1,861 matches
-
Și, pârrrt ! se rupe coada. Na ! zic, ce mă fac acu când cobor la vale! Că pe Diudiu este un drum, pe la Oltu, cam pieptiș și cam spart de apă. Dacă se farmă sania, n-am la îndemână măcar o secure. Și cum mă crămăluiam așa, numai, iaca, văd toporul ista din mâna dumitale uitat pe-o cioată. Că era încă tăiere în parchet și muncitorii lepădaseră sculele, să facă amiaza. - Taman de tine am nevoie, zic eu, și, nici una nici
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
două curve. ― Lefty! ― Ăsta-i adevărul. ― Nu vrei să te Însori cu ele? ― Nu. ― Trebuie. Își Întinse pumnul. ― Dacă câștig eu, te Însori cu Lucille. Lefty, care nu putea rezista unui pariu, strânse și el pumnul. ― Un’, doi, trei... foc! ― Securea sparge piatra, spuse Lefty. Am câștigat. ― Încă o dată, zise Desdemona. De data asta, dacă câștig, te Însori cu Vicky. Un’, doi, trei... foc! ― Șarpele Înghite securea. Iar am câștigat! Adio, Vicky. ― Și atunci cu cine te Însori? ― Nu știu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care nu putea rezista unui pariu, strânse și el pumnul. ― Un’, doi, trei... foc! ― Securea sparge piatra, spuse Lefty. Am câștigat. ― Încă o dată, zise Desdemona. De data asta, dacă câștig, te Însori cu Vicky. Un’, doi, trei... foc! ― Șarpele Înghite securea. Iar am câștigat! Adio, Vicky. ― Și atunci cu cine te Însori? ― Nu știu. O apucă de mâini și privi În jos, spre ea. ― De ce nu cu tine? ― Păcat că sunt sora ta. ― Nu ești numai sora mea. Ești și verișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cam atât. Ne vedem mâine. Au început din nou șușotelile. Grupuri de câte doi-trei elevi părăseau clasa exprimându-și părerile, îndoielile și temerile. Unii erau demoralizați total. Aveau umerii aplecați în față, capul plecat spre pământ, de parcă ar aștepta o secure să îi decapiteze. I-aș fi încurajat și le-aș fi inspirat credință în cauza noastră, dar nu era timp de așa ceva. Le trebuie somn acum. Au trecut prin multe azi și ziua de mâine promite doar să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
este să pedepsesc și să dau pieirii, fără milă și fără discernământ, oameni chemați în justiție pentru vina vagă că m-ar fi jignit în vreun fel? O țintuiește din priviri cu asprime. — Crezi că așa voi asigura mai bine securi tatea imperiului... Glasul se înalță: — ...a familiei mele... Ajunge la apogeu: — ...a mea? Femeia se foiește, neliniștită. Își dă seama că trebuie să pro cedeze cu mai mult tact. — Nu vreau să spun că e necesar să-i cruț, pur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că dacă Libo va fi găsit nevinovat, vă va intenta amândurora un proces de calomnie? Următoarea lovitură este și mai țintită. — Acuzatorii au parte de aceeași osândă dacă se dovedește că au primit bani ca să denunțe... Cuvintele cad ca o secure: — ...sau pentru a urzi pieirea unui nevinovat! Fulcinius își frânge panicat mâinile. Din nou fierbințeala i se urcă la cap. Augustus îl vede neajutorat și se bucură. Presează: — Te-ai gândit că ai putea fi surghiunit și deportat departe, unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în aceste religii caricaturale după care se dă în vânt populația Romei? În fanaticii Belonei de exemplu, care se întrec în răcnete, înveșmântați în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus ca succesori. Spera sărmanul să împletească astfel continuitatea dinastiei cu însăși viața imperiului. Fără să vrea, se uită spre bătrânul principe. Stă puțin într-o parte, atent să intervină când îi vine rândul. Alături de el un asis tent poartă securea de sacrificiu. Suspină scurt de două ori. Bietul de el, n-a avut parte de ce și-a dorit. L-a desemnat pe Tiberius Nero moștenitor doar constrâns de circumstanțe, deși ar fi trebuit să-și dea seama de la început că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zice. Aproape de scenă și de actori, dar fără să particip la jocul lor. A venit momentul să se aducă jertfa. Doi sacrificatori prind cu putere taurul. Unul îl imobilizează trăgându-l de coarne, celă lalt aplică o lovitură sigură de secure în gâtul vânjos și puternic al animalului. Alături, un altul, cu tunica suflecată la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar berbecul, după ce primește o izbitură de ciocan în moalele capului, izbutește să scape din mâinile celor care-l sacrifică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
