3,823 matches
-
prin pustie, deșertul constituie momentul de purificare, unde Israel trebuie să se ,,descătușeze” de obiceiurile idolatre ale neamurilor ,,și să se pregătească în dependență absolută față de Dumnezeul său”.[90] Însă datorită tentației permanente a lui Israel de a refuza această ,,separație”, această vocație particulară, Iahve va adresa poporului un apel continuu la fidelitate față de sine și față de legământul prestat prin jurământ. (Deut. 11, 1 ș.u.; Num. 15, 15; Iez. 20, 32-33. Vocația sa unică între toate neamurile pământului, precum și privilegiul
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
Dragostea, specific umană, este direct sau indirect legată de pat și poate deveni chiar marfă. Pot exista iubiri platonice, chiar celebre, dar nu am auzit sintagma dragoste platonică. Adică cum? Dormi în același pat dar cu o ascuțită sabie de separație, ca în anumite povestiri? Dar să lăsăm analiza cuvintelor. Sunt probleme arzătoare la ordinea zilei. Una din clasificările iubirii poate fi: Iubire animalică sau primordială. Este sentimentul care generează perpetuarea speciei. Mascul are în general inițiativa dar femela are dreptul
IUBIREA, O FORŢĂ DE AVANGARDĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349961_a_351290]
-
romanizată. 2) Civilizația elenă. Limba și cultura greacă și-au pus amprenta asupra întregului spațiu balcanic. 3) Expansiunea romană. Cucerirea peninsulei de către Roma și înglobarea acesteia în Imperiul roman a oferit posibilitatea unei romanizări. În timp, s-a format o separație culturală și lingvistică în cadrul peninsulei, nordul a fost atras de latinitate, iar sudul de cultura și limba greacă. Peninsula Balcanică a fost romanizată din punct de vedere politic, locuitorii acesteia devenind romei. 4) Imperiul bizantin. Acesta a oferit modul de
MATERIAL – STUDIU DE SINTEZĂ. DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ÎN SUD-ESTUL EUROPEAN. GEOPOLITICA ORTODOXIEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344368_a_345697]
-
Esențial însă statul, administrația politică și-a delimitat în cele din urmă funcționalitatea față de latura religioasă. Fiecare dintre ele se preocupa de o anumită dimensiune a dezvoltării omului. Tradiția bizantină, pe care s-a dezvoltat societatea medievală românească impune acea separație a puterilor în Stat. Astfel putem spune că în vreme ce administrația civilă, laică, politică, prevede și se preocupă de relaționalitatea imanentă, orizontală, a persoanei umane cu semenii săi, administrația și organizarea și în ultimă instanță instituția religioasă adică Biserica, are în
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DESPRE RELAŢIILE STAT – BISERICĂ, ÎN PERIOADA COMUNISTĂ ŞI POSTCOMUNISTĂ. REFERINŢE, INDICII, de STELIAN GOM [Corola-blog/BlogPost/344372_a_345701]
-
clerului. Tradiția autonomiei Bisericii față de Stat și a sprijinului Statului față de Biserică a fost menținută într-o formă foarte redusă, minimală chiar și în timpul regimului comunist, deoarece Constituția Republicii Populare Române sau a Republicii Socialiste România nu prevedea expres o separație între Stat și Biserică , iar Statul acorda un sprijin financiar minimal pentru salariile preoților. Desigur, autonomia cultelor în regimul comunist era foarte limitată, iar controlul Statului asupra lor era foarte sever, opresiv, fiindcă ateismul era o ideologie oficială de Stat
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DESPRE RELAŢIILE STAT – BISERICĂ, ÎN PERIOADA COMUNISTĂ ŞI POSTCOMUNISTĂ. REFERINŢE, INDICII, de STELIAN GOM [Corola-blog/BlogPost/344372_a_345701]
-
clerului. Tradiția autonomiei Bisericii față de Stat și a sprijinului Statului față de Biserică a fost menținută într-o formă foarte redusă, minimală chiar și în timpul regimului comunist, deoarece Constituția Republicii Populare Române sau a Republicii Socialiste România nu prevedea expres o separație între Stat și Biserică 2, iar Statul acorda un sprijin financiar minimal pentru salariile preoților. Desigur, autonomia cultelor în regimul communist era foarte limitată, iar controlul Statului asupra lor era foarte sever, opresiv, fiindcă ateismul era o ideologie oficială de
