124,680 matches
-
chei hermeneutice și chiar rezolvări interpretative originale, tot atâtea rezultate, la Ion Vartic, ale unei ingeniozități de veritabil “șahist” al criticii literare. După ce propune “revizuirea” critică a cazului insolitului casier Anghelache din caragialiana Inspecțiune, prin integrarea sa într-o altă serie caracterologică (adică într-o “viață paralelă” cu domnul Belikov, “omul din carapace” al lui Cehov), eseistul întrerupe pentru moment fluxul argumentației sale critice - pune în abis, în fond, întreaga sa demonstrație -, inserînd următoarea revelatoare frază în paranteză : “(Datorită criticului, iar
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
legături primejdios de frumoase, de trainice, care te însoțesc necondiționat și pînă la capăt, ca un alai de Curte. (Curte de altădată, bineînțeles...) După ora 14.00, am început să mă pregătesc pentru ora 16.oo, cînd se întîmpla lansarea seriei “Dilema veche”. Îmbrăcîndu-mă, îmi amintem cu drag cum ne-am strîns acum zece ani, cu mic, cu mare, la Fundație, să fim alături de echipa și de proiectul numit “Dilema”, cu Pleșu director, cu nume mari și cu prieteni în trupă
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
în scris (ca element incident, nemotivat semantic sau gramatical), formula nu atrage atenția. La originea clișeului stau locuțiunea pronominală și cea adjectivală nehotărîtă - „caută nu știu ce”, „s-a produs nu știu ce scandal” -, foarte folosite în oralitatea actuală, alături de celelalte componente ale aceleiași serii: nu știu cine, nu știu cîți, nu știu care, nu știu cum, nu știu unde etc. Vorbirea rapidă le scurtează de altfel frecvent - nu’ș cine te caută, nu’ș ce vrea... Nehotărîtul nu știu ce a devenit însă o simplă marcă a vagului, a aproximării, a suspendării, îndeplinind un
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
în acest domeniu constituie o valoare inegalabilă și nepieritoare - ca, de exemplu, concepția autorealizării omului ca o călătorie între Scilla și Charibda necesității (înțelese în termeni karmici), care se leagă la Eliade cu experiența propriei sale vieți ca de o serie de încercări inițiatice. Se știe că scriitorul român folosește toate aceste motive adeseori în operele sale literare, reîntorcându-se la ele în cele două volume de Amintiri, ca și în Jurnal. N. M. - Și așa ați trecut la traducere... I.K.
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
întîlnire între eul creator și cel receptor. Scrie Laszlo Alexandru: „Autentica analiză trece creația literară prin filtrul sensibil al criticului care, printr-un demers simpatetic, trebuie să indice caracterul de unicitate al operei, iar nu s-o includă într-o serie artificială și anterior dată. De aici se desprinde nu doar originalitatea operei comentate, ci chiar și a exegezei care a știut să se identifice cu obiectul său de studiu”. După ce scrisese N. Manolescu: „Critica e, așadar, o lectură permanentă care
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
În al treilea rînd, la origine și în intenție, teza este una de critică culturală, (premisa celei dintîi bătălii canonice de la noi), ceea ce ar trebui să ne pună în gardă contra extrapolărilor abuzive. Articolul dlui George face parte dintr-o serie polemică, ținta fiind un studiu al dlui Ciprian Șiulea dintr-o carte (Retori, simulacre, imposturi) pe care am semnalat-o eu însumi într-un editorial de anul trecut. Între altele, dl Șiulea are meritul de a dovedi eroarea celor care
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
acestei recuperări ține, fără îndoială, de tenacitatea fiicei intelectualului ostracizat, Nadia Marcu-Pandrea, care, cu o rară perseverență, s-a ocupat și de transcrierea documentelor în vederea publicării. Volumul Călugărul alb, apărut în 2003 la Editura Vremea, este al șaselea dintr-o serie începută în 2000 la Editura Albatros cu Memoriile Mandarinului valah. Insolita moștenire a fost preluată apoi, cu consecvență și devotament, întru totul lăudabile, de Editura Vremea, făcând să apară următoarele volume, după cum le-a organizat d-na Nadia Marcu-Pandrea dintr-
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
Aș vrea să facem o completare. Cred că, alături de toate aceste merite pe care le aveți și care impun o recunoștință deosebită, mai există unul: de-a lungul timpului, la Romanisches Seminar din Heidelberg au venit, v-au vizitat o serie întreagă de scriitori, de cercetători din România. Mi-aduc aminte că, în 1987, m-am întîlnit acolo cu profesorul Crohmălniceanu. În 1990, m-am întîlnit cu Mircea Dinescu și, puțin mai înainte, trecuse pe acolo Ana Blandiana. Au mai fost
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
