625 matches
-
își amintește semnificantul - întâlnirea de la 4,30 - dar nu și semnificatul, adică persoana cu care trebuie să se întâlnească, ce ar trebui să discute, contextul social al acestei întâlniri. De asemenea, Adrian a uitat codul care ar putea produce/redescoperi semnificatul. S. Alexandrescu făcea distincția dintre semnificatul sacru, care nu este produsul unui cod, și cel profan, care este rezultatul codului. Întrucât amnezia face imposibilă redarea conținutului, locul este luat de elementele de paralimbaj (vocea "clară, senină, fără nici un fel de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
30 - dar nu și semnificatul, adică persoana cu care trebuie să se întâlnească, ce ar trebui să discute, contextul social al acestei întâlniri. De asemenea, Adrian a uitat codul care ar putea produce/redescoperi semnificatul. S. Alexandrescu făcea distincția dintre semnificatul sacru, care nu este produsul unui cod, și cel profan, care este rezultatul codului. Întrucât amnezia face imposibilă redarea conținutului, locul este luat de elementele de paralimbaj (vocea "clară, senină, fără nici un fel de patos, și totuși gravă, urgentă"572
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unitatea unui univers "nescindat de procesul numirii [...], un spațiu al increatului, în care realul și fantasticul fuzionează"597. 4.10. Numele sfânt. Meșterul Manole și Maria da Maria Din rândul "inițiaților" lui Eliade care, după expresia lui Sorin Alexandrescu, cunosc semnificatul, dar nu îl pot numi, face parte și Ieronim, "cel mai precoce actor pe care l-am avut vreodată"598, "născut pentru spectacol"599. Revelarea "copilului-minune" are loc în noaptea de Sfântul Ioan, timp sacru predilect în prozele eliadești, când
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume personal grecesc, Hierónymos, alcătuit din hieros "sfânt, sacru" și onoma "nume", la origine nume cu valoare mistică 615, așa cum și viziunea asupra spectacolului devine o soteriologie, o tehnică a mântuirii, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Fără să poată numi semnificatul sacru, Ieronim îl împărtășește celor care se pregătesc de moarte, în "imagini și parabole". (Luchian, care simte apropierea morții, îl întreabă de mai multe ori despre taina generălesei, sperând că va găsi cheia anulării propriilor temeri). Pentru el, teatrul, ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
veștile vin "din altă lume". Din momentul în care o întâlnește, știe că trebuie să-i aducă o veste, deși nu știe care (ne aflăm din nou în situația semnalată mai sus în care se cunoaște semnificantul, dar nu și semnificatul și nici codul care ar putea produce semnificatul). Străina pe care o caută Antim este, în înțelegerea generălesei, moartea, sau, mai precis, Îngerul Morții: "Bărbații întâlnesc o singură dată în viață Străina și atunci, în orice caz, e prea târziu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care o întâlnește, știe că trebuie să-i aducă o veste, deși nu știe care (ne aflăm din nou în situația semnalată mai sus în care se cunoaște semnificantul, dar nu și semnificatul și nici codul care ar putea produce semnificatul). Străina pe care o caută Antim este, în înțelegerea generălesei, moartea, sau, mai precis, Îngerul Morții: "Bărbații întâlnesc o singură dată în viață Străina și atunci, în orice caz, e prea târziu. Și despre asemenea întâlniri e bine să nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vă privesc mai bine, domnule doctor, cu atât mi se pare că semănați cu Ivan..." 844) cu Ivan traduce în planul mitic, arhetipul 845. În lectură semiotică, este situația de "preaplin semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați, ceea ce produce în planul realității profane un "eșec al referinței". Cauza acestui eșec nu se datorează vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, adică un eveniment care exclude identificarea vreunui referent 846, ci polionomasiei (Arhip, Procopie, Ivan). "Domnul elev
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
muribund, Arhip, necunoscutul cu care Darie urcă Piatra Craiului sau Procopie, de profesie medic și care a fost în același regiment cu Darie). În abordare semiotică, lumile posibile eliadești au fost explicate de către Sorin Alexandrescu prin repunerea în discuție a semnificatului propus în finalul fiecărei povestiri, nesiguranța din final nefiind o normă a genului fantastic așa cum o propune Todorov, ci o normă a semiozei sacre, așa cum o propune Eliade: semnificatul sacru, o dată numit, ar deveni profan; povestirea propune un semnificat sacru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
