4,690 matches
-
rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta, care va continua șirul lung al vieții ce se află într-un circuit continuu cu moartea. În această împărăție
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fie luați de Mireasa zâmbitoare, fie de luceferii prieteni, fie de căldură și lumină, dar cum spun latinii: Via recta, gloria mundi! 9. COMPOZIȚII ȘTIINȚIFICO - FANTASTICE Dincolo de anul 2000 Era o zi urâtă de toamnă, toamna anului 1994. Totul era scufundat într-o ceață adâncă. Ploua. Frunzele copacilor cădeau una câte una pe pământul îmbibat de apa ploii. Cerul livid, obosit ca după o noapte de veghe, era brăzdat de limbi de foc și de ape verzi. Norii erau adunați deasupra
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copacilor cădeau una câte una pe pământul îmbibat de apa ploii. Cerul livid, obosit ca după o noapte de veghe, era brăzdat de limbi de foc și de ape verzi. Norii erau adunați deasupra orașului nostru pregătindu-se să-l scufunde în apă. Ploaia m-a prins pe drum. Veneam de la bunica. Era dimineață. Nu se vedea nimic la cel puțin cinci metri. Ceața era groasă și adâncă. Eram singură. Mergeam pe stradă și de o parte și de alta vedeam
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și mâinile la sâni pentru ca apoi să-și mângâie coapsele, liniștindu-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răspunse „Adevărat c-a-nviat”, apoi, conform regulamentului și consemnului, Începu să strige: Săriți, hoțul! N-o auzi nimeni. Strada era pustie. Pe la casele lor, oamenii mâncau cozonac și ciocneau ouă roșii. Era luna mai și mieii crescuseră cât oile. Bucureștiul se scufunda Într-un cazan cu seu Încins. Nu-l va mai revedea niciodată cu plăcere. 23. Scrisoare din Paris. „Dragul meu, Orice român care ajunge la Paris se crede un Ovidiu Întors din exil de la Pontul Euxin! C'est dingue, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lungi doar sonatele lui Beethoven și fugile lui Bach. Închidea ochii și spunea: Ce lucru mare și muzica asta! Apoi, adormea Împăcat cu lumea și mereu Împăcat cu o cugetare a lui Terente Marcovici, spusă direct În franceză: Așacjursiufisapen! Se scufunda apoi În somn ca Nautilus În mare și acolo rămânea până la destinație, printre pești aurii, recife de corali, meduze albastre, vegheat de Terente, de Bach și de Beethoven. Somnul său era ca o excursie pe cont propriu În rai. Terente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că va ține cât o telenovelă, Întrucât bătrânul cal Înhămat la sania Poștei din Feldiu se scufundase cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el, pe mine mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se răcise binișor În ceașca de porțelan decorată cu desene abstracte În culori vii, pe care domnul Húsvágó nu le Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întoarse la lumină, strălucind cu mândria unui sentiment natural, celălalt ochi strălucea mai puțin și nici nu mai era atât de amenințător, ci gata să cedeze În fața unei atitudini mai pașnice. Ca să se pună de acord, cei doi ochi se scufundară cu voluptate Într-un pahar de vin vechi, lăsându-și stăpânul În beznă, cum se Întâmpla pe vremuri cu sala de cinema, când se schimbau bobinele. Sau când se rupeau. Coriolan duse două degete la gură și nu se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate așezate pe pervazul unei ferestre. Putem citi ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră pătrunde un fascicul puternic de lumină galbenă care Întâlnește vasul, modelându-l și punându-i În evidență buza În contre-jour, scufundând restul culorilor Într-un dialog de griuri colorate, subliniate de contrastul puternic al negrurilor calde. Asistăm la o problematică picturală de interior În care lumina este rece, În galbenul său strident, iar umbra caldă. Nagy Oszkár fiind un pictor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tabloului. Ceea ce va putea ușor verifica acasă. De-acum Încolo, gata cu sedentarismul, Își spuse el. Va vrea la Paris, se va uita la Ziffer. Va vrea În natură, se va uita la Pascu și la Abrudan. Și toate astea, scufundat până la umeri În uriașul său fotoliu din