5,253 matches
-
aflăm în orașul Angers, din centrul Franței, sau din nord-vestul Franței, după niște cercetări mai recente, unde un conațional, inginerul Ionel Frunză, cunoscut pe aceste meleaguri și ca Lionel Frunza - (cântă) A ruginit frunza din vii și rândunelele-au plecat -, scuzați-mi acest scurt intermezzo liric, dar sunt realmente emoționat, unde-am rămas? A, da, conaționalul nostru, cunoscut, din câte am reușit să aflăm, și ca Dansatorul din Nantes - de ce? nu știm, dar vom afla în timp util -, deci băiatul ăsta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cumpăr altele. Am câștigat la bani zilele astea, c-o să fiu cel mai bogat mort din cimitir. Ești irecuperabil, ai înnebunit de tot. De când ți-a cobit escroaca aia c-o să mori, nu faci decât să-ți plângi de milă. Scuză-mă, dar pentru un inginer ești destul de infantil. Și te și repeți. Mi-e tot mai greu să te suport. — Și mie. — Pardon? se opărește Liliane, înțelegând greșit. — Și mie mi-e tot mai greu să mă suport. Mai am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu antet. După episodul cu Anghel de la consulat, Lionel citește atent hârtia. Constată o neconcordanță pe care i-o semnalează: — Noi ne-am înțeles la 400 000 și chitanța e pentru 450 000. Ți-ai pus și tu ceva deoparte? — Scuzați-mă, am uitat să vă spun: am mărit suma cu 50 000 pentru că vrem să vă rugăm să începem transmisia de la 10 seara în loc de 12. Am adunat atâta publicitate, că nu facem față altfel. E vreo problemă? Lionel începe să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la noi În școală, și cum stăteam eu cu el... el nu știa că nu mă mai sărutasem În viața mea... și m-a luat așa prin surprindere, și când m-a sărutat, mi-a băgat o limbă În gât, scuză-mi expresia, Încât mi-a curățat tot stomacul, mam simțit groaznic... De atunci am Început și eu să am mai multă grijă de mine. După asta am mai avut un prieten, era mai mare decât mine cu un an, dar
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
alerga, noi urlam la Alin Ciobanu să se ducă naibii în poartă, ăsta cu gura plină se căznea să coboare, i se prindeau nădragii în prun și, când Castravete a marcat în poarta goală, Alin abia escalada gardul și se scuza de zor că „i-am dat bicla lu’ ăsta a lu’ Baboi!“. Și n-aveai ce să-i reproșezi pentru că nu era el așa mare sculă la fotbal și nu se dăduse jos din pom cu mâna goală. Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Și el?... Când l-a văzut Petrache pe Brad Filip, a sarit în poziție de drepți, gata să-l salute militărește. De voie, Petrache! - l-a liniștit Costăchel, în stil cazon. Nu-mi vine să cred ceea ce văd - s-a scuzat Petrache fâstâcit. Să-i facem loc lui Filip între noi. Să fim împreună ca altădată... S-au întins pe priciul comun și Costăchel - cu îndreptățită curiozitate - l-a întrebat: Cum ai ajuns aici, Filip dragule? Aceeași întrebare îmi ședea și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
face nimic, o s-o aștept. Între timp puteți face și baie... Doina nu știa ce să mai creadă. Gândi: ,, Fata asta are un tupeu care te poate exaspera", dar politețea o obligă să fie rezonabilă: Bine, intrați în sufragerie și scuzați-mă câteva minute. Îl aștept și pe soțul meu... Chiar voiam să-i cer domnului doctor un sfat, așa că... Doina intră în baie. Prelungi înadins timpul rezervat unui duș obișnuit, sperând ca din clipă în clipă să vină Teo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
colege și urmează să mă duc să o aduc peste câteva ore, așa că... Atunci înseamnă că trebuie să mă retrag. Vă cerem scuze, dar fiica noastră nu ne-a spus nimic... Îmi pare foarte rău că v-am deranjat, se scuză ea, intuind încă în comportarea Doinei o rezervă produsă probabil de neplăcerea de a fi în preajma cuiva devenit nedigerabil. La ușă, îi mai spuse doctorului cu glas destul de tare ca să audă și soția sa: Chiar voiam, domnule doctor, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
injurii dintr-un repertoriu periferic, folosit de unii oameni ajunși în situații extreme. Fir-ar mama lui a dracului, cine ți-a pus volanul în mână. Du-te domn'le în agricultură... cu tractorul, pe câmp! Șoferul de taxi se scuza în felul lui prin gesturi, cuvintele nu-i mai ajungeau, conștient fiind că un groaznic accident fusese iminent, dacă el n-ar fi avut prezență de spirit. Nu numai că mașina i-ar fi fost complet distrusă, dar viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bănuind că pedalând pe aceeași parte a medaliei ar fi pierdut mai mult teren. Voi fi prezentă mâine la orele 17. Un singur lucru vreau să înțelegi: fără scene! preciză doctorul. Depinde numai de tine! Acum te rog să mă scuzi, mă așteaptă pacienții. Mâine vei avea posibilitatea să-ți spui toate ofurile. * A doua zi, la ora stabilită, Simona era prezentă în postură de pacientă, care chipurile solicita medicului sfaturi în legătură cu unele crize care o nelinișteau în ultimul timp. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