au fost explicate de către Sorin Alexandrescu prin repunerea în discuție a semnificatului propus în finalul fiecărei povestiri, nesiguranța din final nefiind o normă a genului fantastic așa cum o propune Todorov, ci o normă a semiozei sacre, așa cum o propune Eliade: semnificatul sacru, o dată numit, ar deveni profan; povestirea propune un semnificat sacru pe care îl destramă mai târziu, refăcând enigma inițială și evitând producerea unui sens ultim, iar funcția naratorului este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
normă a semiozei sacre, așa cum o propune Eliade: semnificatul sacru, o dată numit, ar deveni profan; povestirea propune un semnificat sacru pe care îl destramă mai târziu, refăcând enigma inițială și evitând producerea unui sens ultim, iar funcția naratorului este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care ar putea fi numit. În permanență, textul este străbătut de două mișcări contradictorii: înainte (de propunere a semnificatului) și înapoi (de retragere a lui)9. Dintr-o perspectivă strict etimologică, multe din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
refăcând enigma inițială și evitând producerea unui sens ultim, iar funcția naratorului este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care ar putea fi numit. În permanență, textul este străbătut de două mișcări contradictorii: înainte (de propunere a semnificatului) și înapoi (de retragere a lui)9. Dintr-o perspectivă strict etimologică, multe din numele pe care Eliade le folosește sunt supuse procesului de suprimare a vocalelor din greaca modernă, fenomen deosebit de frecvent la numele de botez, despre care vorbește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă (Yves Baudelle). Încărcarea cu sens se realizează prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului (Christine Klein-Lataud
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă (Yves Baudelle). Încărcarea cu sens se realizează prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului (Christine Klein-Lataud); contextul este determinant în dobândirea de sensuri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a soldatului necunoscut. Identificarea cu Ivan a lui Arhip, a lui Procopie sau a lui Darie traduce în planul realității profane un "eșec al referinței". În cheie semiotică, este situația "preaplinului semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați. Eșecul referinței rezultă nu din cauza existenței vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, ci pluridenominației, strategie pe care autorul o folosește în Podul, Tinerețe fără tinerețe, Ivan. Fiecare din numele care servesc aceluiași referent - același individ cu identități diferite
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci toate soluțiile date temelor fundamentale de filosofie stau, în ultimă analiză, sub semnul soluției adecvării neadecvate"240. Întreaga construcție filosofică a lui Blaga este privită ca "o vastă metaforă plastic configurată în ea însăși, metaforă în interiorul căreia semnificantul și semnificatul se joacă "de-a v-ați ascunselea"..."241. La sfârșitul acestui decupaj tematic, sper ca ideea cu care am pornit la drum să fi căpătat consistență. Tema antinomicului pare să marcheze destul de puternic gândirea filosofică a lui Blaga, putând fi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin intermediul unei distanțe, date înțelegerii în miezul unui mediu conceput pentru a separa în mod incontestabil și la nesfârșit verosimilul de model"?1 Când Adrian Maniu scrie, de exemplu, "undiri albe în giulgiul ceții" (Drum pierdut)2, cuvântul își ocultează semnificatul, ceea ce apare - la "prima" vedere - nefiind decât imaginea clar-obscură structurată opozitiv: undiri albe vs. giulgiul ceții. Aparent, avem de a face doar cu "o aproximație "picturală" în care umbrele și luminile dau de văzut o imagine, iar imaginea aceasta, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau mai puțin similară cu aceea trăită de noi cu prilejul lecturii a determinat și în sufletul poetului o intuiție selectivă a elementelor expresive la care a recurs". Este calea pe care o arată relațiile dintre elementele semnificante și cele semnificate și care duce "spre momentul auroral în care o lume vagă, de gânduri, emoții, reminiscențe, aflată în sufletul poetului, s-a închegat ori s-a plăsmuit într-o făptură strălucitoare, exactă: poemul"6. Pe de altă parte, însă, în această