BISERICĂ ÎN ROMÂNIA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348136_a_349465]
-
în recenta decizie referitoare la suspendarea președintelui. Minoritățile jignite ar fi apreciat foarte mult dacă s-ar bucura, la rândul lor, de susținerea Comisiei Europene. 11) Traian Băsescu și-a subordonat constant cele mai importante instituții ale statului român în ciuda separației impuse de Constituție, aspect relevat explicit de către Curtea Constituțională, care a confirmat recent că domnul Băsescu și-a subordonat Guvernul României. Ținând seama că Decizia Curții Constituționale este publică, așteptăm cu interes reacția instituțiilor europene și în special a dumneavoastră
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (10.5): SE VOR UNI ROMÂNII CU TOŢI, CA SĂ SCĂPĂM ŢARA DE HOŢI !? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350173_a_351502]
-
spunea Croce “formele spiritului sunt distincte, nu separate “.Fapt ce ne duce cu gândul că atât filosofia, cât și poezia, sunt distincte prin ele însele, dar există o legătură între ele ce nu ne permite a le separa. Astfel resping separația excesivă care sacrifică exigența totalității, dar și contopirea ce anulează specificul.A existat perioade când a degenarat ideea romantică a filosofiei ca poezie în estetism. Din păcate raporturile poeziei cu filosofia au fost deteriorate de “poezia filosofică “practicată de autori
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
ale persoanei umane. Cu privire la locul pe care munca îl ocupă în viața omului, se pot distinge două atitudini. Prima ține în special de trecut, atunci când munca se împletea atât de intim cu viața omului încât nu se putea face o separație între acestea: de dimineața până seara și din primăvară până în iarnă viața omului era, de fapt, munca sa: omul se identifica cu munca sa, cu meșteșugul său, cu pământul pe care îl lucra. De aceea am putea spune că acest
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
a fi complet laicizate, sunt conduse din umbră de o religie majoritară (exemplu: Turcia). La noi, s-a vorbit tot mai mult, în ultima vreme, de necesitatea interzicerii orei de Religie din școlile de stat, punându-se accentul pe definirea separației între cele două instituții. Concomitent, o decizie controversată a Consiliului pentru Combaterea Discriminării a considerat necesar să avertizeze Ministerul Educației și Cercetării asupra scoaterii simbolurilor religioase din instituțiile de învățământ laice. Deși decizia a fost anulată de Înalta Curte de
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
poate manifesta în condiții de libertate ea poate deveni un element de stabilitate care nu trebuie ignorat ori neglijat. Europa unită își construiește în prezent relația cu religia sub forma a ceea ce istoricul Rene Remond numea o „secularizare amiabilă” . Locul separației radicale și uneori violente între opinia religioasă, rezervată spațiului privat și puterea politică, în sfera nevăzutului și cea a vizibilului, separație care inaugurează autonomia societății moderne, este luat de o viziune potrivit căreia distincția domeniilor de competență nu înseamnă și
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
-
își construiește în prezent relația cu religia sub forma a ceea ce istoricul Rene Remond numea o „secularizare amiabilă” . Locul separației radicale și uneori violente între opinia religioasă, rezervată spațiului privat și puterea politică, în sfera nevăzutului și cea a vizibilului, separație care inaugurează autonomia societății moderne, este luat de o viziune potrivit căreia distincția domeniilor de competență nu înseamnă și irelevanța lor reciprocă. Cu alte cuvinte, faptul că religia nu mai legitimează politicul și statul își asumă o neutralitate principală față de
