2,609 matches
-
bună prietenă a mea, vorbindu-i despre ceea ce scriu exclusiv în termeni cantitativi: „Azi am scris trei pagini. Mai am de făcut cincizeci din partea a treia și o sută douăzeci din a patra!” Ca și în viață, atunci când scriu, sunt sedus de principiul hașurării: totul e să acoperi cât mai bine cu creionul propriu spațiul foii albe care ți s-a dat. Partea proastă e că nu mă rezum să fiu nemulțumit doar față de mine - ceea ce m-ar plasa în tagma
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
de a le vizita în Olanda, Spania sau Ungaria. Trama, interesantă în sine, alunecă într-un senzaționalism greu de digerat: în Amsterdam (unde altundeva?), Thomas pune de-un ménage à trois cu „mamele” lesbiene ale fiicei sale, după care o seduce cu bună știință pe ea însăși. Și, cum faptele în sine n-ar fi fost de ajuns, prozatorul le însoțește cu comentarii moralizatoare plasate când în perspectiva eroului central cuprins de remușcare, când în cea a bunicii Antonia, bântuită de
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
Cum arată, până la urmă, poezia lui ? Răspunsul meu e simplu: arată impresionant. Parcursă de la cap la coadă, în marile cicluri care o alcătuiesc și o structurează, seamănă cu un fluviu care încet-încet, în curgerea lui irepresibilă, își cuprinde cititorul, îl seduce și îl poartă cu el. Citită la atâția ani, chiar decenii, de când a fost scrisă, poezia acestui autor emblematic al nouăzecismului nu mai pare atât de șocantă ca formulă. În schimb, trecerea timpului îi pune în relief, mai pregnant, autenticitatea
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
romane, Ion Barbu mai avea un an până la Joc secund, Arghezi era abia debutat editorial. Și, peste toate, o a treia generație, numită mai târziu generația 27, ieșea din ou cu piuituri grozave, voind să cucerească repede piața și să seducă opinia literară. „Mărturia unei generații” este, prin urmare, un titlu inapropriat: noi, astăzi, vedem limpede că liniile de demarcație nu sunt acelea ale lui Aderca. Lipsa de unitate a punctelor de vedere este flagrantă. Nu se poate defini un profil
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
în privința exegezei sebastianice, trebuie să adaug că atît pînă în 1989, cît și după această dată, ea se caracterizează printr-o adevărată apatie hermeneutică. Practic, toate monografiile dedicate scriitorului se opresc la o prezentare descriptivă, de suprafață, trecînd cu indiferență, seduse de transparența scriiturii sebastianice, peste nenumărate intenționalități și intertextualități secrete ale operei. Acest fapt se vede foarte bine și în cele două dosare dedicate lui Sebastian, care conțin o multitudine de tablete, articole și eseuri, ocazionate de apariția, în 1996
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
lumea asta. Mi se pare că aceste două amintiri despre Cortázar, care m-au emoționat atât de mult, îl și defineau cel mai bine. Erau cele două extreme ale personalității sale. În particular, ca în trenul de Praga, reușea să seducă prin elocința sa, prin erudiția vioaie, memoria milimetrică, umorul periculos, prin tot ceea ce a făcut din el un mare intelectual, în sensul bun de odinioară. În public, în pofida reticenței de a nu se transforma într-un spectacol, își fascina auditoriul
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
de această experiență de comunicare cu noua generație nu face obiectul disprețului, unui complex de superioritate, ci dorinței de a înțelege și de a te face înțeles. În definitiv, cu ce au fost mai buni tinerii și eminenții intelectuali interbelici seduși de ordinea totalitară, de forța și disciplina întruchipată de nazism sau legionarism sau fascism, în timp ce asasinatele și metodele de tip terorist reclamau energetismul brutei, cu ce au fost mai subtili intelectualii care au îmbrățișat comunismul ca pe o religie a
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
iasă pe stradă de teamă că le-ar putea lua lumea la poceală, despre trezirea din prostie a votanților USL după ultimul an de guvernare. Tupeul lor e inimaginabil. Nu, viermilor, nu de proști au votat oamenii USL. Și nici seduși de promisiunile electorale ale cuplului Ponta-Antonescu, și nici de dragul șpăgilor electorale (pe care le împărțiți toți), ci de furie împotriva voastră. I-au mânat, pe de o parte, disperarea că nu mai scăpau odată de voi, după două cicluri electorale
Ciutacu, către băsiști: Viermilor, nu de proşti au votat oamenii USL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/56411_a_57736]
