599 matches
-
energia utilizată de industriile lor - lemnul pădurilor, ce servește și la construcția navelor - este pe sfârșite, iar tehnologiile pentru coloranți și pentru armarea corăbiilor nu mai progresează. Conflictele sociale se accentuează, salariile cresc, țesăturile din lână produse la Amsterdam se scumpesc mereu. O lecție pentru viitor: nici un imperiu, chiar dacă pare etern, nu durează la nesfârșit. în alte zone ale Europei, burgheziile își manifestă nemulțumirea și reclamă libertăți; se dezlănțuie naționalismul. Un semn precursor care nu înșală este următorul: capetele încoronate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
obișnuinței, absolut necontrolat, am procedat așa cum ați văzut, puteam să vă creez probleme și dumneavoastră și mie, eu îmi asum vina fără nici o discuție dacă e să se ajungă aici, Doamne ferește. Nu mi-am mai făcut abonamente s-au și scumpit dar, știți, ajunsesem să pun numai semne de mirare pe margine, că prea mi se părea absurd totul. Pe vremuri aveam colecții, de fapt le mai am și acum. V-am așteptat să vă spun toate astea, m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odată ajuns la liman, PUR îl va înțepa din nou, așa cât să nu-și piardă „doctrina“ și „identitatea“. Doar că prețul PUR este acum mai mare, circa treizeci de locuri eligibile, dar ce să-i faci, toate s-au scumpit. Totuși, zestrea PUR-ului constă mai degrabă în suportul său mediatic decât în cele câteva procente, cinci cu toate, din care PSD-ul o să recupereze jumătate, spun sociologii. Și atunci PSD, prin aripa Iliescu care este a viitorului, a început
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
plictiseam la vreo conferință. Copiii îmi spuneau pe nume, taximetriștii mă întrebau la ce facultate sunt, oamenii care îmi erau prezentați îmi zâmbeau și încercau să îmi intre pe sub piele, totul era minunat. Am comandat al doilea flacon, care se scumpise între timp de trei ori. Efectele au devenit clare. Când, acum două luni, mi-am schimbat poza de profil pe Facebook, toți prietenii au presupus că e o fotografie veche, de prin liceu. Problema e că, de două săptămâni încoace
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ar fi dezamăgiți de mine și m-ar urî și m-ar disprețui. Dar niciodată n-au dat glas acestor gânduri. De câte ori nu m-am învinuit pe mine privindu-i cum mă urmează tăcuți, fără urmă de zâmbet și din ce în ce mai scumpi la vorbă! Cu sufletul greu, ne-am urcat la bordul unei corăbii mici și prăpădite din golful Barcelonei. În ziua aceea o ploaie de gheață cădea peste mare. A două zi de la plecare, o furtună ne-a azvârlit în golful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știi că nu scăpăm ca de moarte. Cică până la primăvară, vrem nu vrem, vom fi cu toții colectiviști; pământul, animalele cu Roibu matale în frunte, acareturile, toate vor fi la grămadă... și oamenii la fel ca dobitoacele... Nu degeaba s-au scumpit gamelele și au dispărut sufertașele de pe piață... Cantina ne așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la fel pentru toată lumea. De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
De mult? —De ceva timp. Cum o cheamă? —Cecilia Sătmăreanu. —Pare-mi-se că am auzit de ea. Nu este avocată? —Ba da. S-au așezat pe pături, pe iarbă, antrenându se în discuții de tot felul. Știți că se scumpește benzina, i-a anunțat Georgeta. —La noi toate se scumpesc; gazul, curentul, produsele, numai salariile rămân aceleași. De aceea pleacă oamenii în afară să muncească pentru că aici nu se mai pot descurca. Merg prin Italia, prin Spania, lucrează și se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Pare-mi-se că am auzit de ea. Nu este avocată? —Ba da. S-au așezat pe pături, pe iarbă, antrenându se în discuții de tot felul. Știți că se scumpește benzina, i-a anunțat Georgeta. —La noi toate se scumpesc; gazul, curentul, produsele, numai salariile rămân aceleași. De aceea pleacă oamenii în afară să muncească pentru că aici nu se mai pot descurca. Merg prin Italia, prin Spania, lucrează și se întorc cu capital. Foarte mulți merg la căpșuni în Spania