piele veritabilă, din livingrum. Era atât de fericit, Încât trebuia să facă ceva. Și făcu. Strigă: damen tango. Abia rosti cele două cuvinte că Zorela Îl și luă În brațe, spre mulțumirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei erau convinși că ea, cea adevărată, se dusese undeva departe, În California sau Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șanse de a deveni Într-o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment, istorici locali ai Revoluției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment, istorici locali ai Revoluției și câteva prostituate din Piața Carolina, În orele lor de odihnă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
totul... se frânse. Ideea de podea, covor, conceptul, senzația, forma cuvintelor în mintea mea se frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără nici o idee, imagine sau amintire a oxigenului sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după aer, după ideea de aer. O vagă amintire fizică a realității podelei supraviețuise, dar acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de litere, cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și peste tot, mă scufundam, mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj, al submersibilului. Am încercat să-mi păstrez cumpătul. Am încercat să nu mă gândesc deloc la ludovician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dispăru și apoi... am rămas doar eu. Doar eu, alergând. Doar eu, alergând, fiindu-mi greață și tremurând din tot corpul și neștiind dacă voi mai putea face încă un pas, așteptându-mă ca de fiecare dată să mi se scufunde piciorul și să-mi fie tras în jos sau prins și rupt și smucit. Doar picioarele mele lovind podeaua unul după celălalt și mult, mult prea lent, tăcerea înconjurând și precedând fiecare pas: buf buf buf buf Apoi am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este că istoria se scufundă în adâncuri. Ca un dinozaur într-o groapă de smoală. Comitetul de Explorare a Ne-spațiului ține evidența tuturor celor cu care a avut de-a face și a multora dintre cei cu care n-a avut. Dacă ai aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
după tine un băț îndoit. Am zâmbit. — Ei, cine te-a făcut așa deșteaptă? — Mmm... Gândindu-se la asta, Scout ridică din umeri copilărește. — Poate Dumnezeu? M-am uitat la ea. — Ce? — Uau. — Ce? — Doar uau. — Termină. 19 Istoria se scufundă în adâncuri În lumina lanternelor noastre, spațiul din spatele bibliotecii deveni surprinzător de comun, un cotlon mic de ciment cenușiu, cu o gaură circulară săpată în podea și o scară de fier ducând în jos. — Pe-acolo, zise Scout. O să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
drumul de întoarcere din explozia bombei de litere care tulburase fluxurile. Atunci trebuia să mă retrag în spatele personalității lui Mark Richardson, să instalez din nou dictafoanele. Astăzi, Eric Sanderson ieșise la suprafața lacului precum acoperișurile și turlele unei vechi sat scufundat într-o secetă din miezul verii, dar după ziua de azi nu avea să se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu din nou asta, orizontul gol. M-am gândit la spusele lui Nimeni - Renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
miezul verii, dar după ziua de azi nu avea să se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu din nou asta, orizontul gol. M-am gândit la spusele lui Nimeni - Renunță, lasă-te să te scufunzi pe fund, lângă crabi. Oare asta făcusem eu? Mă scufundasem oare în spatele măștii mele ingenioase fără să-mi dau seama? Mâine, spusese Scout, îl vom găsi pe doctorul Fidorous. Privind norii, am sperat că găsirea lui va aduce ceva, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu din nou asta, orizontul gol. M-am gândit la spusele lui Nimeni - Renunță, lasă-te să te scufunzi pe fund, lângă crabi. Oare asta făcusem eu? Mă scufundasem oare în spatele măștii mele ingenioase fără să-mi dau seama? Mâine, spusese Scout, îl vom găsi pe doctorul Fidorous. Privind norii, am sperat că găsirea lui va aduce ceva, un mod de-a schimba lucrurile pentru totdeauna. — Hei. — Hei? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]