el, micuțul meu, trebuie să fie pe undeva pe aici, mi-e așa dor de el! Unde se joacă copiii? Am să vă conduc eu. Drăguț din partea dumneavoastră, foarte drăguț! Sunteți cumva Sfânta Parascheva? Nu, nu, eu sunt Sfânta Filofteia! Scuzați-mă, nu-i cunosc pe toți sfinții... Nu face nimic, o să aveți timp să-i cunoașteți, dacă nu pe toți, pe cei mai mulți, cu siguranță... Acum am să vă conduc la Sfântul Petru. Oooo, cât mă bucur! Deschizând ușa unui cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scena când fusese adusă la locul accidentului. Discuția se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o trestie bătută de vânturi. O asistentă care se afla în preajmă veni zorită, cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să o compătimiți, dânsa este mai fericită aici decât în lumea din afară. Se întâlnește în închipuirea ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o trestie bătută de vânturi. O asistentă care se afla în preajmă veni zorită, cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să o compătimiți, dânsa este mai fericită aici decât în lumea din afară. Se întâlnește în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca trăznetul asupra capetelor lor. S-au Întunecat la față și Încercau cu greu să zâmbească printre lacrimile care stăteau gata să rupă zăgazuri... Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei Îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea Într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur În fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor Încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. „Liniștește-te, lasă că o să treacă...”, și alte expresii fade, lipsite de conținut. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire trebuie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întâmpla să pierd primul tren și să plec cu următorul. Nu mai ajungeam la prima oră, iar următoarea se Întâmpla să fie pe la jumătate. Îmi luam inima În dinți și intram! Bună ziua! Spuneam cu glasul tremurat... Vă rog să mă scuzați că am Întârziat, n-am reușit să... Nu ți-e rușine?! Cum Îți permiți!? Ieși afară, neobrăzato! La ora mea să nu mai vii, de azi Înainte! Simțeam cum mi se urcă sângele În obraji, dar eram hotărâtă să rămân
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
uneori să mă trezesc la o oră așa de matinală, am depus tot efortul ca Întârzierile mele să fie cât mai rare. O Întâmplare hazlie mi-a rămas bine Întipărită În minte, și o povestesc cunoscuților, ori de câte ori am ocazia. Mă scuzi că te Întrerup, Karina! Hai să intrăm În magazinul de vis a vis , deschis de curând , să vedem ce pulovăre au mai adus. Mi-ar prinde bine ceva nou... După Îndelugi oscilări, am cumpărat un pulovăr cu anchior, de culoarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mai am mamă! A Început să plângă, Încercând să-și sugrume lacrimile și suspinele pentru a nu fi auzită. A fugit În bucătărie și, după ce s-a mai liniștit puțin, a revenit, cerându-și scuze. Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare, tare, mult. De când v-am văzut, am tresărit, deoarece unele trăsături aduc cu ale mamei mele. Și, pe neașteptate, vine spre mine și mă strânge cu putere În brațe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
las-o baltă" se roagă Mihai, a devenit aproape minuscul pe pătură, este cea mai mică ființă din acest câmp de trupuri omenești, se uită cu sfială la mine, îmi cere iertare, nu e nicio problemă, nu e nimic de scuzat, fiecare cu mizeria lui de viață, Silvia se erijează în tribunal internațional, mereu va face așa, s-a născut cu acest defect, vrea să controleze pe toată lumea, să răspundă de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca de la mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și tu nu te mai saturi de aceste umilințe, nu poți renunța la el, imaginea lui ți-a intrat în corp, în creier, în piele, nu este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vrut să arate că știe demalversațiile mele, nua vrut să aflu că ea știe ce fac, deoarece nota era, cum am spus, cinci. Faptele mele bune, de acest gen, au continuat de-a lungul anilor, fiind adeptul cutumei ,,Scopul nobil scuză mijloacele îneortodoxe)”. Am învățat franceza în clasele a Xl-a și a XII-a cu mătușa Jeni, fiind cel mai bun din clasă, pentru că făcea pregătire cu mine în fiecare seară la limba română și la limba franceză, dorind să urmez
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mersul său ticăit, de om cuminte. Domnul Stratulat era și el un om singur (fusese inginer În construcții, dar se pensionase de câțiva ani, iar de când rămăsese fără soție, Îl puteai zări doar rareori, și-atunci fugar, cerându-și parcă scuze că există) Când am revenit În cameră, Melanie adormise deja, cu trupul dezgolit aproape În Întregime (așa cum Îi era obiceiul). Avea pe ea doar o pereche de chiloței roz, peste care și-a tras un furou transparent, din ceva fin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
timpul rupea din calendar mereu câte o filă și zilele, până la terminarea liceului, scădeau vizibil, precum nisipul dintr-o cupă superioară a unei clepsidre. Părinții Inei vedeau că fiica lor era umbrită de acest gând, dar când era întrebată se scuza găsind diverse pretexte ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care nu ieșea decât la masă sau când pleca la școală. Îi pieriseră până și scânteile acelea ce înfloreau adesea în ochii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mă preocupă în aceste momente!? - De unde să bănuiesc ce gânduri te frământă!? replică Ina. - Ei bine, ce culoare și ce croială să aibă rochia mea de mireasă. - Păi n-o vrei albă? - Nu aia tu cu care voi fi mireasă, scuză-mă, ci cealaltă, când mă voi despodobi, clarifică Olga. - Contează? - Și încă ce mult! Mai ales cât costă. Știi că nu prea stau bine cu banii. Mama a investit enorm în trusoul meu de nuntă. Chiar i-am și spus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dacă nu vine, plec. Din al patrulea coborî în grabă Olga și alergă către Alex care se vedea cât de colo că ajunsese la punctul de fierbere, dar pusese capacul pentru a masca iritarea ce și-o stăpânea cu greu. - Scuză-mă, iubițel, te rog să mă scuzi, dar de vină e numai autobuzul... Alex pară elegant motivația, dar gândi în sinea sa: poate unul, două, dar au fost trei autobuze... Se reculese. Găsi că nu merita să se mai împovăreze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]