1,868 matches
-
scenă. Și nimic altceva. Pentru că tezele cirenaice merită o analiză, o critică, o examinare demnă de acest nume. Corpusul aristipean permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitate - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fericirea ți-o afli lesne, cu mijloace foarte la îndemână; problemele nu au nicio importanță; nimic nu contează în afara satisfacției imediate. Și urmează niște rețete simpliste: caută felurile de mâncare cele mai elaborate, vinurile cele mai fine, voluptățile cele mai senzuale, spectacolele și concertele cele mai încântătoare, parfumurile cele mai îmbătătoare, senzațiile cele mai tari, băieții cei mai excitanți, paturile cele mai potrivite pentru exercțiile presupuse a se desfășura acolo... Fericirea propune să se ocupe dânsa de toate astea, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodemos examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce. Philodemos îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica servește la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
știindu-se unde se află, ori sunt îndepărtate obstacolele care împiedică instaurarea ei. Evitarea negativului constituie o mare parte a oricărei filosofii a plăcerii - în opoziție cu ceea ce afirmă critica, întotdeauna preocupată să asociezea plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței. Pentru a evidenția avantajele ataraxiei, Lucrețiu scrie cîteva zeci de versuri - îII, 1-61) - intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suavi mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
până când sexul i se Întări, dar ea nu se trezi. Somnul ei liniștit și profund Îl excita și În același timp Îl enerva. Îi părea nedrept și crud să stea singur treaz, pe când Maja visa cine știe ce. Dar nu visa nimic senzual, căci era uscată. Când se urcă deasupra ei, pătrunzând-o și făcându-și loc Între coapsele ei, Își propuse să acționeze Încet - pentru a-i da timp să-l ajungă din urmă -, dar ea, chiar dacă era trează, nu-l urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din piele de câine. Sintetică, cumpărată poate din bazar. Sau mai rău: naturală. Și pentru sânii aceia voluptoși care ieșeau de sub bluza mulată, ei bine, da, și pentru fesele ei obraznice. Și pentru ochii aceia negri și strălucitori, și gura senzuală. Și pentru că, mă rog frumos, bărbații se Întorc și o privesc cu nesaț și cine știe pe câți Îi duce În patul ei. Pe când eu am avut doar patru, iar cu primii trei a fost atât de dezastruos, Încât nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după-amiaza mergea să-i țină companie generalului Ziliani. Era convalescent după o apoplexie. Îi citea romanele lui Salgari pe care el le devorase În tinerețe. Copiii lui credeau că trăgea să moară. Însă generalul considera că are o voce deosebit de senzuală și scrisese pe tăbliță cu singura mână disponibilă, că prefera să trăiască deoarece nimeni nu-i garanta că ar fi lăsat să intre În Paradis o femeie ca Emma Tempesta. Ei Îi plăceau orele senine pe care le petrecea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
întineresc“, spunea Wedekind. Purcărete a creat acest rol anume pentru Ofelia Popii, după interpretarea rolului Mefisto, din Faust. Actrița de la teatrul sibian a făcut un rol excelent, dus în extreme, punându-și în valoare întreaga feminitate, interpretând la început femeia senzuală, de o frumusețe ieșită din comun, pentru care bărbații și-ar da și viața - și chiar ajung să moară, pe rând -, pentru ca spre final ea să intre perfect în rolul decăzut al prostituatei ce va sfârși înjunghiată de unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
pe care i-o trezea ființa fizică a lui Steven nu era mai mult sau mai puțin suspectă decât plăcerea pe care o simțise odată față de corpurile grăsuțe, catifelate, ale copiilor ei. O plăcere senzorială, sigur, dar departe de una senzuală. Într-o după-amiază de vineri, nu cu mult înainte de vacanța de Crăciun, Connolly a apărut la Homework Club-ul de care avea grijă Sheba. Cei doi nu se mai întâlniseră într-un spațiu public de când se cunoscuseră, iar Sheba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
măsură Îi răscolea urîte sentimente de răzbunare. Rămase cîteva momente În cumpănă, căci Încă nu se hotărîse dacă să-l strîngă de gît, sau numai să-l muște de gură. Buzele lui perfect desenate i se păreau dintr-o dată foarte senzuale. Atunci sună telefonul. La primul apel Încremeniră, așteptîndu-l Încordați pe al doilea. La al doilea apel, Vic Își redobîndi autoritatea de ofițer al armatei americane. O Împinse ușor Înapoi, apăsînd-o ca din Întîmplare pe sîni, și se ridică. Învinsă, umilită
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bine de ziuă. Aveam de gînd să-i spun că e ultima oară cînd ne mai Întîlnim, că trebuie să ne despărțim etc., mă așteptam la niscai lacrimi, reproșuri și toate celelalte, urmate de o dezlănțuire a tuturor resurselor ei senzuale, așa cum mi se Întîmplase la fiecare despărțire. Desigur, nu intenționam să mă despart de ea chiar atunci. Ne mai Întîlneam după aceea de cîteva ori, o mai luam de cîteva ori cu mașina din fața locuinței, apoi, Într-o bună zi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
