809 matches
-
o fictivizare foarte discutabilă a profesorului datorată prietenului său Saul Bellow 5. Bellow, apropiat sufletește și afin cultural-ideologic cu Bloom aproape toată viața, a ales să-l încondeieze, mai curând decât să-l zugrăvească, într-un ultim roman scris la senectute, din care nu lipsesc accentele unei răutăți senile fără mari valențe estetice. Am descoperit între timp și un portret ficțional „la puterea a doua” al lui Bloom, în micul roman La fiesta de las turcas, semnat de José Antonio Aguilar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În 1981, tot multiplicate, B. și-a adunat între copertele unui volum, în colecția revistei „Drum” (Ciudad de Mexico), poemele din deceniul 1960-1970, sub titlul A doua poartă. Cartea se înfățișează ca un adevărat poem al tristeților inevitabilei despărțiri, la senectute, a cuplului. Nostalgiile, rememorările, evocările lirice alternează astfel cu meditațiile nu de puține ori filosofarde, prozaizând demersul. În fine, în 1997, în Editura Dorul (Aalborg, Danemarca), publică volumul de povestiri Cenușa amintirilor, o interesantă proiecție a valorilor memoriale ridicate din
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
temele predilecte și obsesiile romancierului, caracteristice, sunt deja depistabile în acest volum de debut. În absența stăpânilor (1966), „prima carte bună” a scriitorului după propria lui opinie, e un triptic de narațiuni independente, consacrate fiecare unei vârste sau condiții omenești - senectutea, feminitatea, copilăria - și potențate prin încadrarea într-un întreg virtual care le subordonează unei demonstrații („stăpânii” absenți sunt bărbații). Animale bolnave, probabil cea mai cunoscută dintre cărțile lui B., e un fals roman polițist, de fapt un roman dostoievskian, centrat
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
despre Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale) sunt construite în jurul amănuntului necunoscut îndeobște, dar întotdeauna revelator. Altele sondează tărâmul de întrepătrundere a artelor (Arghezi desenator, Rolul și contribuția lui Bolintineanu la înființarea și dezvoltarea artelor plastice în Principatele Române). La vârsta senectuții, debutează în proză cu volumul Jaf în dragoste (1993), prefațat nu întâmplător de un poet, Ștefan Aug. Doinaș. Textele, de mică întindere, sunt adevărate poeme în proză, care păstrează o mare parte din suprarealismul debutantului din 1930. Cele mai ample
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
1963, antologie a liricii sale de dragoste, începând cu volumul de debut). Modalitatea de trăire și literaturizare expresionistă a fost, se dovedește acum, o caracteristică înnăscută, nu dobândită pe cale livrescă, a temperamentului poetei. Ea și-a proiectat, de la adolescență la senectute, stările lirice în elemente cosmice, prin hipertrofierea eului până la recunoașterea lui în toate detaliile lumii. Debutând sub semnul unei vulnerabilități emoționale introvertite, în deceniile ’50-’60 B. și-a extravertit trăirile, pentru a-și regăsi, cu trecerea anilor, unitatea emoțională
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
tradus, în perioada de exil, primele patru tomuri din jurnalul lui Joseph Delaporte (Le Voyageur français). Utilizând textul original în paralel cu cele două ediții transpuse în rusește după 1778, banul ar fi redat din cartea abatelui francez până în pragul senectuții (în spațiul românesc volumele pătrund și circulă, se pare, curând după 1790, dovadă copiile manuscrise comandate în Moldova și Valahia). În prima jumătate a veacului trecut, traducerea (în copie moldovenească) trezește interesul lui N. Iorga, prin străduința căruia tomul întâi
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
sociale, atât din mediul rural cât și din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de iubire și gingășia acestor momente. Astfel amintirea codanei Maria din «Pământul făgăduinței» a rămas la fel de vie și la anii senectuții. Idila cu Rodica din «Prima iubire», înfiripată într-o tabără în timpul gimnaziului, uitată și reînsufletiță mai târziu în anii liceului, sunt alte câteva note autografice scrise cu emoție și respect, pe alocuri cu autoironie visavi de reacțiile pripite de adolescent
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cititorii sunt probabil deja familiarizați cu filmul lansat și în România în toamna acestui an - ceea ce pierde filmul sunt tocmai nuanțele psihologice ale cărții și tulburătoarea ei lipsă de finalitate. Nu, personajul lui Zoë Heller nu e o lesbiană la senectute cu comportamente de don Juan vamipirizant, care urzește planuri de seducție și ticăloșie în singurătatea casei ei mohorâte și nici, conform clișeului, nu trece mai departe la următoarea victimă, așa cum se întâmplă în film. Sigur că scenariul e ingenios, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ce parcă vin din nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zeilor, căci ea îi cuprinde pe toți ... altarele zeilor și mormintele strămoșilor, iată patria. Ești al ei prin comuniunea amintirilor și a nădejdiilor." (Anatole France) CUVÂNT ÎNAINTE Iată, așadar dumque, că, prin efortul și străduința autorilor persoane ajunse la vârsta senectuții și deci, ultimavia usque ad ultimum spiritum care, nu numai că au scris (elaborat și formulat) fără săși fi primit obișnuitele drepturi de autor, dar, în plus, au mai și pus din buzunarul lor golit (de măsurile inumane luate de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