momentul să punem masa Zeului? Figura încovoiată de pe scaunul curúl încuviințează, răsuflând greoi. — I-o fi și Lui foame, încearcă să glumească hârâind din gât. Vrea să se ridice. Se uită după asistentul său, care stă în spate și poartă securea de sacrificiu. Întinde o mână numai piele și os și încearcă să se sprijine de el. Neputința bătrâneții face să-i alunece din cealaltă toiagul în care se reazemă. Ajutorul își șterge repede degetele pătate de sânge pe tunică și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el. Neputința bătrâneții face să-i alunece din cealaltă toiagul în care se reazemă. Ajutorul își șterge repede degetele pătate de sânge pe tunică și se apleacă să-l ri dice, ocazie cu care-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are voie să intre în contact cu nimic spurcat? îl mustră supărat pe bietul om. Bastonul tocmai la asta servește, să îndepărteze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are voie să intre în contact cu nimic spurcat? îl mustră supărat pe bietul om. Bastonul tocmai la asta servește, să îndepărteze lumea. Ia-ți mai bine securea de jos și pleacă. Îl împinge nervos cu umărul și apucă brațele bătrânului pontif. — Ține-te de mine! îi poruncește. Culege apoi toiagul și i-l pune în palmă. Flaminul reușește cu chiu, cu vai să-și ridice trupul bicisnic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aplecare asupra spicelor. Fusese observat. Femeile lucrează foarte harnic la secerat, își zise Lupu; și după aceeași observație a lui Leca, cât le umblă mâinile, nu-și contenesc vorba. Erau secerătoare din Necșeni și din alte sate. În vreme ce adunau cu securea mănunchiul de spice, urmăreau pe subt cotul stâng trecerea prințului și vorbeau într-adevăr, comunicându-și felurite observații. Totdeauna umbla el așa, pe departe și tăcut. Poate-i mut, glumeau unele. Are o boală de piept, era încredințată alta; de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vorbește Domnul: Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor, și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure, mîna meșterului îl lucrează cu securea; 4. îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5. Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți, și nu vorbesc, sunt duși de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
am pus mîna pe bogățiile popoarelor, ca pe un cuib, și, cum se strîng niște ouă părăsite, așa am strîns eu tot pămîntul; nici unul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească." 15. "Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea?" "Sau se mîndrește fierăstrăul față de cel ce-l mînuiește?" Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!" 16. De aceea Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
el? 11. Iată, toți închinătorii lor vor rămîne de rușine, căci înșiși meșterii lor nu sunt decît oameni, să se strîngă cu toții, să se înfățișeze, și tot vor tremura cu toții și vor fi acoperiți de rușine. 12. Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, și o fățuiește și-i dă un chip cu lovituri de ciocan, și o lucrează cu puterea brațului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. 13. Lemnarul întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