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai piciorul, fără coarne și căcăraie. Și-s scumpi! Mănâncă numa’ ăia cu bani și mașini, la niște restaurante care-s departe, au lumină toată noaptea... - Păi și tanti Leana, când n-avea ce să ne dea, aduna lobodă și melci din grădină, îi arunca în oală și dup-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țâșni sângele din abundență. I-ar zbura, din recul, ochelarii de pe nas, cam la jumătate de metru în față. Când m-aș duce spre el să-l ridic, din grabă aș călca pe lentile, făcându-le bucăți. Și s-au scumpit îngrozitor ochelarii! Și amărâtul de el stă cu chirie undeva pe lângă bazar și l-a și părăsit Panait pentru unul de la Politehnică, iar ăsta nou i-a vândut cărțile la anticariat. Un val de iubire îmi inundă sufletul. Lumina, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mare, că ești destul de lată, ca să zic așa, dar cocoana mea are flori numa-n ghivece. În vaze nu le ține, e pericol de cădere și de cioburi tăioase. Se pot Întâmpla accidente casnice, ăia de la puls, cu salvarea, sunt scumpi, trebuie să avem grijă. Și mai zice cocoana că florile În vază prezintă tristețe la privire. Deci numa-n ghivece dorește dânsa! S-o vezi cum vorbește cu ele, le mângâie, le cântă, le ia tensiunea, e drăcia dracului, Sandule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
oi fi anemic. Gore și Gicu ciocnesc halbele și-și fac cu ochiul, ca niște ștrengari. Tot Gicu pune paiele pe foc: Nici măcar nu e zi de-ntreținere. Am auzit că se mărește și fondu` de rulment, cică s-a scumpit gicacaloria și administrația blocului nu vrea să aibă surprize la iarnă. Că de, iarna e lungă, omu` normal are restanțe, da` dacă sunt prea multe restanțe, luate la un loc, atunci se supără radetul și căldură canci. Mai pui o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
FĂRĂ REMUȘCĂRI OCUPAȚIILOR SALE PREFERATE, ÎI SURÂDEA MULT. DACĂ ACCEPTASE PROPUNEREA CARE I SE FĂCUSE, FUSESE DIN RAȚIUNI ONORABILE, ȘI, DACĂ SE POATE SPUNE, DIN CREDINȚA ÎNTR-UN IDEAL. Această stare de lucruri provizorie dura de mulți ani, viața se scumpise peste măsură și salariul lui Grand, în ciuda câtorva majorări generale, era tot derizoriu. El se plânsese lui Rieux, dar nimeni nu părea să-l ia în seamă. Tocmai aici își face loc originalitatea lui Grand, sau cel puțin unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o singură transmisie în direct, din Franța, a reușit să și plaseze tot vocabularul franțuzesc. De grupul muncitorilor se apropie un funcționar de la primărie. Privește mirat cubulețul de ciment și-i întreabă: Asta e tot ce-a ieșit? — S-a scumpit cimentul, îi explică Martin 1. Ce o să faceți cu statuia? — N-ai tu treabă, îl liniștește funcționarul. Avem soluții la orice. Martin 2 și Martin 3 nu înțeleg nimic. Valentin Viorel Voicu și mai puțin. E ora 10.15. În
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tot sucește lunecoasa colegă Gina, atingând din greșeală registrele, pardon, atingând din greșeală clovnul, electrică atingere, scuză-mă, vai, cotul fragil, sticlos, oh, scuze. Eroare, zadarnică atingere, zadarnica. Privirea ei sfidătoare, șmecheroasă, doar doar va afla ceva, orice. Nici o șansă, scumpi urmăritori! Prada știe jocul și îi place. Nici o șansă, nici o șansă. Bufonul e blindat și locuiește în lună. Tovarășe Orest, Sursa Ciupercă nu e disponibilă pentru moment. Are o gripă severă și stă în pat. Nu cred că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înmulțit foarte mult în toate orașele. Câte o casă adăpostește câte 20-25 de soldați, și asta nu numai în zona de operații, ci și în toate localitățile din restul țării aflate sub ocupația militară. Alimentele nu numai că s-au scumpit foarte mult, dar nici nu se pot cumpăra în cantitate suficientă, mai cu seamă pâinea, care este de o calitate foarte proastă. Un alt neajuns, care sporește cu fiecare zi, îl reprezintă starea precară a adăposturilor; chiar în cele mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
