5,553 matches
-
speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr.“ Când iubești într-atâta delirul funebru, care adevăr? * După ce vom dispărea ca specie, va fi imperativ necesar ca cei ce vor veni după
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Politica evreilor nu va fi niciodată democrația, pentru că spiritul lor asentimental este refluxul zeului lor de geniu, care „nu este dragoste, mângâierea nu-i e felul“, după cum tot Heine spune într-un poem bizar. De unde libertatea sfidătoare a judecății în privința semenilor - iar la Heine, după părerea unui englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă. Neîndoielnic, nu există „dreptate“ spirituală. Ar fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
satisfacții. Logica mea, ca dinaintea unei femei goale care se îmbracă după ce ți-ai închipuit îmbrățișarea. * Orice etică pe care încerci să o formulezi în izolare devine o etică a resentimentului că oricând ai putea să crăpi fără fidelitatea vreunui semen, fără miracol. Și te transformi într-un fundamentalist al problemelor grave, fără putința de a mai zâmbi gratuit în fața unui adolescent. * De la un capăt la altul al vieților noastre, suntem manipulați de un Spirit care ne dă, cu porția, câte
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
orice pădure cresc și cozi de topor. Floare Oamenii de caracter sunt anevoie de găsit, ca floarea de colț. Carență Fudulia, chiar cu temei, trădează o anumită carență în structura caracterului. Aptitudine Aptitudinea de a relaționa ușor și onest cu semenii este o calitate prețioasă a personalității. Proiect Când îți proiectezi traseul vieții, gândește-te și la ceea ce ai dori să rămână în urma ta. Politețea Politețea însoțită de bunăvoință și căldură sufletească apropie persoanele. Politețea rece și falsă le îndepărtează. Cuvinte
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu mare grijă defectele și eșecurile. Viciu Cel ce trece zilnic pragul cârciumii își bătătorește calea spre viciu. Atracție Puterea de atracție a viciului este mai mare decât dorința de a-l îndepărta. Pierdere Omul vicios pierde respectul și încrederea semenilor. Demnitate Demnitatea nu trebuie confundată cu aroganța. Verticalitate Principala calitate onorantă a omului demn este verticalitatea. PERSONALITATE CONȘTIINȚĂ CARACTER MORALITATE Voință Voința biruie neputința. Suflet Cel căruia-i ninge și plouă neîncetat, Are sufletul cătrănit și-ndurerat. Dorință A dori
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
carieră, scoasă, piatra se află pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
toate îi merg bine și se află, în arogantă, lascivă vegetare, pe val, ci în chiar momentul problemă, de criză, când ai căzut și tocmai te ridici, rezolvi problema, ori când pe tine însuți te cobori pentru a-ți ajuta semenul să se ajute. Prin repetiție poți să știi, dar nu poți să înțelegi cum (cu uimire, milă cognitiv sublimatoare) ți se întâmplă prin întrebare, din însăși situația-problemă. Pe un obiect îl știi, dar pe un subiect trebuie să-l înțelegi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
poartă pecetea etică, au drept scop a găsi și fixa claritatea și distincția normativă a actului uman, a cărui normalitate și criteriu totodatătinde spre Ideal. În acest demers, evocarea înseamnă să treci dincolo de amnezia ecoului; cu vocația de a fi semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii, să faci din abruptul „dacă” o catapultă spre a ajunge în seninătatea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
din specia terror pe planeta Terra. Autorul surprinde atavismul teandric, divino-uman. Numai cel ce pur și simplu se uimește percepe în spectru sublim autoritatea -, doar cel ce degustă normalspiritual viața (care-i o minune), doar aceluia îi este milă de semenul său, doar el, cu fior moral, este creator de cultură civilizatoare. „Fără un minim de cultură este aproape imposibil să civilizezi viața unei comunități defavorizate”. În imperiul noului superficial și autoconsumist, prea ușor trecem pe lângă aforismul: „Cel ce își disprețuiește
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