-ți fiu de folos? într-o clipă, descălecând cu agilitate peste gâtul calului, Balamber fu pe pământ, în fața lui. — înainte de toate, dându-ne de mâncare! îi răspunse poruncitor, în vreme ce tovarășii săi descălecau și ei. Erau toți înarmați cu săbii sau securi și fiecare își luase cu sine arcul și tolba. Câinele, alarmat, se trase și mai mult înapoi, dezvelindu-și colții; fetița înaintă ca să-l țină, dar tatăl o împinse îndărăt. Străduindu-se să-și ascundă nemulțumirea pentru pretențiile hunului, înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trase câinelui un picior în coaste, trimițându-l de-a berbeleacul, printre schelălăituri, până în iarba de pe marginea drumului. Copila strigă și fugi să-l ajute, dar hunul o împinse la o parte brutal, trântind-o la pământ, și își apucă securea, cu gândul să-l termine. Fulgerător, Balamber îl înșfăcă de încheietură. — Stai liniștit! îi ordonă tăios, în vreme ce fetița se grăbea să îmbrățișeze animalul. — Răule! Ai vrut să-l omori! Ești un rău! Ești un rău! strigă printre lacrimi. Voiam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ieșind pe neașteptate din desișul de copaci, Audbert se opri cu o smucitură, dar era prea târziu ca să mai schimbe direcția. Cei pe care îi văzu imediat erau trei, toți călare. înaintau încet, strângând în mâini armele: o suliță, o secure, un arc cu săgeata pregătită. Căutând să nu lase să se vadă tensiunea în care se afla, aruncă o ocheadă în jur și desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bagauzi. Oameni răi, cu care, totuși, se poate cădea la învoială, cu condiția să fiți dispuși să le dăruiți ceva. Arătă spre un om înalt și osos, cu umeri largi, care înainta în fața celorlalți pe un roib nervos, cu o secure de tăiat lemne pusă de-a curmezișul șeii: — Acela trebuie să fie căpetenia. Bagaudul ajunsese deja la nu mai mult de zece pași distanță de ei. Calm și hotărât, Balamber împunse calul cu călcâiele și porni înainte, oprindu-se în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calul și, trăgând fulgerător din cizmă un cuțit lung, cu o singură și rapidă mișcare, străpunse gâtul bărbatului, care căzu în iarbă, zvârcolindu-se în chinurile morții. Cu un strigăt de triumf, Balamber se ridică atunci din șa și, culegând securea adversarului său, îi reteză capul dintr-o singură mișcare. Când ridică în aer macabrul trofeu și îl arătă bagauzilor ce mai rămăseseră, aceștia, plini de groază, le întoarseră spatele și se topiră în pădure. Ultimul abia avu timp să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liniște. Tovarășii săi descălecaseră și ei de pe cai și acum îi ușurau cu totul de încărcătură. Resemnat, Audbert descălecă, la rândul său, și, după ce legă bine frâele calului de un rug de mure, îi ceru lui Balamber să-i împrumute securea, cu intenția să o pornească printre copaci în căutare de crengi pentru foc. Balamber însă dădu din cap. — Fără foc. Doar atât spuse, în timp ce scotea șaua de pe cal. Cu naivitate prefăcută, marcomanul întrebă: — Nici măcar în seara asta? Acum suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bun; și pe urmă, a trăit toată viața printre cai. Dacă îi simte acolo, în față, înseamnă că e adevărat. Waltan trase sabia din teacă: — Dar cine ar putea fi? întrebă, făcând ochii roată. Ricarius începuse să-și tragă încet securea din oblâncul șeii. — Poate bagauzii. Din deschizătura coviltirului, în spatele vizitiului ce aștepta ordinele privind în jur cu îngrijorare, își făcu apariția chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căută din nou să ajungă la tatăl său. Rutilan, minunatul cal al lui Waldomar, sălta în două picioare, furios, și izbea cu copitele, de parcă ar fi vrut să-și ajute stăpânul ce zăcea acum la pământ, în vreme ce Ricarius își rotea securea cu două tăișuri, abătând-o cu forță, neobosit, împotriva atacatorilor, care, însă, îl încercuiau din ce în ce mai strâns. — Tată! Tată! strigă Waltan, repezindu-se în ajutorul lui, însă un alt războinic mascat îi închise drumul. Tânărul îl doborî din două lovituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]