poezia: Rătăcire De multe ori/ Uit că sunt al Tău, Dumnezeule; Închei afaceri cu vânzătorii de zei, Te vând, Te cumpăr Înapoi/ Și iar te vând... De fiecare dată mai ușor, mai ieftin; Dar te răscumpăr din ce În ce mai greu... Că te scumpești mereu. Nu știu când am Învățat joaca asta nebună, Dar mă trezesc jucându-mă, Oare de ce numai străinii te adună, Iar eu te vând În fiecare lună? Poate pentru că te-am moștenit de la tatăl meu? Erai În moștenire,/ Stăteai la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sterilă”, „mistică”, făcînd „jocurile burgheziei decadente și profasciste”. Același tip de argumente la adresa suprarealismului vor fi vehiculate, de altfel, și în perioada dictaturii preletariatului... În numărul 47 (septembrie 1924) al Contimporanului este publicată următoarea notiță: „Marinetti și Prampolini ne scriu: Scumpi amici, așteptînd marea plăcere de a vă vedea la București, lansăm o mie de urări fervente, oțel, vitessă, originalitate, lumină întinsă, eleganță spirituală, splendoare plastică muzicală și verslibristă. Vouă, Nouă, marea victorie decisivă împotriva tuturor passeismelor. F.T. MARINETTI, E. PRAMPOLINI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curiozitate: au făcut bine, oare, ce-au făcut? Nu știu. Mai duten... Du-te și tu. Și dezbaterea se încheia, pe bosumflatelea! La magazin, pentru cumpărări, de-ale casei, de-ale gurii, mai cu seamă: vecine, vezi, că iar au scumpit cutare și cutare... ce părere ai? Nu știu. Bine, mă, om nebun: dar, nici asta nu știi? N-ar trebuit să știi? Nu. De ce? De astea știe nevasta. Dacă vreți să-i aflați părerea, duceți-vă la ea,întrebați-o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu ani în urmă. Afacerile mergeau prost, e drept, și pentru patroni, totuși ei căutau să-și păstreze vechile câștiguri; calea cea mai la îndemână li se părea tot aceea de a nu le mări muncitorilor leafa, deși viața se scumpise. Ce-i rămâne unui dogar de făcut când dogăritul e pe ducă? Nu-ți schimbi meseria cu una cu două, după ce ți-ai dat atâta osteneală s-o înveți; iar meseria lui era cu deosebire grea și cerea ucenicie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
i s-a făcut de năbădăi, zice șoferul. — E mare lucru că am dat peste unul care recunoaște, observă Curistul, ești un caracter, felicitări pentru curaj, din cîte spui, putoarea aia nu merita așa un bărbățel. — Voi, taximetriștii, sînteți toți scumpi la vorbă, zice Roja, vă dezlegați limba mai greu decît surdomuții. Dacă vrei cu orice preț, reia Părințelul, să găsești nod în papură cuiva, nu-i mare lucru, mai ales unei femei, adaugă. — Ne plimbi deja de un sfert de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puțin de douăzeci și unu de ani. Meseria lui de acum îi plăcea, aproape că el o inventase - extaziat simțea că ar fi putut să o presteze și pe gratis, dar de la o vreme, până și tichetele de tramvai se scumpeau. Mai era și Andra, cu toată idila lor din liceu, logodna, căsătoria, munca ei într-o fabrică, mai hâdă și mai rău mirositoare decât o subțioară de câine. Pinky se lăudase odată că are s-o țină în facultate, la zi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcea drum tot mai des spre locuri. - Mișcă! Mișcă! zicea Grigore cârciumarului. Crește! - Crește, nene! răspundea Stere. Era altceva să vadă acoperișuri în dreapta și-n stânga. Avusese dreptate jupânul lui: nici orașul ăsta nu stătea pe loc, se lățea. Statul scumpise de la o vreme prețul metrilor de pământ și asta îi plăcea negustorului. "Ce, adică aici nu era bine? se întreba. Ai treabă, te urci în tramvaiul cu cai la Tarapana și până la prânz te-ai și întors înapoi". Stăpânea. Împrejur
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pe bune? sării eu. —Hm. În mod normal aș fi zis Jennifer Tilly 1. Dar cu blugii ăia, ai un aer cam viril, draga mea. De fapt, n-ar trebui să lucrez cu ei. Acu vreo zece ani erau foarte scumpi, dar acum sunt atât de vechi încât atârnă pe mine. Am tras de ei cu tristețe. Genunchii se roseseră, lucru care de obicei însemna că sfârșitul e aproape. Urma fundul. —Fă-ți o pereche pe comandă, sugeră Hugo. Fetele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În acea dimineață rece de noiembrie. Cred că erau chiar mai lungi decât picioarele Sophiei D’Arlan, dacă asta este posibil, și erau Încălțate cu o pereche de pantofi ușori, din piele de șarpe, de un verde Închis, care păreau scumpi. Citea Le Monde. Venise mai devreme. Nina era opusul starurilor de cinema de la Los Angeles, care au sânii măriți și pielea de culoarea cafelei cu lapte. Nina avea clasă. Thack va fi obsedat de ea după ce o va cunoaște. —Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]