7,237 matches
-
de stăpânirea de sine a traducătorului, care dublează rafinat o negație: "așteptând moartea/ ca pe un pisoi/ care să-mi sară/ pe pat./ îmi pare atât de rău/ pentru nevastă-mea/ o să găsească trupul ăsta/ uscat,/ țeapăn/ alb/o să-l scuture o dată/ apoi poate încă o dată/ Hank!/ Hank nimic./ nu că o să crăp/ mă îngrijorează,/ci nevastă-mea/singură cu grămăjoara aia de nimic./ aș vrea să știe că/ pentru toate nopțile/ în care am dormit împreună/ chiar și cele mai
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
așteptau de la el. După aceea, aproape brusc, ridica treptat tonul și se lăsa furat de o impetuozitate declamativă, pînă se deslănțuia ca un uragan în stare să ducă cu rafalele sale toată mulțimea adunată în sală. După fiecare frază, își scutura capul leonin cu părul mare, trecîndu-și palmele prin el sau își proiecta brațele în aer, parcă gata să se rupă din încheieturi și să cadă ca un vultur peste cei din fața lui, alergînd de la un capăt la altul al tribunei
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
-ți haina de blană și nu te mai obosi între zgomotul sinistru al ceasului de dimineață și miezul nopții, ca-ntr-un cerc ce se strânge mereu. Cauți motivații, orele pierdute și minutele, pentru a le smulge îndatoririlor tale... Te scuturi floare... veștede petale Iar ochii tăi nu sunt ferești, ci numai scuturi. Nu te mai simt, bătrâne om, nu te mai simt. Te scuturi floare, fără de săruturi, te scuturi... Așa mă știu, de când mi-aduc aminte, tot singur, tot fugind
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
se strânge mereu. Cauți motivații, orele pierdute și minutele, pentru a le smulge îndatoririlor tale... Te scuturi floare... veștede petale Iar ochii tăi nu sunt ferești, ci numai scuturi. Nu te mai simt, bătrâne om, nu te mai simt. Te scuturi floare, fără de săruturi, te scuturi... Așa mă știu, de când mi-aduc aminte, tot singur, tot fugind după Idei, tot frământat de grijile diurne, păstrând pentru vreo carte câțiva lei... Așa mă știu... n-am vrut să fiu așa, dar viața
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
orele pierdute și minutele, pentru a le smulge îndatoririlor tale... Te scuturi floare... veștede petale Iar ochii tăi nu sunt ferești, ci numai scuturi. Nu te mai simt, bătrâne om, nu te mai simt. Te scuturi floare, fără de săruturi, te scuturi... Așa mă știu, de când mi-aduc aminte, tot singur, tot fugind după Idei, tot frământat de grijile diurne, păstrând pentru vreo carte câțiva lei... Așa mă știu... n-am vrut să fiu așa, dar viața - suverana - nu dă audiențe... Ea
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
pământul proaspăt căpătând nuanțe noi. M-am grăbit să ajung la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse undeva în lungul șoselei, prin perdeaua de ploaie, așa că a trebuit să merg pe jos, cu umbrela ce-și scutura spițele și pânza în rafalele de apă, turna cu găleata și eu săream peste bălți, și într-un târziu am ajuns la clădire. Adunarea începuse deja, nu știam că veniseră toți, și când am deschis ușa, am dat cu ochii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să treacă ploaia, mi s-a răspuns într-un târziu. Dar tu pe unde-ai fost, Hoinarule? N-am prins autobuzul, m-am apărat eu de întrebările lor. A plecat chiar din fața mea. Așa că am venit pe jos, am adăugat scuturând din nou umbrela și încercând să nu privesc în direcția locului unde se găsea Iasomia, deși ceva îmi atrăgea mereu privirea înspre ea, inevitabil, și-mi trebuia un efort permanent să rezist atracției, să n-o observ cu fascinație absolută
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
însă Portocala a rămas în fața lui și a întins mâna să-l apuce de coamă. Ho, zăpăcitule! i-a strigat ea neînfricată. Stai așa, nu mai da din copitele alea, că faci praf! Calul a nechezat din nou și a scuturat din cap. Din coama lui s-a ivit o ploaie de scântei aurii. Apoi a trecut pe lângă Portocala și a continuat să alerge, îndepărtându-se într-un nor de praf și dispărând în lungul drumului, la fel cum venise. Ia
