577 matches
-
plângea și ea, fără să știe de ce... poate, de dragul lui. Fericirea ei cea mai mare, însă, era să călărească pe Sultan, un murg jumătate arab, de o inteligență și frumusețe rare. Tot pe atunci, bunicul începu s-o învețe să scrijelească buchiile, pe o bucată de scândură, cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât bunicul își pierdea capul de dragul fetei. Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se iveau de sub degetele sale experte, ce curățau piatra cu nesfârșită grijă, lăsându-se conduse adesea doar de un soi de instinct de arheolog înnăscut, care îl determina să caute o posibilă figură acolo unde, în mod logic, ar fi scrijelit-o el însuși. Acela era marele lui secret și marea lui mândrie, și în minusculul său apartament de burlac se îngrămădeau sute de fotografii în culori, minunate, pe care le făcuse de-a lungul a peste doi ani de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bine atunci. Doctorul Czinner Îl văzu plecând și se Întoarse cu un suspin trist spre ceilalți. — Acum, spuse el. Suspinul venea de la pierderea sentimentului de siguranță. Lupta reîncepea. Era dezagreabila lui datorie: să scape dacă putea. — Un moment, spuse Grünlich, scrijelind la broasca ușii. — Nu e nimeni afară. Soldatul e de cealaltă parte a liniei ferate. Când ieși pe ușă afară, trebuie s-o iei la stânga și apoi iarăși la stânga, printre clădiri. Mașina e În josul străzii. — Știu toate astea, spuse Grünlich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de ales. — Numele și adresa dumitale? Își aminti să-l Întrebe domnul Rennit. Nota răspunsurile, scrijelind cu furie hîrtia. CÎnd auzi numele unui hotel, Își Înălță capul și spuse cu gravitate: — În situația În care te afli, trebuie să fii deosebit de prudent. — Cred c-ar fi mai bine să Încep cu Începutul, zise Rowe. — Stimate domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zilei În care dădusem peste acea potecă, am văzut două stânci groase cam cât un trunchi de copac bătrân - erau Înalte cât trei-patru staturi de om și străjuiau poteca de-o parte și de alta. Pe una dintre ele era scrijelit un mistreț care rânea pământul, iar pe cealaltă, un taur În fugă. Am rămas cu gura căscată când am văzut că pe piatra cu taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
străjuiau poteca de-o parte și de alta. Pe una dintre ele era scrijelit un mistreț care rânea pământul, iar pe cealaltă, un taur În fugă. Am rămas cu gura căscată când am văzut că pe piatra cu taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul Întors Într-o parte. - Parcă dansează, spuse Runa. M-am apropiat de scrijelituri și nu mică mi-a fost mirarea când, alături de mistreț, de taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu astfel de beteșuguri câtă vreme copiii ei vor sta pe lângă ea? N-o să aibă cum să le arate ce e de făcut, iar știința ei se va stinge, În timp ce cuvintele ar păstra-o. Minos mormăi. Luă un băț și scrijeli În țărână una dintre formele perfecte pe care le zărisem pe pietrele ce străjuiau poteca. - La mine În sat e un om care face numai forme din astea. Eu nu știu la ce sunt bune, dar Îmi plac, așa că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mine În sat e un om care face numai forme din astea. Eu nu știu la ce sunt bune, dar Îmi plac, așa că l-am rugat să le dea nume. Ăsta e un triunghi. Ăsta e un pătrat, continuă el scrijelind o altă formă, și ăsta, un dreptunghi. Câtă vreme n-aveau nume, Îmi plăceau foarte mult, iar omul din satul meu, Selat Îl cheamă, era Încă fericit, ca toți ceilalți. Vreau să spun că avea bucate, că se iubea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mi zâmbească cald, din adâncul sufletului. Ne-am luat rămas bun, iar Minos mi-a strecurat cu vorbe abia rostite În gând: - Când o să te ajungă din urmă, omul meu Îți va arăta o scoică, iar pe scoică va fi scrijelit lucrul acela pe care l-am văzut numai