58,131 matches
-
apăsat și provocator E. Lovinescu) de Ťtransăť sustrasă inhibițiilor și dificultăților Ťrațiuniiť? De ce nu!". O altă "ciudățenie" a lui E. Lovinescu, examinat pe reversul său umbros, o alcătuiește raportul acestuia cu "materia primă" a activității sale care e cititul și scrisul. Lectura în cantitate prea mare i se pare un obstacol în calea scrisului, iar scrisul e subminat de simțămîntul "zădărniciei", atît de specific lovinescian, activ încă din anii tinereții: M-a apucat un mare dezgust de hîrtia înnegrită. Așa mi
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
nu!". O altă "ciudățenie" a lui E. Lovinescu, examinat pe reversul său umbros, o alcătuiește raportul acestuia cu "materia primă" a activității sale care e cititul și scrisul. Lectura în cantitate prea mare i se pare un obstacol în calea scrisului, iar scrisul e subminat de simțămîntul "zădărniciei", atît de specific lovinescian, activ încă din anii tinereții: M-a apucat un mare dezgust de hîrtia înnegrită. Așa mi se întîmplă totdeauna. Cînd citesc mult, nu mai scriu eu". Sau: " Mi se
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
altă "ciudățenie" a lui E. Lovinescu, examinat pe reversul său umbros, o alcătuiește raportul acestuia cu "materia primă" a activității sale care e cititul și scrisul. Lectura în cantitate prea mare i se pare un obstacol în calea scrisului, iar scrisul e subminat de simțămîntul "zădărniciei", atît de specific lovinescian, activ încă din anii tinereții: M-a apucat un mare dezgust de hîrtia înnegrită. Așa mi se întîmplă totdeauna. Cînd citesc mult, nu mai scriu eu". Sau: " Mi se pare așa
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
-i epistolare, care însă chezășuiesc un plus de sinceritate, "cutremurat de sila (chiar așa)" de-a mai citi, de-a mai scrie? Atari stări negative se intercondiționează însă la un nivel de adîncime cu cele de echilibru productiv, interesul față de scrisul Celuilalt se pierde și în același timp se regenerează prin experimentarea "urîtului", tentația renunțării semnificînd o șansă a continuității. Contrariile se resping și se atrag concomitent! Acest dublu aspect al relației dintre ele duce la "crizele năpraznice", consemnate cu lealitatea
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Tudorel Urian După mai bine de patru decenii de activitate, Gabriel Dimisianu este, fără îndoială, unul dintre cei mai respectați critici din arena actualității literare. Elementele definitorii ale scrisului său sînt lipsa de emfază, claritatea stilului, precizia interpretării dusă pînă la cele mai discrete nuanțe ale textului (o vorbă preferată a sa pare a fi "lucrurile sînt ceva mai complicate"), umorul fin, abia întrezărit și, desăvîrșita urbanitate a tonului
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
mai poate adăuga unul: o anumită melancolie înțeleaptă, manifestată prin puseuri confesive care își fac loc decisiv chiar și în textele de pură interpretare critică. Aceste texte sau fragmente cu substrat memorialistic sporesc considerabil cota de interes, dar și farmecul scrisului lui Gabriel Dimisianu. Fragmente contemporane este, ca și precedenta carte tipărită de Gabriel Dimisianu la editura Institutului Cultural Român, Lumea criticului, un volum compozit, reunind articole de atitudine, răspunsuri la diverse anchete literare, recenzii de carte, texte cu substrat memorialistic
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
a se opune deschis politicii lui Nicolae Ceaușescu într-un moment în care dictatura personală instaurată de acesta atinsese apogeul, îi desfide, alături de C. Stănescu, pe "conformiștii schimbării" apăruți după decembrie 1989 în viața publică românească. Indiferent de subiectul abordat, scrisul lui Gabriel Dimisianu atinge, invariabil, zone de mare adîncime. De fiecare dată el produce revelații, aduce în atenție detalii sau unghiuri noi de privire care schimbă fizionomia unanim recunoscută a ansamblului. Este unul dintre acei autori care îți oferă, a
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
în ridicol, Camil Petrescu se apără, își protejează imaginea (cum am spune astăzi), arătând că portretistul său e (aproape) un impostor. Accentele pamfletare duc răspunsul lui Camil Petrescu spre ingratitudine, atunci când E. Lovinescu e numit "copil dolofan și cărunt al scrisului românesc" (p. 60), "balaur de cauciuc umflat" (p. 63), "amphitrionul voluminos, cu capul mare de copil de săpun unsuros și cărunt" (p. 78). Tușele caricaturale se amplifică repulsiv: "E naiv de serios, gura arcuită ca de prunc e proiectată de la
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Relația cu sine a lui Cezar devine, astfel, adevăratul secret. Secretul din spatele paradei secretelor. Profesorul de filozofie, având el însuși fantezii sexuale cu fete tinere, descoperă că notațiile sale intime au un cititor-intrus și i se adresează direct. Mărturisirea diaristică - scrisul ca destăinuire terapeutică pentru uzul exclusiv personal - își pierde instantaneu interesul pentru destinatarul inoportun și anonim. Viciul e amenințat de terapie. Cezar își amintește că ratase în copilărie furtul unui caiet din casa bunicii și se duce să-l "recupereze
