582 matches
-
accentele sesizabile într-o etapă sau alta a carierei jurnalistice. Variabilele țin mai degrabă de nivelul expresiei jurnalistice, care câștigă în siguranță și virulență până în 1883, anul de cumpănă al marelui creator. 4.3.4. Mijloace de semnificare Mijloacele de semnificare vizează natura mesajului (oral, scris, imagine grafică, sunet etc.), tipul limbajului utilizat (denotativ/conotativ, specializat etc.), canalele folosite pentru comunicarea mesajului, eventualele blocaje, "zgomote", care obliterează comunicarea. În cazul analizei noastre, fiecare dintre aceste elemente este predeterminat de specificul limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
caracterul unui popor decât o istorie plină de suferințe și de lupte"335. 4.4. Jocul combinărilor în paradigma hexadică studiu de caz Investigarea relațiilor structurale instituite între variabilele modelului hexadic (jurnalistul Eminescu, orizonturi ale receptării, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități) are meritul clarificării superioare a structurii și funcționalității limbajului politic eminescian. Prin caracterul general al coordonatelor asumate, adaptabile situației de comunicare/ semiozei analizate, prin jocul generos al combinărilor pe care îl favorizează și prin potențialul relaționărilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o analiză exhaustivă a relațiilor structurale din paradigma hexadică, dorim să evidențiem deschiderile pe care le operează un astfel de demers analitic, prin investigarea relevanței ipostazelor jurnalistului eminescian la nivelul ansamblului semnificativ al publicisticii. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, delimităm șase ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul și analistul politic. O reprezentare sub formă de hexagon a variabilelor emitentului publicisticii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul și analistul politic. O reprezentare sub formă de hexagon a variabilelor emitentului publicisticii eminesciene apare în Figura 6. Fiecare dintre variabile își manifestă influența asupra celorlalte dimensiuni ale semiozei publicistice: mijloace de semnificare, direcții tematice, macro și micro-context, finalități și orizonturi ale receptării. În rândurile care urmează, prezentăm succint impactul fiecărei ipostaze a gazetarului asupra celorlalți parametri ai procesului de comunicare și, implicit, asupra întregului semnificativ al jurnalisticii eminesciene. Figura 6. Ipostaze ale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
4.4.5. Dascălul Scriind pentru un public individualizat, jurnalistul își adaptează mijloacele de exprimare la orizontul de așteptare al epocii, însoțindu-și excursul jurnalistic cu un discurs metatehnic cu valoare explicativă, prin intermediul căruia își dezvăluie obiectivele și mijloacele de semnificare folosite. Pentru accesibilizarea mesajului jurnalistic, Eminescu sensibilizează concepțiile și ideile prezentate, prin cultivarea unei logici a exemplului, care conferă coloratură familiară realităților prezentate. Adept declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic, jurnalistul recurge la o " Logică a exemplului care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice: "Cu cât trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea extraordinară, cu atâta cestiunea revizuirii se încâlcește mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului politic eminescian facilitează, la nivel metodologic, procesul de re-contextualizare a articolelor poetului și operează deschideri analitice inedite, împiedicând formularea unor judecăți de valoare procustiene, dincolo de litera textelor. Astfel, descrierea celor șase parametri ai hexadei (jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării) configurează dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii eminesciene, propunând în același timp o redimensionare a efectelor pe care le produc relațiile din interiorul modelului, la nivelul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
analitice inedite, împiedicând formularea unor judecăți de valoare procustiene, dincolo de litera textelor. Astfel, descrierea celor șase parametri ai hexadei (jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării) configurează dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii eminesciene, propunând în același timp o redimensionare a efectelor pe care le produc relațiile din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor pe care le înregistrează scrisul jurnalistului. În acest sens, studiul de caz vizând ipostazele gazetarului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