unică de a vedea un extraordinar portret în mișcare al marelui poet. Constantin Țoiu este, fără îndoială, unul dintre cei mai cultivați prozatori români din literatura română a ultimelor decenii. Memorii din cînd în cînd, primul volum dintr-o proiectată serie confesivă, este o carte impecabilă din punct de vedere stilistic. Ea dă măsura rafinamentului cultural al unui intelectual crescut la școala valorilor interbelice, pentru care literatura este mai mult decît o artă, un mod de existență. Constantin Țoiu, Memorii din
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
domnia sa a resimțit nevoia să umple această lacună de mediatizare foarte evidentă, care privește orașul București. Textul său și-ar găsi un loc deosebit în antologia adusă la zi a lui Paul Desfeuilles și Jacques Lassaigne din 1937 sau în seria de scrieri ale călătorilor străini despre Tările Române. Este o carte scrisă cu afecțiune și cu o profundă cunoaștere a subiectului, ceea ce adesea nu este, din păcate, cazul unor occidentali care vizitează Bucureștii. In descrierile plimbărilor prin oraș, din primele
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
ști că au fost verificate, controlate etc.” Cu un pas mai departe, reprezentînd lucrurile care trebuie făcute ca fiind plasate pe o listă imaginară, bifarea metaforică semnifică rezolvarea lor rapidă și superficială, „așa, ca să fie”. A bifa intră astfel în seria cuvintelor ironice care denumesc acțiuni din sfera „formelor fără fond”, a principiului „repede și prost”: lucrul de mîntuială, expedierea, fușereala, rasoleala etc. De fapt, a bifa se folosește în prezent foarte mult (inclusiv în mediile electronice), pentru a indica modul
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
sau tineri aflați la vârsta biologică și psihologică când sentimentele complicate ale iubirii le dau bătaie de cap. Avem în aceste povestiri toată gama situațiilor iubirii: înstrăinări, despărțiri, certuri, gelozii, apropieri, momente de singurătate și melancolie și, în general, o serie întreagă de secvențe de cuplu. Nu lipsește lirismul și nici chiar finalurile cam melodramatice. Început de vară este o frumoasă povestire în care un puști trece prin experiența descoperiri misterioasei feminități a unei colege de școală în același timp cu
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
metaforă cu iz sud-american este scrisă prea simplu și are un final explicit. În mare parte, cam aceleași obiecții se pot face și romanului. Capitolele, care urmăresc în paralel trei cupluri, personaje angajate toate într-un fel de relații în serie, circulând dintr-o povestire în alta, pot fi citite ca proze distincte. Pictorul Radovici o cunoaște întâmplător pe Taina, iar aceasta se va îndrăgosti mai târziu chiar de fiul lui, Florin. Al, fratele Tainei, o iubește pe Ana și, în
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
de parodii, pastișe, continuări, adăugiri, răsturnări, deturnări, adaptări, replici de tot felul, marcate de fantasmele și stilul diverșilor autori, de módele și tendințele diverselor epoci. Să vedem, chiar și în fugă, cîteva replici, devenite și ele celebre, care lasă deschisă seria, pe care am putea să o numim, în termenii lui Genette, Perrault în palimpsest. Raliindu-ne la părerea lui Gérard Macé și a multor altora că poveștile lui Perrault sînt mai ales o lectură pentru adulți, nu ne oprim aici
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
propriu-zisă trebuie să treci și prin niște țesuturi sănătoase. Pe de altă parte, e o adevărată calamitate că destule personaje de prim-plan ale societății civile au jucat fraudulos. Nefericitul caz Doinaș constituie doar cea mai recentă dezamăgire dintr-o serie funestă. E greu să mai fii convingător în raport cu profitorii comunismului când ai de înfruntat rânjetele lor satisfăcute: „Hai, bă, lăsați-o mai moale cu textele despre moralitate! Vă avem la mână pe toți! Cei mai buni dintre voi au turnat
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
capitolul Legenda cizmarului din Ierusalim. Avram Rotenberg analizează aici diferențele dintre textul cărții populare germane din 1602 și textul unei cronici engleze ceva mai timpurii, din care fuseseră preluate mai multe amănunte, pentru a fi însă trecute cu vederea o serie de alte detalii. Acuzațiile grave aduse poporului evreu de cronica engleză sînt eliminate de autorul anonim al cărții germane. Nu e neapărat vorba, crede Avram Rotenberg, de o atitudine favorabilă evreilor, ci mai degrabă de reflexul uneia dintre obsesiile cu
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
vorba, crede Avram Rotenberg, de o atitudine favorabilă evreilor, ci mai degrabă de reflexul uneia dintre obsesiile cu viață lungă ale bisericii catolice și ale bisericii lutherane: convertirea evreilor la creștinism. De altfel, de-a lungul timpului, legenda cunoaște o serie întreagă de „contrafaceri“ - e termenul pe care îl folosește autorul, poate nu cel mai bun, pentru că el implică o anumită perspectivă moralizatoare, ideea că o poveste „inocentă“ la început a fost coruptă de creștini pentru a sluji drept pretext al
