709 matches
-
1992 pentru câteva luni și a rămas aici să muncească și să trăiască"" . Sosit la Tiraspol și primind gradul militar de general-maior, el a fost primit cu ospitalitate de un alt originar din Siberia - Igor Smirnov, președinte al autoproclamatei republici separatiste. Antiufeev a început să folosească pseudonimul de Vadim Șevțov, deoarece era dat în urmărire de către justiția letonă. El a preluat funcția de șef al KGB-ului transnistrean, având inițial la dispoziție - potrivit propriilor afirmații - doar un drapel și două pistoale
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
Galina Antiufeeva, deputat în Sovietul Suprem al Transnistriei și președinte al Comisiei legislative și au împreună o fiică. După propriile afirmații, misiunea vieții sale este „de a păstra acest pământ (Transnistria - n.n.) pentru Rusia”. El compară Transnistria cu celelalte regiuni separatiste rusești care nu sunt recunoscute de către comunitatea internațională și conchide că doar regimul de la Tiraspol a reușit să-și creeze o structură administrativă proprie. Deși recunoaște că R.S.S. Moldovenească era o formațiune statală artificial creată, Antiufeev declară că ""din punct
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
acestuia, la Bișkek a fost semnat un acord privind încetarea focului la frontul armeano-azer, care continună și astăzi. Stabilizarea situației de pe front a dat conducerii statului posibilitatea de a se ocupa de problemele interne și externe. Au fost eliminate elementele separatiste și anarhiste, trupele criminale și paramilitare. Cele mai mari grupări militare se supuneau primului ministru S.Huseynov și adjunctului ministrului de interne, R.Djavadov. Spre sfârșitul anului 1994, Azerbaidjanul a reluat cursa politică externă independentă față de Rusia și a început
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
în 1874, ale cărui rezultate au fost publicate în ziarul de limbă rusă Киевский Телеграф ("Telegraful Kievului"). Unul dintre membrii Societății Geografice, Mihail Iuzefovici, a trimis două scrisori guvernului din Sankt Petersburg prin care atrăgea atenția asupra unei presupuse activități separatiste. Țarul Alexandru al II-lea a numit o comisie, care a cercetat problema și a pus o rezoluție prin care se recunoștea existența unor amenințări la adresa statului și a recomandat extinderea prevederilor decretului lui Valuev. În timp ce se trata în stațiunea
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
militarii rămași fideli lui Cuza-Vodă (grănicerii de pe Dunăre). Pe fondul acestei situații tulbure, unele puteri străine (mai ales Rusia, Austria și Turcia) își exprimau pe față ostilitatea privind ideea aducerii unui prinț străin pe tronul vacant, încurajând chiar o mișcare separatistă între moldoveni și munteni. La Iași, în fruntea acțiunilor secesioniste se afla prințul Costache Moruzzi, uneltind cu Rusia. El conducea un grup energic, compus din Nicolae (Nunuță) Rossetti-Roznovanu, Teodor Boldur-Lățescu, N. Ceaur-Aslan, ș.a. De partea conspiratorilor se afla și Mitropolitul
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
de ieșeni, "înarmați cu ciomege și arme, ridicați din mahalale de Toderiță Lățescu, boier de neam vechi, dar de reputație îndoielnică și de o forță fizică de temut”. La Palatul Roznovanu, Mitropolitul Calinic a binecuvântat mulțimea și a semnat declarația separatistă. Apoi, în sunetele clopotelor Mitropoliei, IPS Calinic, cu crucea în mână, s-a pus în fruntea răsculaților, îndemnându-i spre Palat, unde se afla locotenentul domnesc, Lascăr Catargiu, venit cu o zi înainte în capitala moldavă pentru a zădărnici complotul
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat după 1861. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
iar 3 milioane de Comisia Europeană. Interconectorul va avea o capacitate anuală de 1,5 miliarde de metri cubi, îndeajuns pentru a acoperi necesarul intern al Republicii Moldova, care se ridică la 1,1 miliarde de metri cubi pe an. Regiunea separatistă Transnistria mai consumă, însă, și ea încă un miliard de metri cubi anual. Tot acest necesar de gaze este importat de la firma rusească Gazprom. România câștigă anual din tranzitul de gaze aproximativ 60 de milioane de euro.