investigarea limbajului-obiect din perspectiva triadei morrisiene: sintaxă, semantică și pragmatică. Abordarea limbajului politic eminescian din perspectivă semiotică pornește de la premisa că demersul semiotic, prin instrumentele pe care le pune la îndemâna cercetătorului, constituie o modalitate profitabilă de surprindere a mecanismelor de semnificare/ resemnificare a evenimentelor din spațiul politic, specifice publicisticii eminesciene. Natura interdisciplinară a semioticii și capacitatea acesteia de integrare a unor instrumente variate de cercetare, inclusiv a mijloacelor informatice, oferă șansa unei perspective superioare asupra limbajului politic cultivat de Eminescu în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnelor verbale și semnificațiile acestora. Conștienți că "explorarea semiotică nu începe cu adevărat decât dincolo de semnul minimal"375, deci la nivelul articulării semnelor, al sintaxei acestora, considerăm că topografia sintactică a publicisticii eminesciene oferă informații relevante privind funcționalitatea procesului de semnificare. Structura sintactică influențează orientarea argumentativă a limbajului, fie prin accentuarea agentivității (asumarea acțiunii de către actorii politici), fie prin depersonalizarea deciziei și deculpabilizarea actorilor politici, prin cultivarea fenomenelor de nominalizare și pasivizare. Lingvistica franceză introduce noțiunea de schemă textuală globală 376
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sugerând ierarhii ale problematicii sociale, limbajul publicistic eminescian prezintă și o componentă interpretativă, critică și evaluativă, de filtrare a referentului evenimențial prin grila de lectură a gazetarului. Publicistica presupune o serie de selecții la nivelul problematicii abordate, a mijloacelor de semnificare utilizate și a modalităților de reprezentare a referențialului politic (schematizare, selectare, determinare, modalizare etc.). În acest context, fenomenul de semie, specific limbajului politic eminescian, este guvernat de instanța mediatoare, jurnalistul, care impune o lectură particulară evenimentelor din sfera politică, recurgând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
modalităților de reprezentare a referențialului politic (schematizare, selectare, determinare, modalizare etc.). În acest context, fenomenul de semie, specific limbajului politic eminescian, este guvernat de instanța mediatoare, jurnalistul, care impune o lectură particulară evenimentelor din sfera politică, recurgând la mijloace de semnificare particulare: referențiale (care fixează reperele mesajului publicistic: cine, ce, unde, când, cum), topice (care reactivează probleme fundamentale ale vieții socio-culturale) și axiologice (care vizează ierarhii valorice unanim acceptate la nivelul comunității). Ca limbaj nu întotdeauna adecvat referențialului (vezi în acest
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
glosările pe marginea materialelor din presa română și străină a timpului multiplică perspectivele în prezentarea referențialului politic. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi multiple pentru același semnificant, conferă complexitate limbajului politic eminescian, favorizând identificarea unor paliere multiple ale procesului de semnificare. Se trece astfel de la o imagine unidirecțională a referențialului la o imagine polivalentă, punând în mișcare perspective și atitudini multiple, menite să surprindă specificul și complexitatea fenomenelor prezentate: "Presa străină e preocupată mai cu samă de două puncte ale politicei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
înseamnă că sensurile de bază ale publicisticii din veacul al XIX-lea rămân aceleași. În schimb, sensurile secunde, conotațiile, nu vor fi niciodată identice, reflectând opțiunea jurnaliștilor pentru un unghi sau altul de prezentare, pentru un mod sau altul de semnificare a evenimentelor din spațiul politic. Așa se explică polemica pe care Eminescu o poartă cu alți colegi de breaslă, polemică care traduce în fond conflictul între "fotografii" diferite ale realității: "Românul combate ideile emise de noi în privirea organizării viitoare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în acest capitol analiza funcțională a acestuia, constând în investigarea limbajului-obiect din perspectiva triadei morrisiene: sintaxă, semantică și pragmatică. Virtuțile integratoare ale demersului semiotic, care permite recursul la un inventar metodologic amplu, au oferit premisele pentru identificarea mecanismelor lingvistice de semnificare/ resemnificare a evenimentelor din spațiul politic, specifice publicisticii eminesciene. Analiza sintactică (transfrastică și frastică) a condus la identificarea trăsăturilor ce definesc sintagmatica semnelor verbale în publicistica eminesciană, în strânsă legătură cu finalitățile persuasive ale limbajului publicistic. De asemenea, cercetarea fenomenelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
analiza limbajului politic eminescian ca ansamblu semnificant, care poartă marca contextului istoric care îl generează, expresie a concepțiilor și atitudinilor politice ale gazetarului. Abordarea semiotică a vizat elaborarea unui discurs descriptiv, care să dea seamă de mecanismele și strategiile de semnificare utilizate de jurnalist în susținerea concepțiilor politice, de relațiile instituite între diversele mijloace de exprimare și de potențialul semnificativ al parametrilor situației de comunicare pe care o ilustrează publicistica eminesciană. Caracterul pluridisciplinar al abordării semiotice a favorizat utilizarea unor instrumente
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
