3,380 matches
-
supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să n-am pe nimeni care să-mi aducă o limonadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poate! am exclamat, șocată. —Existau toate semnele. Era cât se poate de evaziv În legătură cu toate deplasările alea În interes de serviciu, iar toanta de Marci nu și-a făcut niciodată probleme În legătură cu ele. Plus că a mai găsit și un sertar Încuiat la biroul lui - ceea ce Întotdeauna reprezintă un important semn de infidelitate. Unde mai pui că el nici nu a observat noua ei rochie Rochas. 6 000 $ de pe cardul lui de credit, și el nici nu a băgat de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spus, În cele din urmă. Într-una din zilele trecute, când Jim a adus Înapoi costumele tale, mi-a dat un teanc de chitanțe. —Ce vrei să spui? rosti Hunter Întrebător. M-am aplecat peste marginea patului și am deschis sertarul de la noptieră. Acolo era punguța Ziploc. Am scos-o, am deschis-o și am pescuit din ea chitanța de la Hotel Blakes. — Te rog să-mi explici asta, am spus, ținând spre el chitanța. Hunter o examină. Este o notă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Flavin, nu era nici un pericol ca Sophia să ne observe. O dată ce ne-am văzut acolo În siguranță, am tras cu ochiul prin partea stângă a lucrării. Sophia stătea În picioare, privind cercetător la strania instalație a lui Matthew Barney, intitulată Sertarul lui Baby Fay La Foe 2000, un sicriu din plexiglas, care conține un joben și o masă de lucru. Ce loc macabru pentru o Întâlnire romantică! — Unde o fi el? șopti Marci. Poate că... poate că un vine, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tapisată cu mătase în dungi roz. Măsuța din fața ei are picioare lungi de leu, care țin în gheare niște globuri de sticlă. Nu poți să nu te întrebi dacă mobilele astea nu au ajuns aici pe bucăți, fără mânerele de la sertare și ornamentele metalice. Au ajuns aici vândute ca rebuturi, iar Helen Hoover Boyle le-a pus din nou cap la cap. O femeie tânără, de două ori mai tânără decât mine, stă la un birou sculptat stil Ludovic al XIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar dintr-un sertar al biroului. Scoate capacul unui marker galben și deschide cartea. O întreb dacă doamna Boyle discută despre poezii. Și Mona zice: — Adică Helen? Da, a recitat vreodată vreo poezie? A dat vreodată telefon din biroul dânsei și a citit cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vraja? Mă uit la radio. Cum poate să funcționeze o vrajă dacă nici măcar nu o rostești cu voce tare? Mona Sabbat oftează. Întoarce cartea deschisă cu fața în jos pe birou și-și pune markerul galben după ureche. Deschide un sertar al biroului și scoate un creion și un blocnotes, zicând: — Chiar nu vă dați seama? În timp ce scrie în blocnotes, zice: — Pe vremea când eram catolică, cu ani în urmă, puteam să zic un „Ave Maria“ în șapte secunde. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai zace într-o cutie pe undeva, printr-o casă, prin cine știe ce pivniță. — Nu în casa lui Frankie, zice Helen Hoover Boyle. I-am cumpărat întreaga proprietate. Gunoiul din bucătărie încă mai era sub chiuvetă, lenjeria lui era împăturită în sertarele de la șifonier și așa mai departe. Nu era acolo. Și - nu pot să n-o întreb - tot ea l-a omorât? — Ipotetic vorbind, zice, presupunând că mi-am ucis soțul după ce mi-am ucis și fiul, n-ar fi normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din geantă, incomodîndu-l. Drum bun, Lazăre, și să-mi spui că ai fetiță! rîde tipograful, ștergîndu-și îndelung palmele cu o cîrpă. Lazăr îi aruncă o privire tăioasă: Visez casa plină de mașini teleghidate, rachete, tractoare... ...cuie, ciocane, cuțit furat din sertar, mobila ciopîrțită rîde tipograful. Să mai vii să-ți spun... Cînd, după doi băieți, am avut o fetiță atunci viață! Aduna toate prosoapele, toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să bem. Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ajuta. Alo, strigă el în telefon cu domnul Virgil Muraru, vă rog! Ținînd telefonul la ureche, Mihai merge la cuptor, scoate ibricul în care apa fierbe deja, răstoarnă cafea dintr-un borcan de nes fără să mai măsoare, ia din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
conchide ea plină de ură. Mihai rămîne sprijinit de calorifer, aproape nemișcat, cu privirea aruncată în gol, fără să înțeleagă, fără să se manifeste. Aude pașii rari ai Mariei prin încăpere, o vede cum strînge hîrtiile de pe birou băgîndu-le în sertare, îi simte parfumul același de ieri, cînd l-a îmbrățișat cu patimă, șoptindu-i că patul e egoist, pentru unul singur și nu poate înțelege ce-i cu el aici, nu se poate reculege: ca atunci cînd visezi urît, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-au mai mirat-o nici Sambuca din sertarul cu șosete, nici Poire Guillaume de pe galeriile de la perdele. Cam pe atunci venise în vizită mama lui Dan. Era o femeie formidabilă, trecută de mult de prima tinerețe. Dan era copilul din ultimul ei mariaj, unul net inferior celui dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în culori pastel și intrase în debaraua unde le erau atârnate hainele: ale lui Dan pe dreapta, ale ei pe stânga - sinistru, nu-i așa? Carol se schimbase din nou, dar de data aceasta își luase hainele altcuiva, apoi deschisese sertarul unde își ținea Dan actele: pașaportul, certificatul de naștere și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl văzuse pe Dan trecând pe Fortune Green Road. Recunoscuse șapca de baseball pe care o purta uneori, umerii lui înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
