979 matches
-
cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale, lăsați și dumneavoastră acuma, că n-o fi mare pagubă dacă pierdeți o rundă, îl liniștește. își duce mîna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Milițică, făcîndu-i loc lui Patru Ace să i-o ia înainte, atent să încuie bine ușa în urma sa. — Pentru că e plină de javre neserioase și de țepari, spune Roja, unde sînt restul? adăugă în pripă, mototolind încă un chiștoc în scrumiera de sticlă. — De cîte ori să-ți mai repet că e abia șapte? spune Milițică, ce-o să mai faceți pînă dimineață dacă începeți să vă tocați banii așa devreme? Sau nu mai știți ce să faceți cu atîta bănet și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe suprafața lui Îmbrăcată În piele verde, unde se aflau: un exemplar din ziarul Berliner Tageblatt, care se vedea că fusese citit și răscitit; o pereche de ochelari cu lentile combinate, fiecare tăiată În formă de semilună; un stilou; o scrumieră masivă din bronz, În care era capătul bine mestecat al unui trabuc, și lângă ea - cutia de Black Wisdom Havanas din care acesta fusese luat; un vraf de plicuri cu corespondență și câteva fotografii În rame de argint. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un căscat. Nu era tocmai o fotografie bună și avusesem parte de suficiente nunți pentru o zi. I-am dat poza Înapoi. Un cuplu frumos, am remarcat, aprinzându-mi un alt Muratti. Trabucul negru al lui Six zăcea stins În scrumiera rotundă din bronz. — Grete a predat până În 1934, când și-a pierdut slujba, ca multe alte femei - victimă a discriminării generale a autorităților Împotriva femeilor care lucrează. Între timp, Paul a prins un post la Ministerul de Interne. Nu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
alcool, și nu dintr-acela care le este servit domnilor În cluburi exclusiviste. — Prea bine, domnule. Dacă așteptați aici un moment, o să merg să-l caut pe Herr Haupthändler, să-l Întreb dacă poate să vă primească. — Mersi. Ai o scrumieră? l-am Întrebat, ținându-mi țigara ridicată de parcă era o seringă hipodermică. — Da, domnule. Făcu să apară o scumieră din onix negru de mărimea unei Biblii, pe care o ținu cu ambele mâini cât mi-am stins țigara În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Da, domnule. Făcu să apară o scumieră din onix negru de mărimea unei Biblii, pe care o ținu cu ambele mâini cât mi-am stins țigara În ea și am lăsat mucul acolo, după care se Întoarse, și, Încă ținând scrumiera În mâini, dispăru pe coridor, lăsându-mă acolo să mă Întreb ce anume o să-i spun lui Haupthändler dacă o să vrea să mă vadă. Nu aveam nimic În mod special În minte și nici măcar pentru o clipă nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
carnețelul lui Gert Jeschonnek: — Numele acestui Junker nu se Întâmplă să fie Von Greis, nu? — N-am auzit nici un nume. Tot ce știu e că e mort și că polițaii Îl caută Încă. Își scutură neglijent scrumul de la țigară În scrumieră. — Ia spune-mi acum de spărgătorul de seifuri. — Păi, mi se pare că am auzit ceva, parcă. Acum vreo lună, un tip pe nume Kurt Mutschmann a ieșit după doi ani petrecuți la zdup În Închisoarea Tegel. Din ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cred, zise pe un ton ușor nervos. — O, ba sunt sigur că da. Mi-am pus o țigară În gură și am aprins un chibrit. Aplecându-mă spre flacără, am tras câteva fumuri grăbite și apoi am aruncat chibritul În scrumieră. Am adăugat: — Colierul. Six rămase tăcut. Numai că deja l-ați recuperat, nu-i așa? l-am Întrebat. Sau cel puțin știți unde se află și la cine e. Nasul i se Încreți de dezgust, de parcă ar fi detectat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu Roșcovanul Însuși e cel care te trăsese În piept, căci probabil nici nu i-ai spus de diamante, așa cum nu ai spus despre ele nici poliției. Six Își scoase trabucul stins din colțul gurii și Îl puse, nefumat, În scrumieră. Începea să pară foarte Îmbătrânit. — Trebuie să Îți acord acest credit, i-am zis, raționamentul dumitale era perfect: găsești omul cu diamantele și astfel Îl găsești pe omul cu documentele. Când ai aflat că Helfferich nu te Înșelase, l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fiecare frază surprizele poeziei, ale construcției de ultimă fineță, ca aceasta- care disimulează magistral În umbrele dormitorului, cu o clipă Înainte de izbucnirea dimineții, portretul În picioare al unei prezențe umane indescifrabile, bust, cavitate bucală, picioare: „Dulapul gata să se descleieze, scrumiera cariată, scaunele șchioape” (124). În altă parte, o radiografie davinciană a mișcării: „Văzu zvâcnirea cotului, luciul rotulei, pârghiile porneau, forfecând aerul, lumina...” (207). Funcția anulatoare de tragic, a calendarului. În August, tema aceasta domină Întregul text. Acest prim volum al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care o găsim În această perioadă În Jurnalul său. Însingurarea și lipsurile, tensiunea spiritului său mereu de veghe imprimau Întâlnirii cu oamenii, cu casele și cărțile, cu cheiul masiv al numeroaselor canale și cu masa cafenelei, totdeauna acoperită de ziare, scrumiere și cești cu cafea, o particulară expresivitate, decupate, prin forța iradiantă a personalității sale, din apatia morbidă a banalității. Nu doar edițiile succesive ale operelor sale, vizibile azi aici atât În librării, cât și În mai orice locuință de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sânilor mei. Aha, zicea el. Aha, făcea el cu ochiul. Aha, râdeam eu, și mă ridicam ca să-i aduc ceaiul. Mă foloseam de ocazie ca să mă etalez, știind că asta îi face plăcere. Stai, zicea el, stingându-și țigara în scrumieră. Vino încoace. Putea să se întâmple oricunde, pe scaun, pe canapea, pe jos, sau lângă fereastră, pe un hol sau, uneori, pur și simplu în picioare, în mijlocul camerei, ca și cum am fi fost pe scenă. 