1,273 matches
-
mi mie... Uită-te la ea ce țâfnoasă și ce mutroasă e ! Și ce strâmbă din nas, ei, nu, pân-aici ! Pân-aici, că doară nu m-a luat din drum ! Să nu se uite la mine ca la o servitoare ! Ei, lua-te-ar dracu, cu blana ta zbârlită cu tot, că nu te-am pus io să stai ascunsă după perdea ! Ei, nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă, apoi nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și sigur că nu la școală a învățat asemenea cuvinte. La școală nu se vorbește decât franțuzește. — De unde tot scoți cuvintele astea ? a întrebat Ștefan. De unde știi tu ce însemnează rea de muscă ? — Cum de unde ? De la bucătărie și de la camera servitoarelor, a spus acru Sophie. Și Ștefan, cât este el de influențat, râdea când a auzit că rea de muscă însemnează rea de gură ! — Ai dreptate, mon choux, s-a scuzat imediat la Sophie, când ea l-a admonestat că este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că vei fi cuminte ca să mai stea, a început să se plimbe prin cameră, căutând o oglinjoară, spunea ea, cât de mică. N-a găsit-o, dar i-a venit ideea să se pieptene în geam, așa cum (a râs) fac servitoarele. Avea tot timpul capricii și, desigur, se simțea ca la un bal paré, râdea, apoi devenea brusc melancolică, ambele posturi nestându-i de fapt la fel de bine. Și, deodată, și-a desfăcut părul din spelci, la nicio femeie nu mai văzuseși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se aude tot mai estompat, de parcă s-ar depărta. Mă încearcă deodată o lehamite și senzația de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lucruri. Și încă precise. Cu sinceritate m-am întrebat dacă și Lisette vede asemenea lucruri în mintea ei și încă de mai multe ori pe zi, relațiile dintre ea și Jorj s-au restabilit, cu toate că acum o lună a născut servitoarea. Când, pe intrarea din spate, am ieșit în livadă, am auzit iarăși trăsura. Dar ce mai vară și asta ! Frunzele copacilor parcă și-au pierdut verdele, sunt albicioase, acoperite de un praf ca sarea, și lemnoase, de parcă timpul ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
continuat să tai trandafirii păliți și să-i pun în paner ; n-avea decât să vadă ! Trandafirii nu erau atât de păliți încât să nu fie buni pentru dulceață și o asemenea treabă delicată nu se poate lăsa pe mâna servitoarelor. Nesuferita de Margot însă măcar atât ar putea face și ea, nu doar să se aranjeze în oglindă ! Altminteri, strădaniile ei ar putea să-mi trezească mila : cu toate eforturile, rămâne la fel de urâțică. Cât despre fire, o superficialitate îngrijorătoare, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le împartă soldaților ce plecau pe front cele de cuviință. Aflând doar în ultimul moment că va fi lipsită de orișice ajutor, doamnele ce urmau să-i ție companie decomandându-se, s-a urcat în automobil întovărășită doar de o servitoare și de devotatul ei soț. După câțiva metri, s-au gândit să riște un ocol prin Șoseaua Bonaparte și să apeleze la Sophie, contând pe firea ei săritoare și neprotocolară. N-au avut prea mult timp de stat, suficient însă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în alb, și pe acoperiș o uriașă cruce roșie - probabil pentru a fi văzute și ocolite de avioane. în lungul peronului, madame Nicolaid și Margot au trecut pe sub ferestrele trenului, întinzând țigări și pachete de alimente soldaților : în urma lor venea servitoarea cu coșurile, iar noi le acompaniam, de la o anumită distanță. Cum pachetele doamnei Nicolaid s-au sfârșit mai devreme, ea a început a împărți bani, dar, neavând mărunte schimbate, a cam bulversat spiritele, scoțând o hârtie de douăzeci de lei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre melancolie, deodată am văzut spectacolul eroic de mai înainte descompus în scene cotidiene, unul