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > PRO, CONTRA SAU PRO-CONTRA? Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului O virgulă și o cratimă în rol de tot sau nimic, adică drept separația între viață și moarte (socială nu fizică). Puterea cuvântului, care merită o scurtă meditație. Pro, contra sunt în fapt; pentru respectiv împotrivă. Ce este atunci pro-contra? Greu de răspuns la această întrebare. Situația este un specific al unui popor care
PRO, CONTRA SAU PRO-CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366270_a_367599]
-
poate manifesta în condiții de libertate ea poate deveni un element de stabilitate care nu trebuie ignorat ori neglijat. Europa unită își construiește în prezent relația cu religia sub forma a ceea ce istoricul Rene Remond numea o „secularizare amiabilă” . Locul separației radicale și uneori violente între opinia religioasă, rezervată spațiului privat și puterea politică, în sfera nevăzutului și cea a vizibilului, separație care inaugurează autonomia societății moderne, este luat de o viziune potrivit căreia distincția domeniilor de competență nu înseamnă și
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
își construiește în prezent relația cu religia sub forma a ceea ce istoricul Rene Remond numea o „secularizare amiabilă” . Locul separației radicale și uneori violente între opinia religioasă, rezervată spațiului privat și puterea politică, în sfera nevăzutului și cea a vizibilului, separație care inaugurează autonomia societății moderne, este luat de o viziune potrivit căreia distincția domeniilor de competență nu înseamnă și irelevanța lor reciprocă. Cu alte cuvinte, faptul că religia nu mai legitimează politicul și statul își asumă o neutralitate principală față de
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
agresiv, care vor să transforme religia în politică, fiindcă nu vor să știe de milă și filantropie, ci doar de schimbarea exterioară a structurilor sociale. Pentru a descoperi adevăratul sens al misiunii creștine în societatea contemporană, teologia trebuie să depășească separația dualista dintre spirit și materie, de proveniență filantropica, care stă la baza pietismului sau activismului social, pentru a da expresie responsabilității sociale creștine. Despre etos-ul misionar De-a lungul istoriei sale, Ortodoxia a dobândit un etos misionar specific, care
MISIUNEA BISERICII IN LUMEA NOASTRA CONTEMPORANA. DESPRE EXIGENTELE MISIUNII BISERICII IN ACEASTA SOCIETATE SECULARIZATA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352229_a_353558]
-
este acela de a fi o punte de legătură între Stat și Biserică. Ce aspecte mai sunt de rezolvat în privința chestiunii dependenței Stat-Biserică? Bogdan Tătaru-Cazaban: Nici nu poate fi vorba de o dependență. Vedeți, chiar și în regimurile juridice de separație, relația stat-culte există și tinde să devină din ce în ce mai complexă, în funcție de relevanță socială și, prin urmare, politică a religiei. Fac apel din nou la câmpul care îmi este cel mai îndepărtat: cel al sociologiei politice, în care se recunoaște caracterul inevitabil
INTERVIU CU BOGDAN TATARU-CAZABAN: DESPRE RELATIA DINTRE POLITICA SI RELIGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 75 din 16 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350487_a_351816]
-
de coeziune socială. Cu atât mai mult cu cât Bisericile - care sunt organisme venerabile, dacă ar fi să le definim dintr-o perspectivă strict seculară. La noi, va exista, cred, multă vreme, o tensiune între concepția celor care văd în separația radicală o soluție de onestitate din perspectiva autonomiei (politică și religioasă), și cei care vor susține cooperarea ca o soluție de onestitate din perspectiva relatței dintre cele două domenii, pentru că religiosul și politicul pot fi separate complet doar în mintea
INTERVIU CU BOGDAN TATARU-CAZABAN: DESPRE RELATIA DINTRE POLITICA SI RELIGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 75 din 16 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350487_a_351816]
-