reprezintă fidel cititorii, dar poate fi tot un accident. Un accident fericit, o evadare din sufocarea cotidianului, o revenire la mirajul aventurii, așa cum visam, cu toții, de la vârsta la care Învățam să deslușim literele și până târziu, la vârstele maturității sau senectuții, când continuăm să visăm la fel, dar n-am recunoaște-o nici În ruptul capului. De aceea Întâlnirea dintre autor și cititor este, de astă dată, una discretă și complice. Autorul va spune că s-a jucat scriind aceste pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și ea la vârsta senectuții. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce se va alege din frumoasa ei gospodărie dupăă Probabil că moștenitorii o vor vinde. Dar ce se va întâmpla cu amintirile mele? Vor fi vândute și ele? Le voi mai putea întâlni? Și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fructele mi se ofereau cu zeama și parfumul lor inconfundabil. Toate acestea și multe altele, încrustate pentru totdeauna în memoria afectivă, mă cheamă cu trâmbițele lor să le revăd, să le retrăiesc. Dau curs tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în lucruri. Din Bobiță, vrednicul și aprigul păzitor al casei, nu a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic îmi provoacă milă. Își poartă neputința de colo-colo, surd, cu un mers
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
încercăm să privim cu ochii minții înapoi, spre începuturile existenței noastre, spre miraculoasa vârstă a inocentei copilării. Trecutul, timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra vieții, și care ne propulsează, fără să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate fi nici înfrumusețat, nici schimbat, nici abandonat. El ne însoțește, ca o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
într-un binefăcător lapidariu. Cioplite, gravate în piatră (adesea prețioasă), fericirea și durerea asigurându-se de durabilitate, prelungire a clipei -, exponatele au teme ce țin de pur și simplu profesia, chemarea de a fi om: iubirea, copilăria, natura, părinții, educația, senectutea, speranța, recunoștința, prietenia, înțelepciunea. Întruchipare a spiritului normalist, Domnu’ Vasile Fetescu prin viața-opera sa ne face cu îndreptățire să credem că, încă, nasc și la Moldova oameni. Marinică Popescu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ieșirea la pensie, în 1974, la doar 58 de ani. Pensionar și... restul Privindu-l pe domnul profesor, putem spune fără a recurge la complezență că suntem în fața unui model de asumare și trăire a vârstei a treia și a senectuții: fapt grăitor, chiar numărul de pagini afectate capitolului ultim este apropiat de al celui dedicat vieții active, dovadă că pensionarul înțelege să rămână activ, dar mai ales prezent în viața familiei și a breslei (prin continuarea tradiției întâlnirilor de promoție
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost vătaf pe moșia boierului, soț bun dar slujbaș dur, nemilor („...purta un bici din piele împletit din 12 șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Berlin și cel de la Luvru. Ăsta ar fi al treilea, Colecția domnului Francisc Howard. Vândut apoi lui Legatt. Deci, un bătrân privind spre stânga. Apoi, în centru, un bărbat la maturitate, văzut din față. Apoi, profilul imberb, din dreapta. Tinerețe, maturitate, senectute. Viitor, prezent și trecut. Mai ales, Prudența. Prudență, nu nepăsare. — La portrete nu am egal, să știi. Încă din timpul nesfârșitei mele vieți, eram maestrul câtorva generații. Acum, ce mai contează... Am 99 de ani, ți-am spus. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
birou, din fabrică În fabrică, din restaurant În restaurant, din bar În bar, și până și În locurile rezervate practicării oneroase a sexului, urmau să treacă În revistă toate femeile cu excepția adolescentelor și a celor mature sau aflate la vârsta senectuții, Întrucât cele trei fotografii pe care le aveau În buzunar nu lăsau nici o Îndoială că moartea, dacă ar ajunge să fie găsită, ar fi o femeie În jur de treizeci și șase de ani și frumoasă cum puține sunt. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se închiseseră ușile, fură luați insistent în cătare de către un moș cu aer de informator, o fosilă deranjată de faptul, considerat pesemne ofensator, că patru hăndrălăi (dintre care unul, matosit) ocupau cele mai bune scaune din față, rezervate confortului reprezentanților senectuții ori persoanelor cu handicap locomotor, fără a părea că au de gând să-și composteze biletul ipotetic de călătorie; precum și intrigată (ea, fosila) de zgomotele suspecte, înfundate, precum răsucirile caraghioase ale unui animăluț zgâtiu de companie, ce răzbăteau dintr-un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te trădează, Gânduri peste gânduri nu te ocolesc Și n-ai vrea să treci dincolo deamiază. Nesfârșita sete de-a trăi mai mult Te catapultează peste mii de valuri, Viața este fluviu-n marele tumult, Tu, înotătorul pentru idealuri. LA SENECTUTE Noiembrie coboară peste mine Cu-o burniță ce mănfioră, Speranțele simt cum îmi zboară Și-o adiere tristă vine, Noiembrie coboară peste mine. Mă năvălesc din vremuri amintiri, Le cern prin sita deasă-a minții, Mă văd copil, îmi văd
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme, odată cu gândul frisonant al bătrâneții. În cartea sa, Ion Cocora aduce o poezie reflexivă, având drept obiectiv revelarea frământărilor sinelui, bulversat de realitatea unei vârste - senectutea -, căreia îi respinge până și toposurile prin care oamenii, în general, caută să-i atenueze gravitatea, făcând să reverbereze, de pildă, doar ideea de înțelepciune, în legătură cu care poetul tranșează fără echivoc: ...e o porcărie să se spună / că bătrânețea aduce
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
forța de a metamorfoza ființa: Cum le mai schimbă bătrânețea pe toate / (...) / viața nu mai e acum decât un mușuroi... Tematic, în volum, se poate decela, de asemenea, perceperea omului-palimpsest, mai ales la confluența dintre viața de până atunci și senectute, când caută, fără să mărturisească, un argument care să-l determine să accepte, totuși, această etapă, chiar dacă nu cu înțelepciunea pe care și-o arogă, cel puțin teoretic, vârsta, măcar cu puterea de a o traversa demn, însă fără să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]