt persoane care n-au nici un motiv să mintă cu bună știință, nu simt nevoia să protejeze pe cineva (ba
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
a implicat, dar nu neapărat conștient de absurdul ideologiei) și Emil Wagner (țărănist, manist, demisionat din partid după 2000); din păcate, deși e o poveste de viață fascinantă, Wagner nu e întru totul credibil: discursul lui e unul elaborat - pe parcursul scrierii memoriilor, ajunse la anul 1940 și pagina 1800. Pan Vizirescu - poet de la Gîndirea, dispus să povestească faptul că Iorga însuși fusese de partea legionarilor, condamnat la închisoare și trăind 23 de ani ascuns într-un pod, niciodată pe deplin reabilitat
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
Milită Petrașcu, Tristan Tzara, Ilarie Voronca ș.a.), manuscrise ale unor eseuri dedicate lui Brâncuși de autori români, precum și corespondență legată de proiectele de monumente solicitate din țară". Excepțională valoare de document a cărții este dată în primul rând de ansamblul scrierilor autografe ale lui Brâncuși în limbile română și franceză. Acolo au "zăcut" - până la acest moment al aducerii lor la lumină - frazele care ar fi putut sta la originea aforismelor brâncușiene publicate în 1926 în catalogul de la Brummer Gallery, fiind apoi
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
reflecțiile, probabil în vederea publicării. De pildă, un manuscris cuprinzând cugetări poartă chiar titlul de Aforisme, scris cu cerneală neagră în partea superioară a paginii,. Aș mai sublinia importanța unei afirmații-concluzie a Doinei Lemny, ce dobândește semnificația unei noi perspective asupra "scrierilor" brâncușiene: "Volumul impresionant de note de atelier ne determină să ne întrebăm dacă artistul nu avea intenția să redacteze o autobiografie. Totul pare cu atat mai contradictoriu cu cat Brâncuși nu înceta să repete apropiaților săi că nu voia să
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
află portretul făcut de Joyce, între cei care îl frecventau se numără Henry-Pierre Roché, iar ultima întâlnire importantă a lui Brâncuși ar fi fost cu Eugčne Ionesco. Pe langă aforismele brâncușiene, volumul de față prezintă câteva dintre cele mai semnificative scrieri ale literaților și artiștilor contemporani care, pe lângă amintirile despre omul Brâncuși și narațiunile despre mediul în care acesta a creat, oferă noi perspective asupra poeticii unuia dintre marii artiști ai secolului XX". Gabriella Di Milia, Brâncuși (n. 190 din seria
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
studiate și astăzi în facultățile de jurnalistică), eseist (autor al unui important studiu despre opera lui Alexandru Philippide) și poet. A venit însă anul 1982 care a schimbat din temelie destinul scriitorului George Arion. După publicarea romanului Atac în bibliotecă, scriere aflată la granița insesizabilă dintre romanul polițist și parodie, nu s-a mai vorbit aproape niciodată despre "poetul" și "eseistul" George Arion. Romancierul a trecut definitiv pe primul plan. În acest roman și în cele care vor urma (Profesionistul, 1985
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
de cea nearticulată: acestei filosofii. Reținem de aici cîteva lucruri importante: în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, formele în cauză apăreau ca nefixate grafic, iar pronunția filosofiii era considerată normală, dar inestetică. În propunerea unei modalități de scriere, criteriul estetic-eufonic era hotărîtor. În monografia sa Structură și evoluție în morfologia substantivului românesc (1970), Paula Diaconescu prezintă în detaliu istoria substantivelor feminine și a variațiilor formelor lor accentuate: se constată că în limba română veche acestea cunoșteau numeroase oscilații
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
contemporane e înregistrat adesea un genitiv-dativ neconform normelor academice. Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a greșelilor (ediția a II-a, 1948), se arăta convins de motivarea fundamental estetică a unei norme care ținea în primul rînd de scriere, nu de pronunțare: "Genetiv-dativul singular articulat al femininelor în -ie are finala -iii (conform regulei pomenite chiar acum), pe care în scris o redăm totuși prin -iei (cel puțin așa recomandă Academia). Din cauză că ultimul i este absorbit de cel precedent
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]