al filosofiei post-scolastice și de cel al științelor naturii, nu a fost în situația de a se impune printr-o concurență interconfesională de genul celei dintre Catolicism și Protestantism și nici nu a avut ocazia să formuleze o viziune asupra separației dintre Biserică și stat. Cu alte cuvinte, experiența modernă a Ortodoxiei este diferită de cea a Occidentului european prin simplu fapt de a fi urmat propria ei istorie marcată de o serie de abuzuri, de la autoritatea țaristă la cea comunistă
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
Nu avem de-a face aici cu o contradicție între părerea Sfântului Grigorie Palama și opinia celorlalți. El nu spune că inima este organul exclusiv, ci doar organul prim al puterii cugetătoare, deci centru al vieții sufletești. Sfântul nu face separație strictă între creier și inimă ca loc al sufletului, respectiv al minții, ci mai degrabă afirmă prevalența inimii. Mintea nu poate fi despărțită radical de inimă. Mintea, în sens de pură cugetare, nu este mintea întreagă și nici inima, în
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
preotul începe mulțumirea.”[25] Motivele pentru raritatea tot mai crescândă a primirii Împărtășaniei stau, potrivit lui K. Felmy, în surpraaccentuarea caracterului înfricoșător al cultului și în înțelegerea acestuia ca dramă cultică. Această evoluție echivalează cu o individualizare care începe deja cu separația dintre „Liturghie” și „Euharistie” la Sfântul Chiril, care le explică în cateheze mistagogice diferite.[26] Sfântul Iustin pusese un accent puternic pe „Amin”-ul comunității care prin acest „Amin” participă constitutiv la înălțarea rugăciunii euharistice. Cu toate că participarea întregii comunități la
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
augustiniene sunt învățătura despre predestinarea absolută și învățătura despre păcatul „original”, ambele cu consecințe grave pentru tema libertății umane. Una dintre cele mai serioase carențe ale augustinianismului este dualismul dintre natură și har. Consecința inevitabilă a unui asemenea dualism este separația realității în două niveluri opuse: „natural” și „supranatural”( „imanent”și „transcendent”). În acest mod realitatea unitară se frânge în două niveluri și se creează premise pentru o relație „schizofrenică” a omului cu religia. „Naturalul” se interpretează drept ceva necurat, iar
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
a omului cu religia. „Naturalul” se interpretează drept ceva necurat, iar „Transcendentul” se înțelege în opoziție față de natură și ireconciliabil cu ea. Dacă credința are de-a face cu „supranaturalul” și viața se identifică cu „naturalul”, atunci se așează o separație între credință și viață. Ori viața fără credință ori credința moartă, nelucrătoare:aceasta este dilema inevitabilă care pândește ca un coșmar omul creștinismului medieval apusean. Dualismul augustinian se răsfrânge și asupra eticii lui: „împotriva voinței tale, dar pentru harul mântuirii
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
lui Dumnezeu. Duhul lui Iisus Hristos ne este dat pănă într-acolo încât El devine ceea ce este mai spiritual în noi, eul nostru adevărat. Astfel cei osândiți vor fi, spune Sfântul Vasile cel Mare, "tăiați în două", în sensul "unei separații desăvârșite de Duhul". Marea taină a vieții creștine (care este o participare la Unitatea și Trinitatea Dumnezeiască) este deci aceea a multiplelor relații ale duhului uman cu Duhul lui Dumnezeu. Sunt momente în care aceste realități par atât de unite
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
Pleșu și relativismul deconstructivist al lui Derrida. Noțiunile „tari“ ale filozofiei - esență, sens, ordine, adevăr, finalitate - lipsite aici de rigiditatea tradițională, capătă o consistență greu de definit, între soliditate și fluiditate. Discursul este curgere dialectică seducătoare; îi este străin pozitivismului separațiilor extreme, al dihotomiilor stabile, apodictice (de tipul bine - rău, virtute - viciu). Volumul evită atât structura împietrită a tratatului, cât și organizarea aleatorie a reflecțiilor eseistice fragmentate. Minima moralia se definește ca o carte în căutarea sophiei (înțelepciunii), ca o maieutică
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]