scobindu se în nas, câțiva jucând barbut, altul ușurându-se aproape la vedere, un grup aruncând vorbe deșucheate generoaselor noastre doamne, altul tratând cu niște servitoare unguroaice... în continuare, bine cunoscuta năuceală de când compar spectacolul vieții și imaginea ei ideală. Dar propria mea cenzură, introdusă odată cu cea a ministrului de Interne, din prima zi a stării de asediu, a funcționat prompt : nu-mi era permis să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jumătate plumburiu, încărcat. La un moment dat apăruse un curcubeu intens colorat, dar se topise cu repeziciune. În salon ardea un foc vesel, de butuci. În picioare, lângă cămin, stătea Alexandra McCaffrey, născută Stillowen. Iar lângă ușă stătea bătrâna ei servitoare, Ruby Doyle. Ruby tocmai îi pusese lui Alex o întrebare, legată de o pensie. Îi spusese pur și simplu: — Ce se aude cu pensia mea? Alex nu înțelegea întrebarea. Îi plătea lui Ruby un salariu bun. Voise oare femeia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea maidanelor și față de care manifesta interese filantropice, și a angajat-o ca servitoare a fiicei lui. Ruby era cu doi ani mai mare decât Alex. Arăta și pe atunci ca și acum: brună, dură și vânjoasă, solidă ca un copac cu scoarță neagră. Erau unite printr-o legătură veche, reciprocă. Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că doar în porunci și supunere. Despre cumpărături, despre treburile gospodărești, discutau fără nici un fel de reținere. Vorbeau și despre vreme, uneori chiar și despre programul de la televizor, dar fără să aibă aerul că fac conversație. „Dacă vrei să ai servitoare bune, trebuie să muncești alături de ele“, obișnuia să spună mama lui Alex. Alex nu muncise niciodată alături de Ruby. „Nu-i vina mea“, își spunea ea. Ruby era foarte pricepută, era „mereu prezentă“, numai că nu vorbea. Niciodată nu mâncaseră împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atașată de George și de Tom. În trecut, Alex nu fusese geloasă pe Ruby; însăși ideea unei gelozii ar fi părut absurdă. Dar cu câtva timp în urmă, când o văzuse pe Ruby stând de vorbă cu George, simțise în servitoarea ei un fel de forță străină. Și numai cu o zi înainte, când Alex intrase în salon, o găsise pe Ruby așezată într-un fotoliu. Femeia se ridicase de îndată și părăsise camera în tăcere. Fără îndoială, făcuse curățenie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
salon, o găsise pe Ruby așezată într-un fotoliu. Femeia se ridicase de îndată și părăsise camera în tăcere. Fără îndoială, făcuse curățenie și obosise. Dar Alex a simțit un soi de amenințare, de parcă ar fi decăzut subit în ochii servitoarei. Mama lui Alex muncise alături de slujnice; se simțea degajată față de ele pentru că distanța era bine stabilită. Mama ei nu s-ar fi putut afla niciodată în situația în care era ea acum și nu s-ar fi temut de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
similare), o trimisese pe Ruby, așa cum un monarh ar trimite un diplomat sau un valoros maestru. De fapt, Ruby putea fi rareori de vreun folos la Como, și Gabriel nu prea știa ce să facă cu ea. Gabriel nu avea servitoare, nici fată-n casă, nici femeie cu ziua. Era, temperamental, incapabilă de a se lăsa slujită, făcea totul singură. Nu voia nici un ajutor. Uneori, Brian o îndemna vag și ipocrit să-și îmbogățească cunoștințele: „Studiază și tu ceva!