KorAP: Find »[drukola/base=servietă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...44 >

1,092 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

domnul Smail, deși eu nu mă pricep la artă. Preocupările mele sînt de domeniul practic, și sînt extrem de mulțumit că punem treaba pe roate. Cu permisiunea dumitale, voi arăta schițele adunării care se va reuni duminica viitoare. Bătu ușor o servietă lucioasă pe care o ținea în poală. — Aș putea face desene mai detaliate, dacă doriți, zise Thaw. — O, nu, nu-i nevoie. Dacă pastorul e mulțumit, nimeni nu se va plînge, cel puțin nu pe față. Știi, desigur, că biserica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate veneau și treceau prin uși pe ambele părți, iar rucsacurile pe care le căra îl făceau pe Lanark să se simtă nefiresc printre cei care duceau mape și serviete. Dacă Rima s-ar fi oferit să și-l ducă pe-al ei, l-ar fi făcut să simtă că are un aliat, dar ea trecea pe coridor ca o lebedă pe ape. Chiar Munro părea un servitor care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat cu un aer liniștit și altul cu un aer nesăbuit stăteau pe o canapea din piele în fața focului. O doamnă căruntă pe care Lanark o văzuse în sala canonicilor stătea într-un fotoliu cu o servietă în poală. Lanark împinse un scaun cît mai în umbră. Sludden zise: — Acești doi domni înțeleg foarte bine situația. Sînt de partea noastră, așa că nu-i cazul să te îngrijorezi. Bărbatul spuse liniștit: — Pe noi nu ne interesează detaliile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
seismologic este singurul cu limbaj tehnic pentru că se referă la o analiza a anumitor eșantioane permiene profunde care ar putea avea faloare comercială. F-am pus un dicționar de termeni științifici pentru a fă ajuta. — Vă mulțumesc, spuse Lanark, luînd servieta. Sînteți doamna Schtzngrm? — Da, Eva Schtzngrm. Mai e o chestiune care fă privește personal, zise ea, coborîndu-și vocea. Cînd feți traversa zona intercalendaristică pe calea aerului, cred că feți trece vorte rapid peste bariera menopauzei. — Ce? zise Lanark alarmat. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
centimetri, deși penele care se suprapuneau o făceau să pară mai îngustă. După cîte putu să-și dea seama Lanark, interiorul era tapițat cu satin albastru. — E o pasăre sau o mașină? întrebă el. — Ceva din ambele, spuse Sludden, luînd servieta din mîna lui Lanark și azvîrlind-o în cavitate. Dar cum poate zbura cînd e goală pe dinăuntru? — Extrage energie de la pasager, spuse doamna Schtzngrm. — N-am suficientă energie să zbor spre alt oraș. — Fehiculul fa extrage energie din fiitorul dumneafoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
prăbuși cu o bufnitură pe pînză și rămase legănîndu-se. Șase bărbați în haine cenușii apucară de mașinărie și o duseră cîțiva metri mai departe, spre un șir de nave similare, situate lîngă o platformă lungă și îngustă. Lanark își înșfăcă servieta și fu ajutat să coboare pe platformă de o fată în fustă și bluză stacojii care-i spuse grăbită: — Delegatul din Unthank, da? — Da. — Pe aici, vă rog, ați întîrziat cu o jumătate de minut de la program. îl conduse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
potrivit ca eu să reprezint orașul. Wilkins zîmbi șmecherește și spuse: — Omul ăla e un vulpoi - a noua generație de vulpoi ecologici. Dar n-are importanță. Stai la coadă, stai la coadă. — Wilkins, problema noastră sanitară capătă dimensiuni catastrofale. în servietă am mai multe rapoarte care susțin că oamenii vor muri curînd și... — Asta e o primire oficială, Lanark, problemele de sănătate publică vor fi dezbătute luni. Stai la coadă și salută-ți gazdele. — Gazde? — Șeful executivului din Provan și Lordul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
camera Epilog. Așa mi-a spus. — Cine e Nastler? — Regele nostru. într-un fel. Dar nu face pe mărețul, spuse Fata Roșie evaziv. Morocănosul rîse în hohote și zise: — E un păcălici. N-o să scoți nimic de la el. Lanark deschise servieta, închise programul adunării înăuntru și se ridică. — înțeleg că ești aici pentru a mă ajuta în situații dificile, spuse el Fetei Roșii. Vreau să vorbesc și cu Wilkins și cu tipul ăsta, Răutăciosul. Pe care dintre ei pot să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