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
Constantin Țoiu Au fost miniștrii, care, direct ori indirect, au amenințat cu moartea oameni ai scrisului. În felul lor, de bestii joviale, ajunse. Inși cu educație precară. Vagmiștrii ai puterii, instalată, cică, pe veci... Ei, nu-i așa! Și Dumnezeu, se știe, nu bate cu parul... Alți dregători, duioși, sentimentali, însă prefăcuți, nu te amenință cu
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
legea, i-ar ucide pur și simplu, incapabili de cea mai mică remușcare, înaintea hoției dată în vileag. Ei ar fi în stare să tragă, să-l omoare pe loc pe insul cutezător. Neputând face aceasta, îl calomniază pe omul scrisului, îl atacă în fel și chip... Nu sunt ei capabili,... de fapt nici pomeneală... să fi auzit ei de André Gide, care spunea că a fi scriitor, înseamnă a fi oarecum ne-onest... în sensul, estetic, firește, că scriitorul, în
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
niciodată așa. Din centru spre margine, de la kilometrul zero, la Mîntuleasa, Pache Protopopescu, Obor, Lacul Tei și retur. E dramatismul poetic al lui Cristian Popescu, înăuntru și afară. Bucurii, euforii, bahice și nu numai, boieri și aurolaci, angoase, creatori, familia, scrisul, Arta Popescu, iubiri, iubite. Ca și pe stradă. Lumi care se pot urmări în oglindă, de multe ori. Chiar și burțile sau speculațiile pe care le face spectacolul mi se par timpi necesari de aduceri aminte. Toată lumea asta fabuloasă din
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
căsătorit, am divorțat, m-am recăsătorit la 40 de ani... Într-o zi m-am uitat în oglindă și mi-am zis: " Nu sînt tocmai Iulius Cesar!" și-atunci mi-a apărut primul zîmbet. Tot atunci m-am apucat de scris. A trebuit să învăț să rîd și să scriu. Altfel m-aș fi sinucis ca Primo Levi, ca Paul Celan și ca atîția alții. - Credeți în dragostea la prima vedere? - E posibil. De soția mea m-am îndrăgostit la prima
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
ceva? "- Mircea, te-am așteptat aici, la Neptun, și n-ai venit! E groaznic. Trebuia să-ți povestesc viața mea, tu pe-a ta, așa ca-n romanele celebre." I-am fost profesor lui Cărtărescu la un curs de tehnica scrisului, în Germania. Nu-i învățam cum să scrie, ci cum să nu mai scrie așa cum scriau. E o problemă de limbaj, de a da contra-reguli. - Gilles Deleuze are un articol superb în care spune: "un scriitor se vinde în interiorul limbii
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
eroticii de partid experimentate și mărturisite fără ocol de hetairica Nina Cassian... Și acum să ne oprim la infrastructura psihologică a lui Eugen Barbu, responsabilă, evident, pentru mersul nefast nu doar al traiectoriei sale biografice, ci și pentru cel al scrisului său, împotmolit în umorale mîluri respingătoare, răspîndind un miros fetid pînă-n zona posterității. Prozatorul suferea vădit de un complex de inferioritate ce a acționat într-un chip deformant, aidoma unei infirmități. Fiu natural al lui N. Crevedia (sîntem în măsură
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
lui Mircea Cărtărescu." Este și jocul naratorului care când jură pe realitate ("Era real real."), când recunoaște mai mult în glumă "deformarea sfruntată a faptelor". Orice scriitor este "alunecos" prin însăși natura îndeletnicirii, dar parcă Mircea Cărtărescu știe să dea scrisului său cu atât mai mult o familiaritate înșelătoare, îți câștigă încrederea repede și nu te dezamăgește nici când e clar că "trucul" nu mai poate rămâne ascuns. Ce simți cu adevărat după ce ai citit ultima frază din Petruța sau din
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o anumită problemă. De aceea, patosul este dovada clară că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc, H.-R. Patapievici este o excepție, adică un autor care are patosul ideii, puterea de a o însufleți în așa fel încît ea să poată prinde viață în mintea cititorului. Ultima sa carte, Discernămîntul modernizării (Humanitas, 2004) - o antologie
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
este un liric care a îmbrăcat haina epică a reflexiei speculative. Un amănunt aparte este că textele din această carte, veritabile conferințe pe felurite teme (a fi român, a fi modern, modernizarea, cultura generală, lipsa unei istorii a filozofiei românești, scrisul), au fost scrise spre a fi citite cu glas tare, și nu spre a fi supuse unei lecturi tăcute în tihna camerei de lucru. Or e un fapt știut că, atunci cînd scrii un text ca și cum l-ai citi chiar
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
pe cît vorbesc. Asta nu înseamnă că regulile oralității nu ar fi radical deosebite de cele ale cuvîntului scris, ci că sînt oameni care pot pune o cumpănă între cuvîntul scris pentru a fi rostit cu glas tare și cel scris spre a fi citit în tăcere. Aici, lui H.-R. Patapievici nu i se poate aduce nici o critică, căci instinctul cuvîntului dublat de patosul ideii sînt punctul lui tare. În schimb, critica poate veni din altă parte, și anume: H.