Gazele naturale în România () [Corola-website/Science/310422_a_311751]
-
rebeliune comunistă, proclamarea a două republici locale de tip sovietic (precum Republica Sovietică din München), trei lovituri de stat de dreapta, patru greve generale și a fost guvernată de guvernele a cinci cancelari. Autoritatea guvernului central era subminată de mișcările separatiste, de controlul puterilor aliate și de luptele de stradă dintre detașamentele muncitorești înarmate ale Ligii Spartachiste și ale Partidului Comunist pe de-o parte și ale forțelor paramilitare de dreapta Freikorps. Înaintarea spre apus a Armatei Roșii amenința să distrugă
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
transformări etno-sociale și economice. La 2 septembrie 1990 autoritățile de la Tiraspol proclamă Republica Moldovenească Nistreană care cuprinde raioanele Camenca, Râbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia și, în partea dreaptă a Nistrului, orașul Bender. Satul Nezavertailovca se află până în prezent sub jurisdicția autorităților separatiste de la Tiraspol. Vechea denumire a satului Caiaclia este de provenineță turcică, la fel ca și alte denumiri de localități din regiune precum Caragaș, Carahasani, Ermoclia, Hagimus, Sugacleia (azi Sucleia), Taraclia ș.a. Cu privire la proveniența denumirii noi, Nezavertailovca, există două versiuni. Potrivit
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
din Basarabia, închisă de autoritățile sovietice de-a lungul dominației sovietice a Republicii Moldova. Se situează la sud de Tighina, pe partea opusă a Nistrului față de Tiraspol. În ciuda faptului că se situează în provincia istorică a Basarabiei, este controlată de autoritățile separatiste transnistrene. Conform Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Republica Moldova, satul a suferit abuzuri la adresa drepturilor omului din partea autorităților secesioniste transnistrene. Se estimează că între 1996-2000 aici au avut loc 20 de omucideri. Pe de-o parte autoitățile moldovene declară că
Chițcani, Căușeni () [Corola-website/Science/305218_a_306547]
-
Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică”, ba „Vlahi”, și prin urmare nu beneficiau de niciun drept cultural sau școlar. Orice revendicare pentru recunoaștere era pedepsită ca „mișcare separatistă. Începând cu anul 2007, situația lor a început să se amelioreze(în special datorită proiectului pilot de introducere a Limbii Române ca materie în școlile din Valea Timocului, proces început din 2013), un acord posibil conturându-se în 2008. În
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
fost acuzate de încălcarea drepturilor omului de către organizația americană Human Rights Watch dar și de grupul rusesc Memorial. Încercările de a forma un guvern pro-rus nu au fost un succes, așa cum demonstrează asasinarea lui Ahmad Kadîrov din mai 2004. Grupurile separatiste cecene au devenit din ce în ce mai radicalizate și fragmentate, Șamil Basaev și sprijinitorii lui adoptând o poziție islamist-fundamentalistă cerând ajutorul organizațiilor arabe islamiste precum Al-Qaeda. O poziție diferită a avut Aslan Mashadov, lider cecen ucis de ruși în martie 2005, care a
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
largă sau chiar independența de guvernul central de la Madrid. Această opțiune a fost lăsată deschisă de guvernul republican. Toate aceste forțe erau adunate sub numele de „Ejército Popular Republicano” (EPR) sau „Armata Populară Republicană”. Naționaliștii, în schimb, se opuneau mișcărilor separatiste, dar scopurile lor erau definite în primul rând de atitudinea anticomunistă și de teama de divizarea Spaniei, ceea ce a coagulat mișcări diferite sau chiar dușmane ca falangiștii și monarhiștii. Această tabără a fost denumită "„naționaliștii”", "„rebelii”", sau "„insurgenții”". Adversarii lor
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
fi participat soldați români care au executat direct ordinele lui Pleșoianu. Austriecii pleacă, antrenînd odată cu plecarea lor și demisia lui Barbu Știrbei. Românii i-au acuzat pe austrieci ca au înscenat totul, ei dorind să creeze în Oltenia o partidă separatistă. Evenimentele au rămas neclare. În Craiova se afirmă două partide: •Partida Independentistă: care milita pentru o Țară Românească independentă, condusă de un reprezentant al familiei Bibescu și care se opunea unei reorganizări radicale a administrației interne. În fruntea partidei se
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
care a și refuzat ultimatumul lui Suvorov. Căderea fortăreței a fost considerată în Imperiul Otoman o înfrângere catastrofală, iar victoria rusă a fost glorificată în primul imn național rus, „Să sune tunetul victoriei!”. Suvorov a fondat orașul Tiraspol, (capitala regiunii separatiste Transnistria), în anul 1792. Imaginea statuii ecvestre a lui Suvorov din piața centrală a Tiraspolului apare pe rubla transnistreană. Imediat după semnarea păcii cu turcii, Suvorov a fost transferat în Polonia, unde a primit comanda unui corp de armată. S-
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