formatori ai omului, nu cuvântează (ca orice înainte-mergător cu bun simț) în pustiu, nu fac cercetare științifică fundamentală, nu fac (în sensul bun al termenului) artă pentru artă, nu fac omul pentru om, ci ei pun explozibilul noului, nemăsurat, între semenii fără de discernământ spre a fi, aceștia, mereu fără de replicăadică „gură-cască”, victime consumiste, de manipulat. Edificarea umană are la bază realizarea unui transfer, altminteri este vorba despre o specie de mutanțianti-umani -, despre o generație spontanee fără de părinți, semeni, cultură, fără de sine
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pentru un om. „Opera științifică sau artistică poartă, în mod firesc, semnătura autorului. Oare câte semnături ar trebui încrustate pe un produs al educației?” Desigur, fiecare dintre noi își poate, ca formator, pune semnătura sub forma unui aforism pe un semen anume. Conform constituției morale, iar nu politicjuridice, fiece aforism-lege dezleagă și leagă în același timp, și nu taie precum sabia macedonianului nodul gordian. Căci orice (i-)ar face fiul, el tot fiu al tatălui său rămâne. (La întoarcere, risipitorul fiu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
la a deveni niște unelte ce ascultă de spiritul puterii. Prin urmare, un lexicon ca cel de față nu e atît un instrument de lucru, cît un instrument de putere. Cine cunoaște etimologia cuvintelor le judecă în alt fel decît semenii lui, ba chiar își privește și semenii în alt mod. E ca în viață: așa cum pe un om căruia îi cunoști biografia îl privești cu alți ochi decît dacă l-ai fi întîlnit doar de cîteva ori, tot astfel de
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
de spiritul puterii. Prin urmare, un lexicon ca cel de față nu e atît un instrument de lucru, cît un instrument de putere. Cine cunoaște etimologia cuvintelor le judecă în alt fel decît semenii lui, ba chiar își privește și semenii în alt mod. E ca în viață: așa cum pe un om căruia îi cunoști biografia îl privești cu alți ochi decît dacă l-ai fi întîlnit doar de cîteva ori, tot astfel de cuvintele a căror istorie o știi faci
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
morb al amînării perpetue, să întîrzie mereu să-și clarifice moral dramele trăite, nu-ți rămîne decît să te resemnezi la rîndul tău. Nu tu ești chemat să faci dreptate în lume și cu atît mai puțin să-ți luminezi semenii. Doar n-o să îndrepți de unul singur universul, mergi așadar și caută-ți consolarea în chichițele teoretice al obsesiilor tale filozofice. Acolo poți delira în voie fără teama că vei produce o cît de minimă perturbație la scară planetară. Resemnează
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
a veacului modern"25) pe o schemă ascensională, cu patru trepte: "pregătirile și îndoielile", "ispitirile și păcătuirile", "căirile și rodirile", "canonirile și fericirile". Experiența este a eului liric, dar, totodată, una generică, în măsura în care cel dintîi își asumă și însumează trăirile semenilor din epoci anterioare sau contemporani. Evlavia medievală este prinsă, de pildă, într-un discurs ce transpune în cuvinte un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea "părerilor de rău" ale asinului ce l-a
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
masa tratativelor doi adversari ireconciliabili, pe Kutuzov și pe emisarul Sublimei Porți, nu este scutit de paharul prigonirii, de soarta bietei marionete în puterea despoților lumii; cu toate astea, va continua să-și joace rolul de excepție, deasupra vremurilor și semenilor, iubit fiind și ocrotit din răsputeri (magice?) de o femeie de excepție, cu o rarissimă voință de reprezentare și vocație a fericirii, pe numele ei Marioritza. în fond, Manuc nu este doar un roman istoric, ci și un roman de
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
lumea aceasta." (p. 145) În fine, Arlette Farge descrie fericirea în termenii Epocii Luminilor: fericirea e posibilă încă din lumea aceasta, ea avînd un sens cu precădere public (nu poți fi fericit de unul singur, ci numai în relație cu semenii tăi). În plus, condițiile fericirii depind îndeosebi de facultatea rațiunii umane. Voltaire, Diderot, Rousseau încep să-și privească compatrioții ca pe niște cetățeni a căror viață este stăpînită de regulile egalității și libertății. Și, în ciuda promiscuității și a mizeriei din