“, „Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuie să fie înrolat sau captat de vreuna dintre părți. Relațiile cele mai simple le avea cu Ruby și cu Brian. În cazul lui Ruby, egoismul lui firesc pur și simplu se dezlănțuia în spațiul pe care i-l deschidea servitoarea. Niciodată nu se întrebase ce gândea ea, sau dacă judeca măcar. Brian era un element străin pe care-l iubea și-l respecta și care-și jucase destul de convingător rolul de tată. (Într-un anumit sens, Brian fusese mai ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la școală, Hattie auzise pe una dintre profesoare vorbind despre ea și Pearl și spunând că e „o legătură nesănătoasă“. Hattie se simțise rănită și nedumerită și plânsese în taină. Acum își dădea seama că Pearl era o angajată, o servitoare. John Robert o introdusese în viața ei prin voia lui. Putea s-o îndepărteze tot prin voia lui. Și venise momentul ca Hattie să părăsească școala, lucru decretat tot de bunicul ei. Presupunea că va avea în continuare parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eu nu sunt... Nu reuși să găsească cuvântul. — Cine-i fata asta? întrebă Emmanuel Scarlett-Taylor. — Amanta fratelui meu. — Dumnezeule mare! — La care fată te referi? Fata în pardesiu de tweed e metresa lui George. Aia mare, bătrână și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fata asta? întrebă Emmanuel Scarlett-Taylor. — Amanta fratelui meu. — Dumnezeule mare! — La care fată te referi? Fata în pardesiu de tweed e metresa lui George. Aia mare, bătrână și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră și lanț de ceas. De ce nu-i vorbești? — Căreia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră și lanț de ceas. De ce nu-i vorbești? — Căreia dintre ele? — Oricăreia. — Nu-i pot vorbi amantei, așadar nu-i pot vorbi nici servitoarei. — De ce nu? Doar i-ai zâmbit amantei. — Da, dar nu mi-a răspuns la zâmbet. Am văzut. De ce? — Ce, de ce? — De ce aceste prohibiții? — Din cauza lui George. — George e o rațiune? — Da. — George e aici? Nu știu. — Vreau să-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby, Alex făcuse o curățenie temeinică în toată casa și acum se putea bucura de ea. Munca, în tăcere, alături de Ruby, îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o pe servitoare, înveselind-o. Alex se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușa deschisă a camerei de zi și veni repede spre ea, cu brațul întins. Alex se cutremură și se trase un pas îndărăt, pe urmă luă scrisoarea pe care i-o întindea Ruby. Un moment, avusese senzația că bătrâna ei servitoare se repezea spre ea ca s-o lovească. Impresia fusese atât de puternică, încât nu avu puterea să rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
turnat-o în paharul de whisky. Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul. Trenul de noapte care se apropie de gara Ennistone. Ai cântat vreun imn la slujba de seară? — Nu fi idiot. — Cum a fost? — Grozav. Am văzut-o pe „servitoare“ la biserică. Pe cine? Pe servitoarea maică-tii. — A, Ruby? Ți-a vorbit cineva? — Preotul a venit după mine și mi-a spus bună seara. — E o pasăre ciudată. Meditează pe muzică de jazz. Pe vremuri a fost luptător. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul. Trenul de noapte care se apropie de gara Ennistone. Ai cântat vreun imn la slujba de seară? — Nu fi idiot. — Cum a fost? — Grozav. Am văzut-o pe „servitoare“ la biserică. Pe cine? Pe servitoarea maică-tii. — A, Ruby? Ți-a vorbit cineva? — Preotul a venit după mine și mi-a spus bună seara. — E o pasăre ciudată. Meditează pe muzică de jazz. Pe vremuri a fost luptător. — De ce n-ai venit și tu? — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și mențină stăpânirea de sine și să refuze, pe dată. — Doar s-o vezi, să fii la curent cu ce face. — Doar atât? — Trebuie să-ți spun că fata va veni aici cu însoțitoarea ei. — Cu însoțitoarea ei? — O servitoare. Vor locui la casa de vară Papucul. Ăsta-i pavilionul, sau ce-o mai fi, din grădina Belmont, locuința doamnei McCaffrey. Părintele Bernard încuviință. Toată lumea cunoștea Papucul. Era, însă, în continuare alarmat. — Și ce o să facă? — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]