care este invocat pe stemă, pe emblemele a mai multe instituții de stat, cum ar fi Banca Malaeziei, pe embleme ale forțelor armate ș.a. Tigrul bengalez este animalul național al Indiei și al Bangladeshului și apare pictat pe steagul mișcării separatiste „Tigrii eliberării din Tamil-Eelam” din Sri Lanka. Tigrul siberian este animal național al Republicii Coreea. Este reprezentat pe drapelul și stema ținutului Primorie, stema ținutului Habarovsk și alte simboluri heraldice ale localităților din împrejurimi. Apare într-o reprezentare mai puțin fidelă
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
de consilier al Președintelui Băncii Sociale. Ca urmare a alegerilor parlamentare din 25 februarie 2001, Gheorghe Tabunșcic este ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, din partea Partidului Comuniștilor din Republică Moldova. Acuzat de abuz de putere și de relații cu autoritățile separatiste din Transnistria, bașcanul Dumitru Croitor demisionează în iunie 2002 din funcția de Guvernator al Găgăuziei (motivând oficial prin faptul că Adunarea Populară ignoră opinia sa în cazul adoptării deciziilor și respinge orice inițiative). După o rundă de alegeri invalidate din cauza
Gheorghe Tabunșcic () [Corola-website/Science/305362_a_306691]
-
50%. Din acel an, activitatea Guvernatorului ales legitim în autonomie este supusă unor blocaje din partea unor forțe politice locale și intervențiilor autorităților centrale. Dumitru Croitor este acuzat de abuz de putere, de deturnare de fonduri și de relații cu autoritățile separatiste din Transnistria. Însuși președintele Voronin i-a adus grave acuzații publice de detrunări de fonduri de la bugetul de stat, care nu au fost confirmate de justiție. La 31 ianuarie 2002, un grup din 21 de deputați din Adunarea Populară a
Dumitru Croitor () [Corola-website/Science/305379_a_306708]
-
cultural. Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția și legislația Republicii Moldova. În Găgăuzia activează organe reprezentative și executive potrivit legii. La data de 19 august 1990 etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republică Găgăuza”, Gagauz-Yeri în limba găgăuza). În anul 1990, Stepan Topal devine unul din liderii mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova. La data de 31 octombrie 1990, Stepan Topal este ales în funcția de președinte al
Guvernatorul UTA Găgăuzia () [Corola-website/Science/305364_a_306693]
-
organe reprezentative și executive potrivit legii. La data de 19 august 1990 etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republică Găgăuza”, Gagauz-Yeri în limba găgăuza). În anul 1990, Stepan Topal devine unul din liderii mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova. La data de 31 octombrie 1990, Stepan Topal este ales în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze. Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-
Guvernatorul UTA Găgăuzia () [Corola-website/Science/305364_a_306693]
-
mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova. La data de 31 octombrie 1990, Stepan Topal este ales în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze. Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri. La 1 decembrie 1991, Stepan Topal este ales "președinte" al autoproclamatei "Republici Găgăuze", iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze". În paralel, Igor Smirnov a fost ales
Guvernatorul UTA Găgăuzia () [Corola-website/Science/305364_a_306693]
-
Valerian Andreevici Tulgara (în ) (n. 27 noiembrie 1956, satul Sărătenii Vechi, raionul Telenești, RSS Moldovenească) este un om politic din Transnistria, deputat în Parlamentul regiunii separatiste. s-a născut la data de 27 noiembrie 1956, în satul Sărătenii Vechi din raionul Telenești (RSS Moldovenească), în familia unor țărani de etnie moldovenească . În anul 1976 a absolvit Școala medicală din Chișinău, după care a fost recrutat pentru
Valerian Tulgara () [Corola-website/Science/313164_a_314493]
-
militare ruse din Republica Socialistă Vietnam. Revenit în URSS, este numit în postul de comandant adjunct al Școlii Militare Superioare din Vladikavkaz, aflată în regiunea militară Caucazul de Nord. Începând din iulie 1992 se află în Republica Moldoveanscă Nistreană, regiune separatistă nerecunoscută de nici un alt stat, îndeplinind funcția de comandant adjunct al Departamentului Militar și comandând forțele de menținere a păcii ale insurgenților. În septembrie 1992 a primit gradul de general-locotenent și a fost numit în funcția de ministru al apărării
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
postuniversitate organizate de Academia de Economie Națională de pe lângă Guvernul Federației Ruse (1997) și de Academia de Administrație Publică de pe lângă președintele Federației Ruse (1999). La data de 30 octombrie 2006, a fost numită în funcția de ministru al justiției al republicii separatiste Transnistria, fiind confirmată în post în ianuarie 2007. În noiembrie 2006, prin Decretul nr. 680 al președintelui RMN din 27 noiembrie 2006 a primit gradul de "Consilier de stat pentru probleme de justiție al Republicii Moldovenști Nistrene". La data de
Galina Urskaia () [Corola-website/Science/313191_a_314520]