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste zi s-au scuturat. trecătoare, moartea trecătoare floare, moartea ne cheamă continuu spre marea strâmtoare. cum, oare, ne vom strecura dincolo? obișnuia să mă întrebe mama, mai mult îngândurată decât speriată. ea a aflat, n-o mai doare, am rămas eu cu aceeași întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
când tot ce am fost într-un punct cutremurat se va contrage. strâmta vamă îmi va fi mamă, păcălind, pentru a câta oară, onesta moarte dantelată-n adâncul meu ca o horbotă învechită, destrămată și prăfuită, pe care, dacă o scuturi, dai de omizi și de fluturi colorați și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete, locul cel nou e sacru și agrest ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând nu voi mai gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă. nicicând nu voi mai dansa cu capul în mâini, oferindu-l cerului, ninsorii de flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
acolo se culcă pe șine și privește dezolat cerul, așteptând să vină trenul definitivei plecări; numai că, în momentul în care aude șuieratul locomotivei, i se arată Hristos; știe că este Hristos, pentru că însuși Hristos îi vorbește; se ridică, se scutură de praf și devine creștin. Nu am știre de vreo mărturie mai teribilă în ceea ce privește disperarea omului după adevăr. Trebuia ca omului nostru să i se arate adevărul din afara lumii, indiferent de chipul pe care îl va fi împrumutat, ca o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
te ridica deasupra celorlalți are înălțimea unei ștachete pitice, nivelate de o democrație gre gară, în care mai toți bâiguie același refren. Acestea sunt tarele societăților sărace; numai în sânul acestui tip de societate învățatul, înțeleptul, scriitorul... alcătuiesc clasa „nobiliară“, scuturată de friguri literare necontrolate. * Stupoarea în care mă aruncă lamentațiile unora, cum că am aparține unei culturi minore... dar cultura Africii de Sud este poate una majoră... A ridicat Premiul Nobel cultura acestei țări îndepărtate la rangul de cultură „majoră“? Domnul care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
scris-o. Trecere Trecerea de la rău la bine se face cu ușurință, ca de la sine. Nu și invers. Sete Setea de cunoaștere este o trebuință spirituală prețioasă și utilă care trebuie cultivată de timpuriu la copil și amplificată pe parcursul școlarității. Scuturi Cumpătarea și buna rânduială ne apără împotriva risipei și a riscurilor. Lumină Acolo unde domnește lumina înțelepciunii și iubirea de oameni, însăși viața devine o sursă de lumină. Învățătură Învățătura cea mai trainică este aceea pe care o dobândești învățându
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
intelectuale. Zăpușeala alterează tot. Arendașul Maltezi îi reamintește lui Gabriel Dimancea că unchiul său ar vrea să-l vadă căsătorit cu "duduia Dorința, bună fată, serioasă și la locu' ei" (p. 11). Tânărul refuză gândul transmis de intermediar și se scutură de perspectiva torporii sentimentale: "Junele martirizat simțea cum îi ieșea sudoarea din piele, năclăin-du-l, ar fi dorit să facă repede o baie, își percepea creierul ca un ou moale și sufletul praz fiert, dar sordidul bătrânel nu se dădea dus
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
cu atît mai relevantă cu cît tot ce se petrece este absurd pînă la spectral. Personajele arată ca niște radiografii scoase pe folii de celofan, pelicula apare impresionată parcă de razele X, ticurile nervoase ale jucătorilor, ca și tremoloul care scutură piciorul maestrului de ceremonii desenează spectrograma întregului tablou. Încordarea generală este punctată de comenzile țipate isteric de magister ludi, fața sa se descompune prismatic într-un rictus la fiecare anunț, mîna dreaptă a morții, el are autoritatea maximă în spațiul
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
regizorilor români s-a remarcat în cadrul unor festivaluri internaționale prestigioase, iar pe de altă parte, șansele de a face film se diversifică într-un context concurențial ofertant și neparazitat de sistemul local de relații evidențiat cu fiecare scandal care a scuturat CNC-ul fără să producă nici cea mai mică schimbare. Regizorii tineri și-ar putea găsi un producător serios și fonduri pentru filmul lor și în altă parte. Tot în acest punct se află și senzația de dezamăgire pe care
