676 matches
-
am pătruns În grădină. Bălăriile se congelaseră În lujere de cristal. Statuile Îngerilor doborîți zăceau acoperite cu giulgiuri de gheață. Suprafața fîntînii era Înghețată Într-o oglindă neagră și lucioasă din care se ridica doar brațul de piatră al Îngerului scufundat, ca o sabie din obsidian. Lacrimi de gheață Îi atîrnau de degetul arătător. MÎna acuzatoare a Îngerului arăta direct spre ușa principală, care era Întredeschisă. Am urcat treptele cu speranța că nu era prea tîrziu. Nu m-am mai ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În pivniță sau În criptă. Pulberea de zăpadă care pătrundea de afară Îi ștergea urmele. M-am strecurat pe casa scării și am aruncat o privire pe coridorul ce ducea spre ieșire. VÎntul Înghețat mă lovi În față. Brațul Îngerului scufundat se zărea În Întuneric. M-am uitat În partea cealaltă. Intrarea spre bibliotecă era la vreo zece metri de baza scării. Anticamera ce conducea Într-acolo era Învăluită În beznă. Am Înțeles că Fumero mă putea observa de la doar cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dormitorul unui criminalist și, pe deasupra, om de știință. Se întoarse către Rhyme. - Ei bine, spuse el tot în șoaptă. Nu ești tocmai ce mă așteptam. - Mașina, spuse Rhyme. Din râu? Cum? - A, chestia aia? spuse el relaxat. Trucul cu mașina scufundată? Nu am fost în mașină în acel moment. M-am dat jos din ea când încă era pe stradă și m-am ascuns în tufișuri. E un truc simplu: geamurile erau închise - pentru ca martorii să nu vadă clar ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
casa parohială, Bologa uită pe doctorul Meyer și simți o nevoie nebiruită să vorbească cu preotul. Se repezi spre portiță și intră atât de grăbit, parcă de fiece minut de întîrziere ar fi atârnat o soartă de om. Popa Constantin, scufundat cum era într-o bucurie vagă și moleșitoare, se pomeni deodată cu un ofițer urcând cele cinci trepte de piatră ale cerdacului. Un fior de spaimă îl ridică în picioare. Recunoscu pe Apostol, dar spaima îi rămase în inimă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
același destin ne unește pe toate trei în noaptea aceasta, nici una dintre noi nu mai are nici un folos, nici cartea aceea înfuriată, scuturată de valuri de tristețe și liniște, nici copila aceasta bolnavă, în adâncurile căreia plutesc vapoare cu comori scufundate, nici eu, o femeie a tinereții sale, părăsită. În jurul meu sunt doar înșelăciune și amărăciunea lui Israel, cine ar fi crezut că acesta va fi sfârșitul dragostei noastre, sfârșitul care o însoțise încă din ziua în care se născuse, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâlniri sunt departe de a fi periculoase, însă tu ai inima slabă și, cum îți spuneam, emoțiile nu lipsesc. La masa dorului Flacără lămpii de petrol răspândește o lumină care mângâie blând chipurile și obiectele. Penumbra delicată în care sunt scufundate puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia loc în fața ei pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un rând de fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat sau o bibliotecă. Salteaua mea era tăiată și acum se sprijinea de perete cu interiorul expus În mod obscen. Tabachera Dorei era Îngropată adânc În părul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zonă de puncte mici. Aceasta este o diagramă de sonar, luată pe vapor. E destul de greu de descifrat pentru un neavizat, dar puteți distinge aici un obstacol fin, ca o lamă de cuțit. Ceea ce corespunde unui vas sau unui avion scufundat care ar fi putut tăia cablul. Compania Transpac Communications a Înștiințat Marina Militară, cerând toate informațiile posibile În legătură cu obstacolul. Asta e regula: ori de câte ori se rupe un cablu, Marina Militară este anunțată În ideea că ar avea cunoștință de motivul accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Communications a Înștiințat Marina Militară, cerând