noi doi, azi dimineață. - Mai scrijelește pe scoică și o casă de-a lui Dilc deși, cinstit să fiu, mai mult Îmi place de tată-său! El parcă nu... murdărește. Minos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a strecurat cu vorbe abia rostite În gând: - Când o să te ajungă din urmă, omul meu Îți va arăta o scoică, iar pe scoică va fi scrijelit lucrul acela pe care l-am văzut numai noi doi, azi dimineață. - Mai scrijelește pe scoică și o casă de-a lui Dilc deși, cinstit să fiu, mai mult Îmi place de tată-său! El parcă nu... murdărește. Minos a pufnit În râs, iar eu am dat să trec apa care curge dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe creștet, după cum e obiceiul când vezi un om care știe. Când au văzut că-i las pe toți să-mi ia palma și să și-o pună pe cap, s-au veselit nemaipomenit. Unul dintre ei chiar Începu să scrijelească ceva pe un perete, dar scrijelea așa de frumos, Încât mai-mai că m-am recunoscut și pe mine cum stăteam alături de ceilalți, Împrejurul focului de tabără. Focul, mai ales, ziceai că arde și jos, În vatră, și acolo, pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vezi un om care știe. Când au văzut că-i las pe toți să-mi ia palma și să și-o pună pe cap, s-au veselit nemaipomenit. Unul dintre ei chiar Începu să scrijelească ceva pe un perete, dar scrijelea așa de frumos, Încât mai-mai că m-am recunoscut și pe mine cum stăteam alături de ceilalți, Împrejurul focului de tabără. Focul, mai ales, ziceai că arde și jos, În vatră, și acolo, pe peretele peșterii. Ce mai oameni. Se veseleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
habar n-aveam să fac trocul de Împăcare. Nu știam dacă aveam să-i revăd pe Selat sau pe Dilc - poate că muriseră În lupta aia de sânge pe care o lăsasem pe meleagurile lor - așa că m-am apucat să scrijelesc cu o piatră de mână pe pământul nisipos. Capetele lor, așa cum mi le aminteam. Pfuuh. Krog nu era În stare nici să-și amintească bine chipurile lor, nici să scrijelească așa cum trebuie. Oare cum făceau cei ce scrijeleau și colorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o lăsasem pe meleagurile lor - așa că m-am apucat să scrijelesc cu o piatră de mână pe pământul nisipos. Capetele lor, așa cum mi le aminteam. Pfuuh. Krog nu era În stare nici să-și amintească bine chipurile lor, nici să scrijelească așa cum trebuie. Oare cum făceau cei ce scrijeleau și colorau pereții după o vânătoare izbutită? Am Încercat să-mi amintesc meșteșugul lor, numai că mâna mea nu urma ceea ce vedeau ochii prin pâcla amintirilor. Acei oameni puteau și Krog nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apucat să scrijelesc cu o piatră de mână pe pământul nisipos. Capetele lor, așa cum mi le aminteam. Pfuuh. Krog nu era În stare nici să-și amintească bine chipurile lor, nici să scrijelească așa cum trebuie. Oare cum făceau cei ce scrijeleau și colorau pereții după o vânătoare izbutită? Am Încercat să-mi amintesc meșteșugul lor, numai că mâna mea nu urma ceea ce vedeau ochii prin pâcla amintirilor. Acei oameni puteau și Krog nu putea. Așa că, până la urmă, am făcut câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu urma ceea ce vedeau ochii prin pâcla amintirilor. Acei oameni puteau și Krog nu putea. Așa că, până la urmă, am făcut câte un fel de dreptunghi fără colțuri atât pentru chipul lui Selat, cât și pentru cel al lui Dilc. Am scrijelit apoi niște linii precum codițele de purcel În loc de păr. Le-am făcut niște urme În loc de ochi. Un triunghi fără o linie pentru nas. O linie dreaptă pentru gură. - Ție, Selat și ție, Dilc, am zis privind țintă la scrijeliturile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la fel și nu semănau nici cu unul, nici cu celălalt. Of, of, cum era să fac troc pentru ce Învățasem de la ei cu asemenea scrijelituri neîndemânatice? Selat era bătrân și avea mai puțin păr În cap, așa că l-am scrijelit din nou, fără să