-
Caracal. Părea că nu vor să deranjeze „spectacolul”. Vocea lui Ștefan Iordache a trezit spirite adormite. Iar marii actori care au jucat la Caracal și pe care cei mai mulți spectatori i-au văzut pentru prima oară în carne și oase au sedus și au demonstrat că fără cultură, nimic nu e. I-am privit, seară de seară, pe spectatori cum vin spre teatru. Ca la o sărbătoare. Eleganți, sfioși, fremătînd de emoție. Mai poate să fie adevărat? Da! Vestea s-a dus
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
Felix, Titi, dar în epilog se va mărita cu volubilul și ticălosul Stănică Rațiu, un „maestru al combinațiilor”. În teatrul românesc mai apare, în chip de femeie fatală, o tîrfă cam păguboasă: Wanda Serafim. În Gaițele lui Kirițescu, ea îl seduce scurt pe Mircea Aldea. Margareta, soția însărcinată a acestuia, se sinucide. Nu-i clar ce vrea Wanda, venită din străinătate să mai vîndă o moșie, semn că n-o duce prea bine: un soț de conjunctură sau un amant „de
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
n-o duce prea bine: un soț de conjunctură sau un amant „de inimă”? Pentru că Mircea bogat nu este, trăiește oarecum pe seama soției, chiar dacă nu ia bani din zestrea ei, cum îl acuză familia ostilă a Margaretei. Mai curînd îl seduce așa, de pamplezir, sau, mai grav, din capriciul autorului ca să iasă un pretext dramatic. Mă tem că ultima ipoteză e valabilă. Tot la Kirițescu există o prostituată neizbutită dramatic, Florentina, din piesa omonimă. Profită de absența soțului, coproprietar la o
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
bună”. Cei care l-au citit cu mintea deschisă și au asistat la colocviile Penser l‘Europe pe care, de un deceniu și mai bine, le patronează, știu însă că acest apărător de ariergardă al „Europei națiunilor” într-o epocă sedusă de regionalisme, e un umanist european de sensibilitate francofilă, cu proiect național și viziune universalistă bine articulate... Chiar dacă nu-i împărtășesc toate judecățile despre calitatea detractorilor săi, îi împărtășesc fondul atitudinii cu privire la pozițiile lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
ales un titlu mai puțin provocator: Minciuni de vară. În definitiv, Cititorul era un roman despre o femeie care își minte iubitul în legătură cu trecutul ei de torționară nazistă. Nici celelalte nu exclud minciuna din arsenalul mijloacelor de a cuceri sau seduce. Nuvelistul nu adoptă un punct de vedere moral asupra minciunilor (inevitabile?) care se țes între doi oameni care se iubesc și care nu conduc neapărat la suspiciune sau la divorț, ci consolidează adesea o relație pe care adevăruri mărunte ar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
captiv al propriilor himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere“. Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală, dilemele cotidianității și ale socialului), prin intermediul unei scriituri disponibile, ce glisează
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
lui Mugur, mergeau dar nu zburau. („Merg, dar nu zboară” însemna nu sunt cine știe ce. „Zboară, dar nu merg”: sunt bune, dar nu se pot publica.) Deci, computer nu. Nici nu mă atrăgea. Trec în revistă inventarul activităților posibile, nu mă seduce nici una. E luni, în „faptul” zilei și mă întreb ce dracu’ fac. Și-mi zic: știu eu, poate, ca aseară, stau și aștept. Poate, cine știe... Deși, m-aș mira. ... Au trecut două ore. Mă închipui dând un test pentru
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
monumentelor emblematice, străzilor, caselor, locuitorilor, obiceiurilor, istoriei etc. ca o continuare, la alt nivel estetic, a costumbrismului madrilenist din secolul al XIX-lea, ilustrat de Scenele madrilene ale altui Ramón, Ramón de Mesonero Romanos. RAMÓN avangardistul se lasă și el sedus de realitățile specific spaniole, de tradițiile „locale”, pe care în numeroasele texte din volume ca Nostalgias de Madrid, Caprichos, Piso bajo ș.a le contemplă cu o dragoste, o emoție și un entuziasm incompatibile cu dezideratul artei dezumanizate, purificate de
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
tipărite (chiar și după apariția radioului și televiziunii) își aveau locul bine fixat în practicile cotidiene ale oamenilor, agregau comunitățile umane, țineau echilibrul între guvernanți și guvernați, aveau impact și prestigiu. S-a (cam) terminat - cel puțin în lumea occidentală sedusă de un optimism tehnologic nu întotdeauna justificat. În România, se termină mai repede (consecința înapoierii: iei «din mers» și pe nemestecate cel mai nou «trend», bun sau rău). Presa pe hârtie e pe ducă. Și nici n-avem un muzeu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