hipodermice gigantice, care mai au și un ochi falic, pe deasupra. Sunt niște instrumente necesare, chiar esențiale, pentru a putea injecta sperma unui bărbat în anusul altuia. Cel puțin, la asta se gândise Carol în clipa în care deschisese al doilea sertar cu tacâmuri și văzuse cornetul pentru ornat chiar lângă setul de cuțite Kitchen Devils și lângă ciocanul pentru șnițele, așezat lângă furculițele pentru fondue de care uitaseră și de cuțitele de kebab în formă de săbii în miniatură. Dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
astfel încât poate adăposti întreaga familie împreună cu toate rudele. Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional Păstrarea lucrurilor se făcea, în principal, în lăzi și dulapuri, piese componente ale mobilierului tradițional chinezesc. Acestea au, de regulă, formă paralelipipedică, cu multe rafturi și sertare și sunt de dimensiuni și înălțimi diferite. Unele sunt mici, la fel ca scaunele sau măsuțele de ceai, altele sunt înalte până în tavan. Din punctul de vedere al formei, unele sunt rotunde și altele pătrate. Noțiunea de dulap în mobila
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să ne gândim puțin ce s-ar alege de România dacă o scrisoare ca aceasta către ambasadorul SUA sau al altei țări ar fi trimisă de șeful statului. Săraci lipiți ecranuluitc "S\raci lipi]i ecranului" Pe undeva, prin vreun sertar, am o hârtie care o fi început deja să se îngălbenească: o adeverință de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că n-am avut nici o treabă cu Securitatea. N-am dat-o publicității pentru că s-a întâmplat cu acest organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cealaltă jumătate de dorință. Nimeni nu va ghici ce-i aia gebul, așa că m-aș putea lăuda în liniște cu o asemenea ocupație. Citind biletul sub sfârâitul cartofilor din tigaie, bilet care e posibil să fi supraviețuit într-unul din sertarele ei pline de hârtii și hârtiuțe, nici mama n-a înțeles despre ce îndeletnicire era vorba. Și m-a rugat să traduc. De fapt, l-a rugat pe Filipul mic, aflat pe atunci în plin proces de îmblânzire a literelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ghetele când eram gata să ies pe ușă, a râs cât le-am căutat, abia când am găsit încălțările în cămară, în spatele unui săculeț cu morcovi, s-a potolit și m-a rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
găsit a doua zi dimineață. Acesta l-a studiat timp Îndelungat, ținîndu-l Între degetul mare și arătător, și chiar l-a Încercat, Întinzînd mîna În fața lui și Întorcînd-o În toate direcțiile, ca o femeie. Apoi l-a pus Într-un sertar al biroului. Mi-am Închipuit că probabil crede că l-a pierdut vreun client și m-am așteptat să pună un anunț pe perete, prins În piuneze, pe care să scrie GĂSIT INEL - ÎNTREBAȚI LA ADMINISTRAȚIE. Însă el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deschise la pagina unde ajunseseră cu cititul auguștii lectori Înainte de a fi plecat, În urmă cu mulți ani, În exil. Arthur Rowe așteptă o clipă, apoi deschise o altă ușă. Un bărbat chel se grăbi să ascundă o sticlă În sertarul unui fișet. — Scuzați-mă, zise Rowe. N-am avut pe cine să Întreb: Îl caut pe domnul Rennit. — Eu sînt domnul Rennit. — Mi-ați fost recomandat de cineva. Chelul Îi aruncă o privire bănuitoare, fără să-și ia mîna de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui fișet. — Scuzați-mă, zise Rowe. N-am avut pe cine să Întreb: Îl caut pe domnul Rennit. — Eu sînt domnul Rennit. — Mi-ați fost recomandat de cineva. Chelul Îi aruncă o privire bănuitoare, fără să-și ia mîna de pe sertar. — Cine anume? Întrebă el. — Un anume Keyser. Dar au trecut mulți ani de-atunci. Nu mi-l amintesc. Nici eu, de fapt. Nu eram prieteni. Ne-am Întîlnit În tren. Mi-a spus că a avut un necaz, În legătură cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de superioritate arogantă, ca și cum n-ar fi fost chiar atît de interesat să-și vîndă marfa, pe cît era celălalt de dornic s-o cumpere. Se așeză la birou, apoi adăugă, parcă aducîndu-și aminte: Ia loc, domnule. Scotoci printr-un sertar, ascunzînd repede ceva peste care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă a fi criminal de profesie Înseamnă a-ți premedita crima vreme de doi ani, visînd-o aproape În fiecare noapte, pînă-n clipa cînd scoți din sertar otrava... Iar o dată ajuns În boxa acuzaților, cauți să ghicești gîndurile judecătorului, observînd fiecare jurat, Întrebîndu-te ce gîndește... Asta-mi amintește că printre jurați se afla și o femeie cu pince-nez, care nu voia să se despartă de umbrela ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
covor. În aceeași clipă, În pragul ușii deschise apăru un individ obez, Îmbrăcat În salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă Wilcox! Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să scoată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]