niște farse, dacă insiști să mai prinzi o vreme de trăit. Dar refuz să discut probleme de familie cu tine. Spune-i-le lui Monboddo. Du-te, te rog. — La scurtă vreme după ce-am venit aici, zise Lanark luîndu-și servieta și ridicîndu-se, am spus că pierd timpul discutînd cu tine. Am greșit? Se duse spre ușă, dar auzi o bălmăjeală pe sub așternuturi. — Ce? întrebă el. — ... știi un negru pe care-l cheamă Multan... I-am auzit numele. De ce? — ... ți-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din baruri. Libby îl duse pe Lanark la ele, și zise: — Martha, Solveig, Joy și cealaltă Joy, dînsul este știți cine din Unthank. Nu se poate, zise Martha. — Arăți mult prea respectabil, zise Solveig. — îmi dai voie să-ți pun servieta în spatele barului? O să fie în siguranță acolo. Mama e o prietenă de-a ta, zise cealaltă Joy, sau zice că era. — O cheamă Nancy? întrebă Lanark prost-dispus, dîndu-i servieta și așezîndu-se. Pentru că, dacă așa o cheamă, am întîlnit-o cînd erai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mult prea respectabil, zise Solveig. — îmi dai voie să-ți pun servieta în spatele barului? O să fie în siguranță acolo. Mama e o prietenă de-a ta, zise cealaltă Joy, sau zice că era. — O cheamă Nancy? întrebă Lanark prost-dispus, dîndu-i servieta și așezîndu-se. Pentru că, dacă așa o cheamă, am întîlnit-o cînd erai mică. Nu, o cheamă Gay. Nu-i aminti de vîrstă, zise Libby. Fii o mamă bună și fă-ne două curcubee albe. îE pricepută la curcubee albe). Solveig era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
născut fiul. Femeia și copilul l-au părăsit și, fără nici un motiv, a fost trimis într-o misiune la un fel de adunare. A fost greu la început, apoi ușor, pentru că devenise peste noapte o celebritate cu documente importante în servietă. Femeile îl iubeau. I se acordase o vacanță neașteptată pe care-o petrecuse cu Sandy, apoi ceva rece îi pișcase obrazul... Din acel moment, gîndurile i se retraseră ca degetele de pe o farfurie care frige, dar le aduse înapoi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
piciorul pe pod și blocară calea. Erau îmbrăcați în costume negre. Unul întinse o mînă și spuse cu o voce monotonă: — Pașaportul, vă rog. — Nu pot, îmi blocați calea. — Prezentați pașaportul. — Nu-l am. Și dacă-l am, e în servieta mea... pe care am lăsat-o undeva. Am nevoie de pașaport? Sînt delegat. Am un apartament aici, așa că vă rog să-mi dați voie să trec. — Identificați sine. — Provost Lanark din Unthankul Mare. — Nu există un Provost Lanark în Unthankul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
repetă omul de pază. — Există! spuse Lanark certăreț. Știu că programul indică faptul că delegatul din Unthank e Sludden, dar e greșit, s-a făcut o schimbare în ultima clipă. Eu sînt delegatul! Identificați sine. — Cum să mă identific fără servietă? Unde-i Gloopy? O să depună mărturie pentru mine, e un proxenet foarte important; chiar acum l-ați lăsat să treacă. Sau Wilkins, trimiteți după Wilkins. Sau Monboddo? Da, contactați-l pe nenorocitul de Lord Monboddo, el mă cunoaște mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mă cunoaște, dacă roboții lui cretini, nu. îmi cer scuze că-i atît de devreme, dar... Ezită, pentru că vocea îi suna din nou neconvingător iar sergentul clătina iar din cap: — Dă-mi voie să dovedesc cine sînt! spuse Lanark înnebunit. Servieta mea e în camera Răutăciosului, la stadion... nu, i-am dat-o lui Joy, o Fată Roșie, o gazdă din galeria executivului; a pus-o după bar și trebuie să mă întorc pentru că acolo e un document extrem de important, unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Ți-a supt Rima toată vigoarea? — Te rog, nu vorbi așa. Gay oftă și zise: — Unde vrei să mergem? Nu știu. Ești pasagerul meu. Unde vrei să te duc? — Niciunde. — Bine, zise ea întinzîndu-se spre bancheta din spate. Asta e servieta ta. Fiică-mea a găsit-o undeva. înăuntru nu era nimic în afară de un dicționar științific și pașaportul cu numele tău. îi lipi o fîșie lungă din plastic pe buzunarul de la piept. Acum, dă-te jos. El se dădu jos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dicționar științific și pașaportul cu numele tău. îi lipi o fîșie lungă din plastic pe buzunarul de la piept. Acum, dă-te jos. El se dădu jos și rămase pe bordură, încercînd un sentiment de confort în moliciunea familiară a mînerului servietei. Așteptă plecarea mașinii, dar Gay se dădu și ea jos. îl luă de braț și-l conduse spre o ușă dublă, singurul semn de civilizație în pustietatea acelui zid imens. — Ce-i aici? întrebă el, dar ea fredonă absentă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre cele trei persoane care ieșiră era Prescott. O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
cap de această întâlnire întâmplătoare, dar el nu-și pierdu vremea când Patricia Hardie îi deschise ușa apartamentului său. Chiar în clipa în care ea începuse să-i șoptească ceva despre nesăbuința de a veni la palat, el scoase din servietă o coardă fină. Ea păru pur și simplu uluită când începu s-o lege. Avea ascuns un mic revolver în partea de sus a largii mâneci a kimonoului și încercă să-l apuce. Dar Gosseyn îl smulse și-l băgă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
După ce o cără, legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910