tulburi în Germania și astfel îl vedem pe rafinatul Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de elemente profunde ale artei și care se credea capabil de a crea „omul german interior”. Ceea ce l-a sedus, conchide Lepenies, „a fost imaginea unui stat care punea în scenă politica precum o operă de artă, totală, care deposeda masele de orice gândire proprie, năucindu-le prin serbări...” Găsim la Benn, în chiar formularea sa, un „principiu al justificării
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
a aflat din computer că, așa e, nu am de dat niciun ban. Cât despre Alexandra, ei i-au trimis un aviz serios, măcar. Avea într-adevăr o restanță de 3 lei.) Citesc, cu mare interes, Occidentul lui Lucian Boia, sedus de felul cum se leagă, cum se succed ideile și simțind totodată cum, pe măsură ce înaintez, le uit. A avea vitalitate în istorie înseamnă a fi înzestrat și pentru bine, și pentru rău. Pe cale de consecință, a o avea ca individ
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
dau evaziunii un lustru mai apropiat de realitate decât o poate face, în ciuda, iluziei create, literatura? Mă gândesc, evident, la televiziune, precum și la noile tehnologii din lumea internetului, care, mai ales în cazul celor foarte tineri, au reușit să-i seducă cu ajutorul mecanismelor de organizare persuasivă a unor povești făcute pe viu ce conferă tuturor iluzia de a fi reale, fiindcă îl fac adeseori erou chiar pe protagonistul însuși (mă gândesc la site-urile de socializare). Ar fi prea simplu să
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
copleșitoare majoritate, habar nu au ce înseamnă valoarea. Sub ce semn stă, de ce este definită. Nu știu ce este aceea „curiozitate”, plăcerea de a afla, de a cunoaște, de a fi altfel. Prea puțini mai au șansa acelui Profesor care să-i seducă, să le stîrnească mintea cu care să umble, fie și imaginar, peste mări și țări, acolo unde spiritul poate să circule liber ca să se descopere și să se împlinească. În principiu, ca elev trebuie să fii „cool”. Șmecher. Să ai
Despre susținere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3467_a_4792]
-
o simplă coincidență onomastică - ajunge să proclame sfârșitul unei lumi prin dispariția crailor „noi” în ceața prezentului lipsit de perspectivă. Balansarea unei lumi, deriva ei, țintuiește de la un punct lumea plăsmuită de Dan Stanca. Ochiul vigilent al naratorului știe să seducă prin punctarea neaderențelor la spațiul vital al prezentului. Se întâmplă așa pentru că istoria și lecțiile ei par simple colecții de curiozități. Nimic nu anunță, de fapt, adevăratul neant. Lui Dan Stanca această hermeneutică îi reușește de minune: liturgicul care duce
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
întrebările și neliniștile, cum umbrele timpului misterios se prepară ca să-și facă simțită prezența. Atunci, în intervalul ce precede răsăritul Lunii, se fac transformări pe pămînt, în cer și în oameni pentru ca ficțiunile teatrale să-și intre în drepturi. Să seducă. Să cucerească. Cred că e bine să ne gîndim, din cînd în cînd, la asta. Dacă nu facem un pas în față spre această întîlnire cu lumea teatrului, a Lunii și a nopții vom rămîne cu viața-de-toate-zilele. Nu-i rău
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
ei agresivitate. O formă superioară de renunțare. Despre vreo urmă de vanitate a unuia dintre cei mai sîngeroși și cruzi patrupezi nu se mai poate vorbi de milenii. De la prima dresură. Faima leilor s-a stins odată cu prima lor generație sedusă de om. Zumzet de elicopter. Din nou. Am ridicat capul. E altul decît cel de la amiază. Cu siguranță, nu-l scoseseră pe primul din cursă, doar se ceruseră întăriri. După cunoștințele mele, orașul dispune de un singur aparat de acest
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
prejudecățile celor care, mai șireți fiind, nu tânjesc câtuși de puțin după libertate. Conformismul nu este apanajul unui anumit model de societate; libertățile seamănă însă cu fructul oprit. În Occident libertatea de a nu gândi ca ceilalți, la îndemâna oricui, nu seduce aproape pe nimeni. De îndată ce libertatea asta pare să nu mai fie asigurată, se vor găsi pe loc câțiva nesăbuiți care să fie tentați să și-o aroge. Pe vremuri, nu aveam deloc impresia că oamenii care îndurau rigorile comunismului ar
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]