toate informațiile posibile În legătură cu obstacolul. Asta e regula: ori de câte ori se rupe un cablu, Marina Militară este anunțată În ideea că ar avea cunoștință de motivul accidentului. Dacă, de exemplu, e vorba de un vapor scufundat ce conține material explozibil, compania trebuie să știe asta Înainte de-a Începe reparația. Dar, de data asta, obstacolul nu se afla În dosarele Marinei Militare, care a devenit astfel interesată. Am expediat imediat cea mai apropiată navă de cercetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sublimele măicuțe,/ noi scriem când gura lor roșie/ sărută arhanghelii din icoane"/; sau: " Dacă Tata ar mai trăi, desigur nu aș scăpa de/ o partidă de vânătoare pe întinsele lui/ domenii sintactice, [...] el, parohul, el, gospodarul, el/ cârmaciul unei corăbii scufundate/ în apele în scădere ale râului Berlad"; sau: "Vă scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sâni din ceară/ că luna are lăzi de zestre/ [...] Aleluia,/ dinspre Pogor spre Cetățuia.../". Dacă intelectualii, în general, se aseamănă cu Fiul rătăcitor, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ușurel: Hn-Hn! Atunci a ocolit colțul casei celei mari, la pridvor. În pridvor, în bătaia soarelui, ședea la pământ un copil străin. Era bălănel și cu ochii căprii. Ochii lui mari, cu gene cârligate, păreau ceva cunoscut, ca o amintire scufundată. Copilul acela străin, îmbrăcat cu rochiță roșie, ca să nu-l deoache nici om, nici fiară, trăgea pe Onu Bezarbarză de cap. Iar Onu Bezarbarză se afla întins pe spate cât era de lung și lăsa pe prunc să-l tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că niponii, obsedați de taxonomii și de diferențieri subtile, nu puteau rata ocazia unică de a încropi un top al celor mai frumoase trei locuri din Japonia. Aceste regine topografice sunt: Miyajima, insula de lângă Hiroshima unde se găsește faimoasa poartă scufundată (tori) care marchează intrarea în altarul Itsukushima, Amanohashidate, un banc ondulat de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un șir de camioane camuflate, Încărcate cu soldați japonezi. O ultimă salvă de pușcă se auzi de pe vasul american Wake. Ultimul dintre marinarii englezi răniți fu tras pe Întinderea de noroi de sub Bund. Petrolul care se scurgea din vasul Petrel, scufundat, se Întindea ca o pată alungită peste rîu, și, odată cu ea, liniștea se așternea peste acel cîmp de luptă. Civilii englezi, care ajutaseră la salvarea marinarilor, ședeau În cămășile lor unsuroase alături de răniți. Tatăl lui Jim Îl tîra pe ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se rotea păreau foarte Îndepărtate. Primele rămășițe din vasul Petrel ajungeau la ei; colaci de salvare și scînduri, o bucată de pănză de tendă cu frînghiile atîrnînd, care semăna cu o meduză uriașă, scoasă din adîncuri de vasul de război scufundat. O rază de lumină aluncă de-a lungul cheiului, ca o ghiulea silențioasă. Jim se Întinse lîngă tatăl lui. Adunați deasupra lor, pe Bund, se aflau sute de soldați japonezi. Baionetele lor formau o palisadă de săbii care luceau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vizitele pe care le făcuse acolo, momente neplăcute, cînd directorii chinezi Îl plimbau ca la paradă, sub privirile inexpresive a mii de muncitoare. Acum pe malurile rîului era liniște și tot ceea ce Îl preocupa pe Jim era mulțimea de cargouri scufundate. Cea mai apropiată epavă, o costieră cu un singur coș, zăcea În canalul cu apă adîncă la doar vreo sută de metri distanță de capătul debarcaderului funerar. Puntea ei ruginită, ca o pîine maronie sfărîmată, mai era Încă plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