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
Este evident că se impunea cuprinderea în dicționar a unui termen cu semnificație culturală (provenind din Istoria ieroglifică a lui Cantemir), intrat în uzul actual cu un sens bine precizat, dar nu transparent; căruia este deci de presupus că o serie de vorbitori ar simți nevoia să-i caute definiția. În dicționarul academic - DLR, tomul X, Litera S, partea a 5-a, 1994 - forma struțocămilă e înregistrată, dar ca simplă variantă a substantivului stratocamil. Stratocamilul sau stratocamila - variante care atestă filiera
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
fost pregătit pentru tipar de G. Pienescu sub supravegherea autorului, în 1962.” Formularea a suferit o modificare după moartea scriitorului: „Textul din acest volum s-a tipărit sub supravegherea lui G. Pienescu, conform indicațiilor autorului și normelor ortografice stabilite pentru seria Opere.” Volumul 13, Vremuri și oameni, apare în 1988, însoțit de o prefață semnată de Dumitru Micu, sub îngrijirea lui Victor Iova. Enumerarea publicării lor înregistrează următoarele date. Volumul 14, Vremuri și oameni, Lumea Nouă (1989). Acesta este singurul lipsit
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
decalare de ani în curgerea acestei înregistrări, 1940, decembrie (Prăpastia). Istoricul publicării aduce în atenție, prin acțiunea lui Victor Iova, a antecedentelor și a consecințelor, a încadrării într-o familie de probleme ale textului, a stabilirii locului romanului într-o serie de evenimente și idei. În istoricul publicării preponderent se detașează rolul cenzurii. Atunci când vine ca aplicare din partea celor care nu admiteau criticarea dominației germane, ca în cazul romanului Vremuri și oameni, sau din partea comuniștilor. „Notele asupra ediției” abundă de exemple
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
afirmați, în articolul An American View of Eliadeîs “Maddalena” următoarele: „Ca o sugestie, mi se pare că aceste povestiri și altele pe care Eliade le-a scris, ar putea fi turnate în excelente drame de televiziune. Îmi imaginez o întreagă serie de povestiri fantastice bazate pe nuvelele lui Eliade. O astfel de serie ar avea priză la telespectatorii români? Cine are talentul și calitățile practice de a lansa un astfel de proiect?” 8) Vă voi răspunde că există deja cîțiva regizori
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
sugestie, mi se pare că aceste povestiri și altele pe care Eliade le-a scris, ar putea fi turnate în excelente drame de televiziune. Îmi imaginez o întreagă serie de povestiri fantastice bazate pe nuvelele lui Eliade. O astfel de serie ar avea priză la telespectatorii români? Cine are talentul și calitățile practice de a lansa un astfel de proiect?” 8) Vă voi răspunde că există deja cîțiva regizori care au montat cu succes parte din nuvelele sale fantastice (în special
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
analizei. Excelent este în schimb interviul Arhivele paradisului. În el se fac dezvăluiri importante despre climatul literar românesc în perioada postbelică, se vorbește despre modernism, despre generația ’80 și despre situația literaturii în postmodernitate. În plus, Nicolae Manolescu face o serie de confesiuni legate de unele aspecte controversate ale biografiei sale (desființează încă o dată ipoteza presupusei sale descendențe dintr-o familie de legionari) sau de personalitatea sa critică. Ceea ce impresionează este aerul de normalitate, bunul simț care îi caracterizează gîndirea și
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
să poți din nou, trebuie să poți din nou, trebuie să vrei să crezi, pentru a-ți aminti că trebuie să crezi. Atât.” Încă un debut Debutul cu poezie al lui Alex Moldovan pare puțin întârziat. Cu un titlu, o serie metaforică și o anume frenezie în proximitatea abstractului, toate stănesciene, câteva poeme/strofe soresciene, altele apropiate de linia religiosului blagian, acest volum nu poate fi vocea reală a tânărului poet. Alex Moldovan se desprinde greu de poeții preferați și, fără
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
și frustrări majore. Pînă la urmă, un astfel de Dicționar ajunge să fie util nu atît elevilor care vor să păcălească manualele școlare și să ocolească sălile de bibliotecă, ci specialiștilor. Aceștia pot să verifice imediat, fără multă alergătură o serie de informații, uzuale. Așa cum spune coordonatorul lucrării: „...dicționarul poate funcționa și ca un memento pentru diferite tipuri de informație factuală de care are nevoie, la un moment dat, orice intelectual, chiar specialist în domeniu: anul și locul de apariție, titlul
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]