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
lui tare. În schimb, critica poate veni din altă parte, și anume: H.-R. Patapievici își trădează pe alocuri patosul, renunțînd la el în favoarea unor insule de aspră și indigestă galimatie. Cu alte cuvinte, dacă forța pe care o are scrisul lui Patapievici se stinge în unele pagini ale cărții, cauza e de găsit în erudiția etalată ca scop în sine sau în recurgerea la un jargon auxiliar ce nu face decît să încarce textul cu un aparat tehnic rebarbativ. De
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
a șaptea. Aici se vădește deplin puterea lui H.-R. Patapievici de a face asocieri de idei cu adevărat surprinzătoare, stabilind relații între teme pe care în mod normal nu ești înclinat să le pui alături. Conferința sună modest: "Despre scris, ascultare și imaginație", dar în ea cititorul va găsi, comentată într-un mod aparte, o scenă ce i se va întipări definitiv în memorie: la capătul unor cursuri sisifice în care se chinuia pe sine și, deopotrivă, își chinuia studenții
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
Într-un cuvînt, noi nu mai gîndim, căci de gîndit nu poți gîndi decît cu imaginile iscate de mintea ta. Distincția imagini interioare (vii) - imagini exterioare (moarte) îi dă posibilitatea lui H.-R. Patapievici de a relua distincția platoniciană a "scrisului în suflet" și a "scrisului pe apă". Se știe că Platon nu era un adept al scrisului în genere, filozoful grec văzînd în scris consemnarea sub forma unor imagini moarte a unor gînduri care, tocmai, pentru că sînt întipărite pe un
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
mai gîndim, căci de gîndit nu poți gîndi decît cu imaginile iscate de mintea ta. Distincția imagini interioare (vii) - imagini exterioare (moarte) îi dă posibilitatea lui H.-R. Patapievici de a relua distincția platoniciană a "scrisului în suflet" și a "scrisului pe apă". Se știe că Platon nu era un adept al scrisului în genere, filozoful grec văzînd în scris consemnarea sub forma unor imagini moarte a unor gînduri care, tocmai, pentru că sînt întipărite pe un suport exterior (tăblițe, papirusuri) nu
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
de mintea ta. Distincția imagini interioare (vii) - imagini exterioare (moarte) îi dă posibilitatea lui H.-R. Patapievici de a relua distincția platoniciană a "scrisului în suflet" și a "scrisului pe apă". Se știe că Platon nu era un adept al scrisului în genere, filozoful grec văzînd în scris consemnarea sub forma unor imagini moarte a unor gînduri care, tocmai, pentru că sînt întipărite pe un suport exterior (tăblițe, papirusuri) nu pot însufleți deloc gîndirea celui care citește un text. Un asemenea scris
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
scrisului în genere, filozoful grec văzînd în scris consemnarea sub forma unor imagini moarte a unor gînduri care, tocmai, pentru că sînt întipărite pe un suport exterior (tăblițe, papirusuri) nu pot însufleți deloc gîndirea celui care citește un text. Un asemenea scris pe un suport exterior este precum scrisul pe apă, varianta opusă adevăratului scris, scrisul în suflet, care presupune o aprindere, în interiorul omului, a flăcării gîndirii vii. Numai că o asemenea gîndire se face în mod oral, prin vorbire și ascultare
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]