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
umfle din propriile drojdii, pentru a se revărsa apoi într-o maree urât mirositoare. O coadă, la plăcinte înainte, este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript de foame." (p. 299). Iar demolările făcute în ultimii ani ai ceaușismului
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
decorului autumnal e grăitoare prin ea însăși. Exemplelor de mai sus li se pot adăuga multe altele: "Ruginite strune/ sună în vînt// Piatră pe suflet/ toamna îmi pune/ ca pe mormînt" (Toamna); "la moartea florii de tei/ vin să se scuture toamnele" (înscris); "trandafirii-și dezbracă/ impudic petalele/ pe streșini curg ploile gri/ pădurea ruginește pustie" (Zvoniri de toamnă) etc. Adevăratele poezii încep acolo unde se sfîrșesc pe hîrtie. Am uitat cine a spus-o, dar ideea mi-a revenit în
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
la lucru, atent la bățul gros al lansetei... tremură... vibrează cumva?..., oblic înfipt în pământ ca o halebardă, încât, de departe, omul și unealta par că susțin o convorbire... Deodată, firul aruncat în Mureș și bățul înfipt în pământ se scutură și vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă. Guta întinsă la maximum zbârnâie, bățul se apleacă încoace și-ncoa, se-ndoaie, apa se agită ca niște perdele smulse frenetic în lături, lăsând să se vadă, când spinarea, când
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
locuiește Harry sugerează intrarea într-o lume paralelă: "S-a rostogolit deodată, fără să simtă durere, pe scări în jos. Orizontul se întindea și-n față și-n spate, năucindu-l. A aterizat pe ciment, la capătul scărilor. Și-a scuturat praful de pe haine și s-a pipăit. Nu-l durea absolut nimic. Nu mai simțea nici greața care-l strânsese de gât sus, nici amețeală. Putea respira în voie. Pentru o fracțiune de secundă i s-a părut că visează
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
întâi le crăpau între degete și abia apoi le azvârleau în gură cu pumnul; degetele lor erau arse de soare, cu unghii gălbenite, mari, netăiate, și semințele aruncate rămâneau în bărbile lor lipovenești, mari și ele. Așa că, vorbind, semințele se scuturau din bărbile lor, cele care nu apucaseră să intre în gurile lor căscate; saliva se prinsese de firele roșcate, unele rămâneau acolo, încrustate în saliva care forma un fel de brâu albicios în jurul buzelor... Veterinarul se ținea de nas când
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
Iordachescu Ionut Polonia încearcă să "scuture" dependența de Rusia pe toate palierele. Dacă la capitolul energetic misiunea este mai grea (motiv pentru care Varșovia cere UE o uniune energetică), guvernul Tusk face pași în alte direcții. Potrivit The Telegraph, Polonia plănuiește să construiască un canal care
Polonia construiește un canal între Laguna Vistula și Marea Baltică pentru a evita Rusia by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82122_a_83447]
-
simt că ei nu cred decât într-o mică măsură în adevărul acestor secvențe socio-istorice din trecutul apropiat. E ca și cum mi-ar povesti cineva mie despre viața de front, blocada Leningradului sau măcelul de la Cotul Donului. Istoriile par desprinse și scuturate de Istorie, ficțiuni cu personaje imposibil de întâlnit în viața reală, momente cu care existența noastră nu are nici o legătură. Și totuși legăturile sunt foarte strânse, oricât ar pleda unii pentru radierea trecutului și oricât s-ar minuna alții de
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
Aproape fiecare propoziție scrisă ori rostită de Octavian Paler se întipărea în memorie și în conștiință, făcându-te să gândești și să-ți pui unele întrebări. Nimic nu era de prisos, superfluu, scriitorul și oratorul cântărind cu atenție verbele și scuturându-se de adjectivele inutile. Ceea ce mă frapase recitind Viața pe un peron era nevoia de comunicare a autorului, satisfăcută (dar numai până la un punct) prin intervențiile, confesiunile și dialogurile personajelor sale. În toate cărțile lui Octavian Paler există o voce
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]