811 matches
-
Tobei de tinichea răsucindu-se grațios și plin de elan într-o figură de tango lîngă o tînără parteneră. Dansuri ultime se și intitulează de altfel cea mai recentă carte de poeme și desene ale multitalentatului scriitor care - la anii senectuții - știe mai bine ca oricînd să-și comercializeze gloria... Cu două zile înainte, germano-rusul Vladimir Kaminer, un scriitor tînăr nu lipsit însă de o promițătoare notorietate literară (ultima sa carte este înscrisă pe lista de succese a revistei „Der Spiegel”, după
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
și tinereții pe care mama lui, împreună cu bunicii, le-au petrecut în Bucureștii începutului de veac XX. Urgența acestei expediții în trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum - obținînd din partea mamei promisiunea că îl
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
socio-politică, câțiva actori foarte cunoscuți și alții în plină afirmare. Sam Shepard care, ca director de ziar animat de obligația corectei reflectări a realității, aproape se joacă pe sine. Max von Sydow care-și permite să-și amendeze ironic avansata senectute cu o replică a eroului său, avocatul apărării animat de o caldă bonomie și o profundă înțelegere. Ethan Hawke care-și continuă ascensiunea în topul junilor primi hollywoodieni, scontând în primul rând pe o neostentativă discreție. Tânăra Youki Kudoh de
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
ar fi sunat firesc în gura unui Jacob Böhme sau Meister Echkart, dar nu în cea a unui sobru laureat al Nobelului, au fost puse atunci pe seama unui exces de reverie, hrănită de dorințe care își aveau temeiul în fragila senectute a fizicianului. Astăzi însă, de cînd cosmologii caută bosonul Higgs („particula lui Dumnezeu“ cum i se spune în breasla inițiaților) în acceleratorul de particule de la Geneva, cuvintele lui Planck seamănă tot mai mult cu o profeție pe cale de adeverire. În
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
Ovidiu Genaru Sarea În răni acoperite s-au scufundat și dragostea și ura Gusta sarea senectuții nu-i sarea mării mișcătoare e sarea veșnică veșnică Si totusI sufletul cald salută pe cer splendoarea fântânilor florale Iar dacă nu-i mintea de pe urma creează privighetoare Dacă nu-i Lumea Un gândac de bucătărie traversează printre picioarele Greței un
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
la conformismele de toate felurile. Disprețuiește vanitatea, emfaza, complezența de sine, răsfățul autocontemplării, curente, aproape fără excepție, în astfel de "convorbiri", de "mărturisiri". Vorbește despre sine, mai ales despre copilăria și dificila sa adolescență, dar și despre prezentul energicei sale senectuți și despre proximitatea morții privite drept în față - cu o loialitate de neîmblânzit; și fără precauții, fără teama că unele mărturisiri l-ar pune într-o situație - ca să zic așa - stingheritoare. Episodul relațiilor incestuoase cu tânăra și prea senzuala sa
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
scriitoarea Profira Sadoveanu); îi semăna fizic, era veselă, expansivă și povestea frumos lucruri "de la noi de la Moldova". A murit de tânără, la 34 de ani. Bunicul, "un bătrân voinic, roș la obraz, cu plete albe" (ca și scriitorul în anii senectuții) se îndeletnicea cu rotăria. Alături de el și de bunica își va petrece verile nepotul de la Pașcani "în mijlocul ogrăzii, sub un păr vechi cu ramuri pline de ciucuri de fructe". Sadoveanu, mărturisește, a avut o copilărie "nesupusă niciunei opreliști". Tatăl i-
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
culturală" (Idei în dialog, nr. 6, iunie 2006). Afirmațiile de mai sus nu sunt documentate. "Informațiile" sunt inexacte, false. Lipsa de moralitate, micimea sufletească îngrijorătoare, egoismul feroce. Cei ce l-au cunoscut, în diferite perioade ale vieții - de la copilărie până la senectute - s-au referit la o ființă seducătoare, care i-a fascinat. Peste o sută de personalități - profesori, scriitori și oameni de cultură din întreaga lume cu o altă opinie (în amintiri, eseuri și monografii). Să se fi înșelat chiar toți
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
ipoteze fanteziste, ne-o putem imagina pe întorcând fila calendarului la data de 10 aprilie 2004, când ar fi pășit peste pragul vârstei de 90 de ani. Chiar dacă nu i-a fost dat să ajungă atât de departe pe scara senectuții, s-a confruntat cu experiența înaintării în vârstă, până mai deunăzi, cumulând avantaje și deziluzii, recunoașteri și contestări, satisfacții felurite de la viață, dar și neînțelegeri cu duiumul, unele cauzate de erori personale în alegerea drumului. Asemeni oricărui creator înzestrat, a