8 Iulie 1937. Un tren șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stil Shakespeare e acum un cuib de pasăre. Ochii îi sunt injectați de sânge. Râde de i se văd toți dinții. Trăgând un fum, Mao își întinde picioarle, încrucișându-și gleznele. Istoria Chinei este istoria yin-ului, susține el zgomotos, împingând scrumiera înspre Fairlynn. Apoi împinge spre ea cana lui de ceai. Îi place să-și împartă ceaiul cu femei. A făcut asta cu Kai-hui, Zi-zhen, Jiang Ching și acum cu Fairlynn. Mai adaugă apă în cană, apoi vorbește mai departe. Strămoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
originale, legate manual, zac desupra standurilor înguste și lungi. În mijlocul camerei e un birou cu o suprafață de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai, o scrumieră și o lupă. Camera dinspre interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară, pini de trei sute de ani își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fructul Marelui Salt Înainte. Mao fumează. Pachete întregi pe zi. Dinții i s-au înnegrit și degetele i-au îngălbenit de la tutun. Ascultă ceea ce au ceilalți de spus și nu dă nici un răspuns. Țigara se plimbă dintre buzele lui la scrumieră. Când și când dă din cap, se forțează să zâmbească, dă mâna cu vorbitorul. Bravo. Ai vorbit în numele poporului. Sunt recunoscător pentru sinceritatea dumitale. Fii mândru că ești comunist. După o săptămână, Mao pretinde că e bolnav și își anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rău, asta bate la ochi” și așa mai departe. Tata îmbrăca mereu paltonul acela, făcea piruete și se uita în oglindă. Pe urmă au îndesat în buzunare tot ce au găsit: sticle goale, suluri de hârtie igienică, ambalaje de la cârnați, scrumiere, umplându-le până la refuz. Apoi tata a trebuit să se plimbe prin cameră, dând impresia că se mișcă ușor și firesc. Ce căra el pe dedesubt n-avea voie să atragă atenția. Când în sfârșit s-au declarat mulțumiți, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat, strivit de scrumiera de bronz, un ziar pe care se putea distinge: Inventarul iernilor și apoi, cu litere mărunte, povestea. Pentru o clipă, senzația că țevile puștii se Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină, fără zgomot a ușii șifonierului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
etajul trei. Aici pereții erau gri deschis și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru hârtii, o scrumieră de sticlă și câteva suporturi goale. Scrumiera părea singurul obiect utilizat. Laura Archer probabil era un angajat de top, pentru că deținea un birou mare cu fereastră și cu o anexă pentru secretară. Am cochetat cu ideea de a fi impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru hârtii, o scrumieră de sticlă și câteva suporturi goale. Scrumiera părea singurul obiect utilizat. Laura Archer probabil era un angajat de top, pentru că deținea un birou mare cu fereastră și cu o anexă pentru secretară. Am cochetat cu ideea de a fi impresionată. Până la urmă am renunțat la ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
secretarei era la fel de ordonat ca și al șefei; nici acolo nu ai fi bănuit că lucrează cineva. Aceleași tablouri, aceeași absență a unui lucru personalizat, același birou aproape gol. Laura Archer și-a angajat o secretară pe măsură. A luat scrumiera de pe birou, a adus-o cu ea, și s-a așezat în celălalt fotoliu, aranjându-și fusta cu un gest automat. Am studiat-o cu atenție. Era blondă cu ochii căprui și ar fi fost foarte atractivă dacă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la care Mirela dormea de obicei, în timp ce Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des fiindcă i se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sau de lup, și o geantă diplomat din piele ciocolatie, pe care și-o puse pe genunchi când se așeză pe fotoliu. — Dezbrăcați-vă, îi spuse Mirela. O să vă încălziți... Ea doar se descheie la haină și-i ceru o scrumieră pe care o puse pe geantă. Prinse să pufăie dintr-o țigară cu filtru alb, scoasă dintr-o tabacheră aurită, pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a lăsat un mesaj secretarei, cu numele tău și adresa și că ai vrea să găsești o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse. Trebuiau puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu nemiluita în el, după ce i-a dat ei peste mână să nu mai bea... Noi nu prea suntem obișnuiți cu băutura, se scuză Mirela musafirilor așezați turcește pe lângă măsuță. Mirela se învârte în jurul mesei, adunând sticlele goale și golind scrumierele, și spune c-o să mai facă o cafea, că acum se luminează de ziuă. E trei dimineața abia, și uite copiii ăștia cum dorm dezveliți în fotoliul-pat, și Rafael că lasă-i așa, nu-i vezi c-au transpirat? Zăpușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cafenie, care-i acoperă pântecele rotund. În fața lui, lângă o farfurie cu trei felii de pâine prăjită unse cu brânză, aburește o ceașcă mică de cafea. Gustă precaut din cană și cu un plescăit mulțumit al buzelor, stinge țigara în scrumieră după care începe să mănânce cu poftă. Din când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale soarelui intră prin perdelele transparente odată cu aerul curat al dimineții. Este liniște deplină, ca într-o mănăstire, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]