mai Încerc să-l fac să semene cu omul cunoscut. I-am făcut picioarele din câte o linie, trupul dintr-una mai Îndoită, căci era adus de spate, iar capul ca un cerc. Pe Dilc l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zi, m-a luat cu ea ca să-mi arate cum oamenii din neamul ei coborâseră În apă În niște luntre ciudate și lungi. Erau atît de ușoare și de iuți Încât Logon, de cum le-a văzut, s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea mergeau la vânătoare cei din neamul lui Cipusik. De vânat, vânau niște animale nemaivăzute pe care uriașa Nunatuk mi le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cer, după care se uita la o Împletitură de lăstari arcuiți anume, bine legați Între ei. Am privit și eu la acea Împletitură și, Încet-Încet, mi-am dat seama că era una și aceeași cu țesătura pe care o avea scrijelită pe coapse. - Cum merge, Vishu? Pe unde am ajuns? Vishu râse și prinse să Îngâne un fel de cânt moale, de parcă ar fi obosit să-și tot strige copiii pe care nu-i mai găsea. Mai mult mormăia, Încât n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l Îmbrățișez, numai că Dyas deodată țâșni de lângă mine, chemat de unul dintre ai săi. Se adunaseră mai mulți Vindecători de-ai lor În jurul lui Vishu și se tot certau. După o vreme, Vishu se ghemui și se apucă să scrijelească semne pe nisip, iar ei le priviră, care horcăind, care mormăind supărat. Deodată, Dyas dădu un strigăt și-l Întrerupse pe Vishu, cu vorbe rostite rău. Era gata-gata să dea În el, iar Vishu plecase capul, vinovat, așteptând lovitura fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
soiul de neamuri și s-a apucat să-i Încerce, să vadă care era mai așezat și mai puțin Înclinat la rău, dar totodată puternic și hotărât. Așa l-a găsit pe unul... Kron, iar acesta e semnul lui, Îmi scrijeli Gupal tocmai semnul pe care Îl lăsase netrebnicul ăla de Enkim peste tot În urma noastră - semnul prin care mereu le arătase răzvrătiților, Încotro o luasem. - Kron?! am Întrebat. Gupal a zâmbit. - Ploaia cade pe pământ. Ajunsă pe pământ, se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și se uită? Eram pregătiți. Netrebnicul de Barra avusese un gând teribil când ne Întâlnisem la sfat: Îi pusese pe meșteri să Înalțe un fel de piei ca cele ce prindeau vântul pe luntre - numai că, totodată, pusese de se scrijelise pe ele semnul lui Kron, așa ca să vadă cu toții cine eram noi. - Ridicați-l pe Kron, să-l vadă răzvrătiții, am poruncit și, toți purtătorii de piei le ridicară drept În sus, numai că abia le țineau din cauza vântului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țin minte ce fel de zi fusese aceea, căci altceva mi-a rămas În minte. După ce s-a lăsat seara și am intrat În gaura ce avea să-mi fie de-aici Înainte casă, l-am văzut pe Unu cum scrijelea ceva În țărâna de lângă vatră. Îi chemase pe Marea și Omăt lângă el și le tot spunea: - Aici e Krog, și le arăta semnul pe care Îl făcuse de atâta amar de ori Enkim, de ajunsesem să-l bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am uitat la semnele alea și am văzut că sunt tare bune, chiar dacă nu aduceau deloc nici cu Krog, nici cu Enkim. Numai că eu eram atât de bătrân, Încât am lăsat În seama pruncilor să se joace și să scrijelească semne În țărână. Și, câte zile am mai avut, m-am tot uitat la ei cum s-au Îndemnat unul pe altul să scrijelească semne pentru cuvinte. FILENAME \p D:\Carti editura CR\Vindecatorul\Surse\Listat\VINDECATORUL complet.doc PAGE 175
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu eram atât de bătrân, Încât am lăsat În seama pruncilor să se joace și să scrijelească semne În țărână. Și, câte zile am mai avut, m-am tot uitat la ei cum s-au Îndemnat unul pe altul să scrijelească semne pentru cuvinte. FILENAME \p D:\Carti editura CR\Vindecatorul\Surse\Listat\VINDECATORUL complet.doc PAGE 175
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]