niște dinți de aur. CÎnd se trezea dimineața, Jim Își pipăia maxilarul ca să se asigure că Frank nu-i scosese din răutate vreun molar. În timpul zilei, Jim stătea pe debarcaderul funerar și făcea pe paznicul, În timp ce Frank vîslea spre cargourile scufundate. CÎnd Începea să tremure, Jim intra din nou În cabină și se culca sub pătură, În timp ce Basie ședea În fotoliul lui de pînză cu incripția „Liniile Aeriene Imperiale“ și făcea jucării de sîrmă din vechi curățitoare de pipă. Basie fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
funie la fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ea nu bea niciodată, decât atunci când tatăl lui Mary traversa holul - o dată pe lună. După asta, o lăsa pe fiică-sa să se cuibărească în poala ei și amândouă se îndesau una în cealaltă ca două supraviețuitoare ale unui vas scufundat, ca doi oameni care niciodată în viața lor n-au să se mai simtă complet în siguranță. Să-ți găsești un bărbat cu mâini catifelate, i-a spus mama ei. Cu facultate. Și care să aibă prieteni și pasiuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
departe de Ak Sarai și cobora spre port se afla un bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor al narghilelei. Dar era omul care Îi indica ce să facă. Aprinsul narghilelei Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plajă rămasă sub semnul îndoielii în vara anului ‘40. Cu mare întârziere am vrut să aflu: „De unde știai mai multe decât noi, care, așa cum ai spus, nu aveam habar de nimic? Cum ai ajuns să afli numărul exact al distrugătoarelor scufundate și grav avariate la Narvik? Și toate celelalte lucruri pe care le mai știai? De pildă, că o veche baterie de coastă a norvegienilor scufundase, după câteva lovituri în plin și după două torpile - lansate, de asemenea, de la țărm - crucișătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în est ca și în nordul Africii. În orice caz, Japonia aliată era în măsură să raporteze succese în bătăliile navale și la înaintarea în Burma. Iar submarinele noastre emiteau când și când rapoarte speciale cu numărul de nave inamice scufundate și redarea exactă a tonajului însumat. În Atlantic și în apropierea Oceanului Înghețat atacau convoaiele în haită. Nu exista nici un jurnal săptămânal în care să nu fi fost filmată întoarcerea cu bine acasă a navelor. Și, deoarece cel aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
concretizat la începutul anilor ‘60, în romanul Ani de câine, în paginile tunarului-tanchist Harry Liebenau evoluția războiului ca retragere continuă se amesteca și se îmbârliga cu evocările fierbinți ale verișoarei sale Tulla, pe care, conform zvonurilor, o bănuia pe nava scufundată Wilhelm Gustloff, plină de refugiați: înecată în înghețata Mare Baltică. Și eu am așternut însemnări personale într-un jurnal care, laolaltă cu alte efecte de campanie și cu mantaua mea de iarnă, s-a pierdut fie la Weißwasser, fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i pipăi subrațul să vad dacă aripile nu se ascund acolo ca niște evantaie strânse de o mână nevăzută. Ochii de un albastru intens mă poartă pe o apă mult mai limpede ca cea din iazul nostru și mă las scufundată până în adâncuri, unde întâlnesc lumea lui. Trag cu nesaț aer în piept și o mireasmă dulce mă inundă ca o pâlpâire de rai...O fi iubirea? gândesc eu revoltată și nedumerită. Oare așa sângerează inima oricui? Dar copilul se îndepărtează
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a lui, sublimă și cumva, hidoasă. Probabil că a mai întîlnit comatoși care refuză să revină la viața conștientă. Mă caut în adînc, în zonele mele fără personalitate unde nu sînt nici tînăr, nici bătrîn. Căci trăiesc o existență cristalină scufundată, ca vîrstele amintirii, în magma transparentă a timpului. Și-n căutarea mea are un efect ciudat, ca-n jucăriile cu castele minuscule înțesate de turnuri, inundate de un lichid limpede pe care, dacă le scuturi, începe să ningă viscolit. Poate
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dreptate să se înspăimînte. Descoperirea lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l văd cu greu cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]