impactul fiecărei variabile asupra întregului ansamblu semnificativ. Valorificarea virtuților unui astfel de instrument de analiză în cercetarea semiozei publicisticii eminesciene a facilitat, la nivel metodologic, demersul de re-contextualizare a articolelor, de raportare a limbajului jurnalistic la toți parametrii procesului de semnificare: jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării, ferindu-ne astfel de judecăți unilaterale. Descrierea parametrilor hexadei a evidențiat dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii lui Mihai Eminescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificativ. Valorificarea virtuților unui astfel de instrument de analiză în cercetarea semiozei publicisticii eminesciene a facilitat, la nivel metodologic, demersul de re-contextualizare a articolelor, de raportare a limbajului jurnalistic la toți parametrii procesului de semnificare: jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării, ferindu-ne astfel de judecăți unilaterale. Descrierea parametrilor hexadei a evidențiat dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii lui Mihai Eminescu și impactul relațiilor sintagmatice și paradigmatice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a limbajului jurnalistic la toți parametrii procesului de semnificare: jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării, ferindu-ne astfel de judecăți unilaterale. Descrierea parametrilor hexadei a evidențiat dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii lui Mihai Eminescu și impactul relațiilor sintagmatice și paradigmatice din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor scrisului jurnalistic. Fiecare dintre cele șase coordonate intră în relație, simultan și succesiv, cu ceilalți cinci parametri ai situației de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sens, studiul de caz a vizat descrierea paradigmatică a rolurilor asumate de jurnalistul Eminescu în spațiul publicistic (analist politic, polemist, artist, istoric, dascăl și specialist) și prezentarea efectelor pe care le generează acestea asupra celorlalte cinci coordonate ale procesului de semnificare. Analiza a evidențiat, și de această dată, că fiecare ipostază în parte modelează selecția mijloacelor de exprimare, imprimă textelor direcții tematice particulare, manifestă finalități specifice, generând efecte distincte la nivelul receptării. În vreme ce ipostaza analistului politic imprimă textelor o componentă reflexivă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perspective univoce, mistificatoare. Apelul constant la litera textelor oferă condițiile de obiectivare a interpretării jurnalisticii eminesciene, ferind-o de judecăți de valoare ad libitum care exced marginile articolelor. În aceste condiții, abordarea semiotică a limbajului politic eminescian, ca sistem de semnificare/ resemnificare a evenimentelor politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar și ca reflecție a atitudinilor și opțiunilor politice ale jurnalistului, a facilitat identificarea și descrierea mecanismelor și strategiilor discursive specifice, evidențiind originalitatea acestuia, prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a facilitat identificarea și descrierea mecanismelor și strategiilor discursive specifice, evidențiind originalitatea acestuia, prin raportare la discursul jurnalistic al epocii. Demersul semiotic a permis eludarea interpretărilor ideologice, pentru că, dincolo de afinitățile politice ale lui Eminescu, am fost interesați de modalitățile de semnificare ale limbajului eminescian, de structura și funcționalitatea semiozei publicistice și de nuanțele pe care le imprimă semnificatului unul sau altul dintre parametrii situației de comunicare. Aplicarea modelului hexadic de analiză precum și procesarea corpusului cu instrumente aparținând informaticii au operat deschideri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
bunurilor propriu-zise se va constitui ulterior în încă un motiv al distanțării de acest nucleu hermeneutic. Așadar, privită din perspectiva logicii sociale a consumului, Baudrillard susține că analiza poate fi realizată pe cel puțin două paliere: cel al procesului de semnificare și de comunicare (consumul reprezentând un sistem de schimb, dar și un limbaj specific) și cel al procesului de clasificare și de diferențiere socială (diferențele pot fi ordonate într-o ierarhie a valorilor statutare). În sine, susține Baudrillard în Pour
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosoful francez, teoria semnului ca metaforă a foii de hârtie este absolut idealistă. Din perspectiva unei economii politice a semnului, a considera în mod egal semnificantul și semnificatul ca fiind instanțe constitutive ale semnului înseamnă a deforma întreg procesul de semnificare, deoarece, din perspectiva sa, acesta se bazează pe disparitatea celor doi termeni și pe circularitatea fundamentală a termenului dominant (termen ce este, bineînțeles, forma, valoarea de schimb sau semnificantul). În aceeași manieră este interpretată opera de artă și întregul nucleu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a vorbi (și trăi) autentic, câtă vreme literatura, incapabilă de a mai atribui existenței un sens, se mulțumește să-i prescrie doar niște reguli. Poetica romanului lovinescian se bazează, după convingerea Ligiei Tudurachi, pe exploatarea posibilităților de expresie și de semnificare ale clișeului, clișeu care nu e doar o prezență ubicuă în spațiul narativ, ci se constituie și ca sursă genetică a romanului însuși 233. De aceea, în marea lor majoritate, personajele lovinesciene nu ating treapta afirmării de sine, preluând "cuvântul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]