de elemente cer ebro-controloare. Opriră nava la cererea doctorului Kair după prima "anticipată". - Noi te-am observat în mai multe rânduri, îi zise lui Gosseyn, deși sunteți cât se poate de sprinten. Totuși am obținut ceva. Scoase câteva fotografii din servietă și i le înmână. - Această fotografie a creierului secund C a fost făcută săptămâna trecută. Suprafața lucea cu milioane de linii întretăiate cu multă finețe. - Strălucitor datorită excitării, zise doctorul Kair. Dacă-ți amintești că, la un moment, singurele comunicații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515

și femeile pe care îi poți întîlni întîmplător pe holuri și în ascensoare contrastează izbitor prin ținuta lor vestimentară cu eleganța ambientului. Într-o parte, sacoșa de plastic provenind de la magazinul lui Ed băcanul sau de la G20, de cealaltă parte, servieta din piele fină sau poșeta Vuitton. Analiza sociologică a acestei coabitări pune în evidență ambivalența apropierii. Proximitatea fizică poate accentua diferențele și inegalitățile. Astfel, aglutinarea realizată între 1998 și 2000 între liceul Janson-de-Sailly, instituție șic din arondismentul 16, și liceul

Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909

acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre cele trei persoane care ieșiră era Prescott. O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
cap de această întâlnire întâmplătoare, dar el nu-și pierdu vremea când Patricia Hardie îi deschise ușa apartamentului său. Chiar în clipa în care ea începuse să-i șoptească ceva despre nesăbuința de a veni la palat, el scoase din servietă o coardă fină. Ea păru pur și simplu uluită când începu s-o lege. Avea ascuns un mic revolver în partea de sus a largii mâneci a kimonoului și încercă să-l apuce. Dar Gosseyn îl smulse și-l băgă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
După ce o cără, legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]