premiu. Până la momentul respectiv Îți dai seama că mașinăria trebuie să dea și premiul, așa că te bagi tu. Hai, mă. Toată lumea a Încercat-o pe-asta și nu-i așa de simplu. Crede-mă, zise el făcându-i cu ochiul, senzual, dar clar autoironic. Sunt doctor. Așteptară până când găștile În trening se hotărâră să-și Încerce norocul În altă parte. —Bun. Uită-te și-nvață. În următoarele minute Îndesară jetoanele În aparat dar au pierdut de fiecare dată. —Sam, zise Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Răchitaru nu rezistă din nici un punct de vedere: "Căci pe când Emilia...are ceva dintr-o unealtă prost conducătoare de electricitate, sau îți dă totdeauna impresia unei baterii descărcate,...doamna T. pare străbătută necontenit de un fluid, care o face excesiv senzuală, chiar în gesturile excesiv inerte la celelalte femei (...) Cred că acest curent de continuu este de fapt gândire. O gândire adevărată o simți cum simți pulsul cuiva, sau mai exact, cum ar trebui să constați, atingând, că un corp e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
simțurilor” (I, 38). Nu aceste date care l-ar apropia, crede el, de mistici ne preocupă. De altfel, există prea puține date în acest sens. Să le fi mascat Cioran atât de bine?! În alt loc, declara că îi plac „senzualii care au oroare de carnalitate” (I, 278). Or, fără să știm dacă nu va fi fost el însuși cu adevărat un senzual, Cioran are oroare de carnalitatea căreia nu i se poate sustrage. Nu întâmplător transcrie cuvintele cu care Porfir
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în acest sens. Să le fi mascat Cioran atât de bine?! În alt loc, declara că îi plac „senzualii care au oroare de carnalitate” (I, 278). Or, fără să știm dacă nu va fi fost el însuși cu adevărat un senzual, Cioran are oroare de carnalitatea căreia nu i se poate sustrage. Nu întâmplător transcrie cuvintele cu care Porfir începe Viața lui Plotin: „Filozoful Plotin, care a trăit în zilele noastre, părea rușinat că are un trup”. Comentează Cioran: „Nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Narațiunea se concentrează pe forța sugestiei și mai puțin pe definirea concretă a sentimentelor. Sunt alese personaje feminine în formare, vulnerabile, irascibile și rebele, cu o imaginație și o sensibilitate exacerbate. Marina (Plicul din volumul Nunta de argint), o tânără senzuală, acceptă propunerea unui sculptor de a-i fi model ca pe un capriciu și o distracție de moment, pentru ca, odată cu plecarea artistului, să simtă pentru acesta o pasiune neașteptat de puternică. Ceea ce caracterizează personajele feminine este trecerea rapidă de la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
propria convenție estetică (în special refuzul perspectivei: cale a spiritualizării și a idealizării, la antipodul tratării realiste). Pitorescul galeriei de portrete ale deținuților din arghezienele Flori de mucigai (1931), de la șarlatani și escroci ca Lache sau cel din Candori la senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii deschiși, narativitatea mulată pe tipare folclorice (Pui de găi..., Ucigă-l toaca), sugestia de mișcare, oralitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
un fel de plăsmuire romantică, de mare efect, cea a unei profeții critico-poetice, facerea textului de către Hermeneut, un fel de Înger al reprezentării trimis la judecata textelor, zburând peste tomurile mucegăite de critică și coborând În noi ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și la jocul acestora. E o combinație extravagantă, concettistă, ce ambiționează să spună tot, consumând toate formele discursului critic, ducându-ne la tăcerea din fața sublimului (textului poetic). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se cade, uităm de următoarea strângere de mână pentru viitoarele fapte de o frumoasă ticăloșie, cei care vor să aibă vorbele mai cu greutate pot așa cum au făcut toți odată, să violeze orfanii de bani. COMPOZITORUL: O undă de după-amiază senzuală, mestecată cu dinții înroșiți, înconjurată de suprafețe gata mușcate, tăiată de restul provinciilor zilei.. îmbunată. Muzica e în aer deci, așa cum se mai spune, deci... deci: ce? PIANISTA: Muzica e în aer, deci o pasăre împăiată este prin aceea că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
concluzia etică a acestei opțiuni antimetafizice: nu contează decât folosința pe care o dai clipei, cea mai bună dintre ele presupunându-se că-ți permite să te bucuri de bunurile de pe lumea asta aici și acum. în acest caz, trupul senzual oferă singura cale de acces la mântuire. Credincios și în această privință lui Epicur, Antonio Beccaldi îndeamnă la căutarea utilului, întrucât toate legile presupun urmărirea interesată a unui țel disociabil de virtute - plăcerea. Nimeni nu se supune niciodată pentru că legea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exigențe: puternic, demn, mare și frumos, el poate înjosi dar poate și mântui. Când rezistă în fața negativității, a necazului, a suferinței, a morții, sufletul excelează; când consimte la manifestările instinctelor, a pulsiunilor primitive, el își pierde forța. Bogățiile, onorurile, satisfacțiile senzuale grosiere, dansurile și cântecele, parfumurile și vinurile dau naștere unor satisfacții iluzorii și trecătoare. Odată aceste dorințe satisfăcute, ele reapar și antrenează o adevărată sclavie care împiedică sufletul să se bucure și fac imposibilă seninătatea. Aceasta cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]