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
sau politice, care, testate în momente de criză, se dovedesc inutilizabile; el este septuagenarul Sammler, care se confruntă lucid și detașat cu jungla newyorkeză. Sînt atîtea ipostaze, paraidentități ale lui Saul Bellow, și tot atîtea încercări de exorcizare. Apropierea de senectute a marcat scrierile lui Bellow printr-o accentuare a filonului autobiografic care, în Ravelstein, capătă o notă de comunicare directă, aproape de confesiune. L-am cunoscut personal pe Saul Bellow în iarna anului 1977, cînd a venit la București în împrejurările
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
sau politice, care, testate în momente de criză, se dovedesc inutilizabile; el este septuagenarul Sammler, care se confruntă lucid și detașat cu jungla newyorkeză. Sînt atîtea ipostaze, paraidentități ale lui Saul Bellow, și tot atîtea încercări de exorcizare. Apropierea de senectute a marcat scrierile lui Bellow printr-o accentuare a filonului autobiografic care, în Ravelstein, capătă o notă de comunicare directă, aproape de confesiune. -am cunoscut personal pe Saul Bellow în iarna anului 1977, cînd a venit la București în împrejurările descrise
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
din versurile selecționate, o au însă cele care trimit la aventură perceptiva a eului cu simțurile în perpetua, exasperant-dulce, masochista alertă; nu doar în anii vaporoasei, seninei adolescente sau în următorii, ai exacerbatei senzualități (de unde ocurentele sîngeriului), ci și ai senectuții tulburate de zvîcniri erotice (Muzică de dincolo); deși, cu totul altceva, s-ar deduce din unele aserțiuni (v. Între mine și soare ș.a.) sau din crudă luciditate cu care este înregistrată degradarea fizică și singurătatea: Farsă, Văduva, Bîntuind, Solzii care
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
sărbătoarea care-ți trezește, adânc îngropată, uitata latură puerilă, licărul de inocență care mai clipește prin magma „experienței”. Și-n anii sumbri,văduviți de vrajă, ai comunismului, în casa mea sclipeau, ilicit, beculețele și globulețele bradului. Acum, însă, la anii senectuții, m-am integrat, forțat, în trendul minimalismului și am redus pomul de Crăciun la câteva ornamente simbolice, vestigii ale splendorii de altădată. A rămas însă intactă bucuria darurilor, bucuria de a primi și, mai ales, de a dărui, plăcerea de
Magia și feeria Crăciunului m-au fascinat de când mă știu by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2949_a_4274]
-
Sorin Lavric Că la bătrînețe Lev Tolstoi a intrat în pielea unui homo religiosus nu are darul de a mira. Senectutea e vîrsta cînd, sub chipul apropierii de moarte, Dumnezeu începe să ne tragă de mînecă. Iar la rusi, unde stofa de sensibilitate paroxistică înlesneste mistica cu bătaie mesianică, anii tîrzii pot fi răscolitori. Numai că la Tolstoi răscolirea a fost
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
genere Tolstoi nu are o teorie, ci un sentiment ale cărui tente le mărunțește diaristic în formă obsesivă. Gîndurile nu și le exprimă conceptual, ci emotiv-confesiv, și de aceea expresia lui nu e subtilă, ci sinceră, adică atinsă de imaturitatea senectuții. Dar ce consternează la el e sîmburele de elan comunist, Tolstoi fiind un creștin în varianta primitivă a egalitarismului drastic, genul de fantast care visează la topirea tuturor într-un ocean de frăție colectivă. Octogenarul luminat crede că tot ce
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
Dintre umaniștii trăitori în epocă, Bembo s-a apropiat de Pico della Mirandola, cu care a întreținut o vie corespondență, numai că rolul de fecundare a spiritului tot femeile lau avut. După Lucrezia Borgia și Morosina, Bembo se îndrăgostește la senectute de Elisabetta Massola, născută Querini, o aristocrată venețiană al cărei farmec îi va inspira ultimele sonete de dragoste. Va muri la 18 ianuarie 1547, fiind îngropat în centrul Romei, în Biserica Santa Maria sopra Minerva, între doi papi iluștri din
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
configurează în spiritele sensibile, dar care au puterea de-a privi trecutul cu un soi de cinică seninătate. Asta deși scriitorul nostru se desparte de polonez în privința, cum altfel?, a bătrâneții. Gombrowicz scria, admite Livius Ciocârlie, ca un „incompetent” despre senectute, la numai 49 de ani. Or, știm bine, „de bătrânețe se teme cine se vede cu ochii celorlalți”. Împreună, starea de bătrânețe și cea de imaturitate împart, cred, ceva dintr-o tristețe metafizică. Căci, oricâtă fervoare ar colecționa, Livius Ciocârlie