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din gol, e forma pe care o ia ceea ce nu poate să apară decât autorevelându-se într-un altul propriu, pe care îl generează din sine: arătarea unui semn plin a cărui perspectivă aduce în înțelegere posibilul unei relaționări. Într-adevăr, semnificatul conținutului spiritual este inteligibil doar în forma internă a semnificantului prin care apare, în imaginea în care el se in-formează14. Putem "vedea" cum solzii timpului se dizolvă-n fântâni? Altfel spus, ne dă fenomenologia doar apariția ca atare, fără hermeneutica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Un răstimp al neînceputului al cărui conținut e gol, atunci "când nu știu dar fulgeră/ totul și fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci nimic nu fulgeră prin sine; totul străfulgeră în golul răsfrânt, într-o lumină mai veche decât golul. Încă o lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
realului transfigurat. "Marea problemă a poeziei - spune Ștefan Aug. Doinaș - constă în necesitatea ca limbajul, saturat și borțos de real, să și nască - în expresia specifică a textului - o realitate vie de ordin artistic", "un spațiu virtual între semnificant și semnificat"9. Dacă realul apare prin posibilitățile pure ale unor a priori semnificabile, el deschide spațiul virtual al unui ascuns, ființarea de interval a inaparentului care se întrevede în lumina acestei deschideri. Iar ceea ce se aduce la vedere sunt "ordinea și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
14 Ceea ce Blaga numește "corpul sensibil al cuvântului", ca element constitutiv prin sonoritatea, ritmul, așezarea și structura sa concretă, reprezintă "densitatea intuitivă a cuvântului", de fapt - în accepția noastră - corpul poetic văzut ca semn lingvistic în structura sa bivalentă semnificant - semnificat; astfel încât "mijloacele sensibile" ale poeziei "țin de natura cuvântului, privit atât ca un corp sonor în sine, cât și ca un purtător de semnificații" (Artă și valoare, în op. cit., pp. 548, 600, 605). 15 Așa cum, în poemul Lumina (vol. Poemele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Bergson, Gândirea și mișcarea, Editura Polirom, Iași, 1995, p. 195. 13 Vol. Locul sâmburelui (1973), în Sorin Mărculescu, Carte singură, Editura Cartea Românească, București, 1982, p. 171. 14 Într-o "rețea în mișcare de suprasemnificanți relaționali", astfel încât, plăsmuirea odată încheiată, "Semnificatul s-ar întrupa în văzduhul vital turnat între zidurile isprăvite. Semnului i s-ar da astfel șansa de a respira" (Sorin Mărculescu, " În loc de prefață" la Fluviul întâmplător, Editura Cartea Românească, București, 1985, p. 6). 15 "Pe de o parte, hermeneutica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
raportată la context) este identică funcției de reprezentare din teoria lui K. Bühler. Sfera de manifestare este realitaea extralingvistică, non-verbală pe care se întemeiază planul semantic al textului, al mesajului din terminologia lui R. Jakobson. Denotația este fundamentală pentru "latura semnificat a unui cuvânt" (DSL, 2005: 159) și reprezintă sensul cognitiv al unui cuvânt, sensul "pur intelectual, fundamental și relativ stabil" (idem). Caracteristicile semantice pe care le subsumează funcția denotativă - în opoziție cu funcția conotativă și/ sau poetică - sunt strict referențiale
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Angela Bidu-Vrănceanu consideră, în aceeași tradiție a Școlii Franceze de Terminologie, că termenul este "un semn lingvistic compus dintr-un semnificant și un semnificat". Demersul terminologic este definit comparativ, de profesorul bucureștean, după cum urmează: Figura nr. 4: Semn lingvistic terminologic Semnificatul termenului "coincide cu desemnarea, iar sensul e obiectiv. Relația dintre denumire și noțiune este reflexivă sau biunivocă pentru un termen dat", fapt ilustrat prin reprezentarea: Figura nr. 5: Semnificat și univocitate Sursa: (DSL 2005: 534) Termenul este "o denumire (etichetă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
utilizat în lingvistică cu scopul de a descrie funcționarea semnului lingvistic. Ferdinand de Saussure (F. de Saussure, 1998) și lingvistica și lingvistica post-saussureană s-au preocupat de raportul dintre semnificat și semnificant. Semnificantul este condiția sine qua non a existenței semnificatului, pe care îl fixează. În afara lui nu se poate construi semnificația "ea dispare în cazul în care nu se reține decât unul din elementele" semnului lingvistic (F. de Saussure, 1998: 79). Peirce (1936-1966) insistă asupra faptului că representamenul, obiectul sau
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]