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
Mircea Mihăieș Prăbușirea - nu doar în sondaje - a PRM-ului arată că societatea românească a intrat într-o altă fază a evoluției sale. Cei capabili să scoată cuțitul pentru a-l lichida pe semenul care vorbește o altă limbă sau sărbătorește paștele în altă zi se împuținează văzând cu ochii. Rămâne, desigur, o minoritate a apucaților ce nu-și pot închipui existența altfel decât ca pe un șir de conflicte violente și spaime îngrozitoare
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
O fabulă pîndită de ispita absurdului, făcîndu-se că se încurcă în întîmplări și-n cuvinte. Starostele, om - vorba vine... - subțire, retras în peșteră, e un urs brun pe care-l paște, ca pe toți congenerii lui albiți, alungați, pesemne, de semenii în putere, o bătrînețe polară. În așteptarea ei, într-o noapte de șuetă, ori numai o cură de lene binevoitoare meditației, vin să-l viziteze: Bursucul, vecin fără drept de ședere în vizuină, dar întrucîtva necesar, Vulpea, tîrîtă de Cocoș
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
metamorfoze succesive în urma cărora își va schimba identitatea după culoarea afectivă a ochilor care îl privesc. Marja aceasta de eroare atinge îngustimea unei linii în cazul lui Mihai Șora. Domnia sa este intelectualul beneficiind de cel mai constant portret în ochii semenilor, mai toate umorile pe care le declanșează înclinînd de partea simpatiei. Cu alte cuvinte, Șora este omul care, culegînd cea mai mică doză de ură, atrage cea mai mare afecțiune. E filozoful împotriva căruia criticile, chiar dacă există, nu ating paroxismul
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
Rațiu în dolari, curve ce au făcut copii în corturi cu Marian Munteanu, drogați, legionari, smintiți de libertate și democrație. Nici faptul că nici un preot nu a ieșit cu crucea în mînă ca să-i potolească pe acești oameni întărîtați împotriva semenilor lor. Oameni ieșiți din adîncuri, din întuneric, nemîncați, obosiți, tîrîți prin trenuri ca să scape Bucureștiul de asediul golanilor. Ca să aducă liniștea. Pentru care votaseră. Ca să sape și să planteze flori pe peluza din fața Teatrului Național. Ca să hăituiască pe străzile unei
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
gândirii așternute pe hârtie. în aceasta poate rezida actualitatea lui Vasile Băncilă: în îndemnul de a gândi limpede și cu adevărat liber, întemeindu-te pe asimilarea filozofiei, dar fără constrângeri bibliografice. L-au preocupat personalitățile exemplare, cele care oferă modele semenilor prin însăși existența lor. în acest sens a consacrat pagini foarte elogioase lui N. Iorga, perceput în toată grandoarea sa: "Dar nu se poate tăgădui că, din locul pe care-l deține azi, profesorul, care înțelege să facă educație acolo
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
conținute în jCartea cărților. Langbein pare un apostat a cărui credință, stingîndu-se, a lăsat locul unei lucidități sceptice și amare, o luciditate cu atît mai vinovată cu cît autorul, în loc s-o țină pentru el însuși, vrea s-o împărtășească semenilor, tulburîndu-le seninătatea trăirii și desfigurîndu-le icoana pe care tradiția le-a înrădăcinat-o în minte. Rezultatul va fi un dicționar al eresurilor și gafelor pe care cartea de căpătîi a creștinismului le conține în litera ei. Avem de-a face
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
imaginație, pentru că se pune întotdeauna în locul celuilalt, încercînd să-l înțeleagă, chiar nedîndu-i dreptate. Iar această înțelegere îmi slăbește reacția, mă împiedică să-l pot urî cu putere și să pot lovi cu forță". Este, dealtfel, motivul, adaugă poeta, judecîndu-și semenii dur în sufletul ei, pentru care intelectualii nu au fost niciodată specialiști în ură. Din alte motive decît ale Anei Blandiana, nici eu nu sînt capabilă să urăsc: resentimentele mele de moment se tocesc prea repede, se volatilizează înainte de a
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]