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
urmă armaș, 1923), fie în memorialistică (Închisorile mele, 1921; Amintiri, 1924). Această situație (involuția artistică) a avut drept consecință umbrirea meritelor anterioare, nici așa evidente. Imaginea nuvelistului viguros și a romancierului puternic în Mara este întunecată de literatura minoră de la senectute. Adevăratul prozator nu se vedea, nici nu era bănuit și nici nu avea cineva inspirația să-l descopere, pentru că era înăbușit sub moloz, datorită acestei mediocrități industrioase a creației slaviciene din ultimii ani. Două aspecte biografice obturează și mai necruțător
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
Sorin Lavric Livius Ciocârlie, La foc mărunt, București, Editura Cartea Românească, 2012, 192 pag. E un imbold dizgrațios ca, trecînd la senectute, să cazi în lamentaț ii facile pe seama vigorilor pierdute. Mai nimerit e să-i întîmpini mizeria cu mina senină a celui ce stă pe un sentiment tare: o credință, un umor sau o dispoziție reflexivă sunt virtuți care te pot
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
mai atentă constați altceva: că toată enumerarea de mai sus e făcută cu gust literar și cu precizie analitică, moment în care intuiești că, pentru Livius Ciocîrlie, bătrînețea e o temă literară urmărită cu migală eseistică, autorul făcînd din cercetarea senectuții un act de acribie culturală. Din acest motiv, La foc mărunt nu e un jurnal acru mustind de otrăvuri inspirate de prăbușirea tonusului, ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații și amărăciuni, ci ironii și
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
o magnifică enciclopedie a artelor sud-americane, iar după risipirea negurilor, mai multe, ample tomuri, esențiale pentru o epocă și actanții acesteia. Cartea prietenilor mei (Edit. Universal Dalsi, Buc., 2005), de aparență testamentară, cuprinde bilanțul unei existențe, la adâncă și senină senectute, cântecul de iubire și de speranță al unui pământean care a crezut și mai departe crede în capacitatea omului de a trăi întru frumusețile și roadele vieții, fără a deveni agresor, înconjurat de prieteni pe măsură, eliberați din strânsoarea cotidianului
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
descuamează solz cu solz.” (p. 53) Pentru ca tacîmul să fie complet, la lezarea amorului propriu se adaugă aversiunea pe care o simți în privirea altora. Și atunci îți aduci aminte cum, în anii tinereții, tu însuți contemplai cu scîrbă simptomele senectuții. Răzbunarea e perfectă și ciclul s-a încheiat. Sub unghi social, ești un rebut căruia contemporanii nu mai sunt dispuși să-i acorde încredere, și asta fiindcă bătrînețea nu înseamnă doar vîrstă biologică înaintată (care este altceva decît vîrsta psihologică
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
repede lumea. În aparență, ne topim de gerontofilie, în intimitate sunt iremediabili veterofobi. Ce-l supără cel mai mult pe Améry e încercarea de a îndulci bătrînețea atribuindu-i laturi pozitive. Potrivit eseistului austriac, există două căi de falsificare a senectuții: bagatelizîndu-i nenorocirea în numele seninătății înțelepte, sau înnobilîndu-i calitățile prin lăudarea detașării pe care vîrsta i-o dă nenorocitului. Ambele căi sunt considerate eschive din fața catastrofei. Nici o clipă Améry nu-și mută discuția pe plan religios, eseul său fiind o înșurubare
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
calitățile prin lăudarea detașării pe care vîrsta i-o dă nenorocitului. Ambele căi sunt considerate eschive din fața catastrofei. Nici o clipă Améry nu-și mută discuția pe plan religios, eseul său fiind o înșurubare speculativă într-o obsesie de tip orizontal: senectutea e o dramă psihică pe care o poți trata cel mult filozofic, dar în nici un caz teologic. Căci după bătrînețe vine moartea și după moarte nu mai vine nimic. Sub acest unghi, considerațiile lui Améry culminează în deprimare lucie. Cui
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
pe care interesul omului față de regnuri îl înregistrează odată cu înaintarea în vîrstă. Pe măsură ce îmbătrînește, omul este tot mai puțin interesat de oameni și tot mai mult de animale, de plante și, în final, de pietre. Așa se face că, la senectute, nu îl mai preocupă decît copacii și plantele, pentru ca în pragul morții, să nu se mai simtă legat decît de regnul mineral, ca semn prevestitor al stației terminus. "Interesul omului de-a lungul vieții urmează o biologie coborîtoare. Tînăr fiind
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]